Aceste rânduri sunt determinate de
diatriba publicată de Iulia Popovici în Observator
Cultural https://www.observatorcultural.ro/articol/sorin-lavric-sau-neolegionarismul-in-vorbe-aurite/.
În acest articol doamna critic și cronicar
dramatic atacă la baionetă importanți oameni de cultură pentru că, invocând
lumea interbelică au evidențiat importante figuri culturale cu un trecut
deochiat. Este în principal cazul lui Gabriel Liiceanu, emul al lui Constantin
Noica. Acesta a avut clare simpatii legionare, precum Mircea Eliade și Emil
Cioran. Asta este inevitabil. Scormonind trecutul interbelic intelectual dai de
acești importanți corifei ai culturii române și universale care în tinerețea
lor au avut simpatii politice oribile. Au fost precum îi caracterizează Eliade
pe politicieni contemporani din anii 30 ca piloți orbi. Piloți orbi
au fost chiar acești intelectuali, care au văzut în legiune soluția potrivită,
adică politica rezolvată cu pistolul și asasinatele. Toți au avut ulterior
momente de trezire.
Cioran a recunoscut atașamentul pentru
această mișcare etno fascistă pentru că ulterior nu-l costa nimic. Era un om
liber, fără nicio condiționare în Franța unde a devenit unul dintre cei mai
importanți moraliști contemporani.
Cu Eliade a fost mai complicat. Devenind
profesor la Chicago, nu a devoalat simpatia interbelică, tot timpul fiind în
primejdia pierderii postului de profesor de Istoria
Religiilor, în care era unul dintre cei mai importanți cercetători. N-a
scăpat și Saul Bellow, coleg de Universitate l-a zugrăvit foarte rău într-un
roman, având și boală pe români, fiind divorțat de o soție româncă.
În schimb Constantin Noica a ispășit eroarea
politică a tinereții făcând pușcărie comunistă alături de prietenii săi,
Alexandru Paleologu, unul din puținii intelectuali anti-legionari, ca și de
monahul de mai târziu de la Rohia, Nicolae Steinhardt. El a fost maestrul
importanților intelectuali contemporani Liiceanu, Andrei Pleșu și alții. Tocmai
că doctorandul lui Liiceanu Sorin Lavric a devenit un fel de ideolog al acestui
partid ciudat și curios numit AUR. Lavric a scris o carte foarte interesantă
despre destinul lui Noica, unde îmi amintesc o anume admirație pentru
legionarism. Probabil că el a încercat să-l facă pe George Simion un fel de nou
Zelea Codreanu. dar individul nu are datele, nici carismă și în plus este un
prost, un derbedeu de fotbal!
Tocmai aceste argumente le folosește Iulia
Popovici în diatriba ei aiurită și aiuristică. În plus resuscitează o idee
absolut imbecilă și periculoasă vehiculată de niște istorici revizioniști
tineri care se pare că nu au gustat plăcerile comunismului și anumite simpatii
stângiste. Ei vehiculează că sinistrul experiment de la Pitești s-ar fi datorat
calității legionare a deținuților. Acești iresponsabili periculoși uită un
detaliu esențial. Țurcanu și ciracii săi se aflau în pușcăria comunistă și
acțiunea lor nu ar fi fost posibilă fără aprobarea și supravegherea gardienilor
pușcăriei. Experimentul care amintește de teoriile lui Makarenko și experimentată
de Mao Tze Dun a fost dirijat de sinistrul Nicolski. De asemenea Iulia Popovici
îl mai bagă și pe Ion Gavrilă Ogoranu, singurul rezistent din munți la categoria
de legionari. Să fie clar, după instaurarea comunismului în România nu mai avea
importanță opțiunea politica interbelică, ci doar lupta cu arma în mână
împotriva comunismului.
Revenind la AUR nu văd de loc acolo neo
legionari, pe care i-am cunoscut la conferințele PERT despre experimentul
diabolic de la Pitești și cu care am avut conflicte. Sunt niște
tembeli inconștienți, fără niciun viitor, care încearcă să readucă un trecut de
care trebuie să ne rușinăm.
Cum am spus, AUR este o alcătuire politică
cu totul deosebită de ceea ce era legionarismul interbelic. În primul nu este o
mișcare xenofobă, este a oamenilor din diaspora nemulțumiți de statutul și de
felul în care sunt tratați în Occident, unde au venit să muncească onest.
Această mișcate are și un ecou intern, în grupurile ortodoxiste, naționaliste,
acum anti vacciniste. Este de fapt revolta precariatului românesc de aici și de
aiurea. El este un partid de aceeași sorginte populistă cu cei strânși în
jurul lui Trump. După cum s-a văzut experimentul Trump a dat chix, cu o încercare de lovitură de stat
care nu a făcut de loc America mare din nou!
Să vedem cum evoluează această adunătură
în peisajul politic actual?
