Austria ne-a dat cu flit

Cam la asta se rezumă ceea ce s-a întâmplat ieri la sesiunea JAI, care punea problema admiterii în Schengen a României, Bulgariei și Croației. Croația nu prezenta probleme, doar noi și bulgarii ne-am trezit în ultimă instanță că Austria blochează admiterea în Schengen. Ceea ce este ridicol este că se pune problema emigrației ilegale transfrontaliere și că Croația va fi de acum o poartă deschisă pentru acești emigranți, prin faptul că emigranții părăsesc Serbia unde sunt cei mai mulți ilegali. Și călăuzelor sârbe le vine simplu, pentru că vorbesc aceeași limbă cu croații. Datele Frontex documentează că prin Croația au trecut anul acesta de 15 ori mai mulți decât din România. Austria, de fapt politicienii austrieci în frunte cu acest cancelar Nehammer pun în primejdie prin această decizie interesele economice ale Austriei în România. Austria prin OMV Petrom controlează industria petrolului din România, singura producătoare importantă din zonă și în perspectivă a gazelor din Marea Neagră și de asemenea, două din cele mai mari bănci din România. De ce această atitudine? Este simplu, avem bube-n cap! Una a fost legată de MCV, ridicat chiar acum României, și mai demult Bulgariei. Este acuzat nivelul de corupție. Dar, uite că justiția din România a scos din politică personaje importante, un prim ministru, a dovedit că președintele Băsescu este turnătorul securității și așa mai departe. Pe când în incoruptibila Austrie cancelari, miniștri joacă tontoroiul corupției și mai rău, se încurcă în relații dubioase cu Putin și ai lui. Chiar această decizie este determinată de sondajele care pun partidul lui Nehammer pe locul trei. Și pentru a găsi un acar Păun pentru emigrație ilegală cel mai ușor este să dai vina pe români și pe bulgari. Detectez în cazul nostru și o anume ranchiună care vine de acum 100 de ani, când și românii au avut un rol în prăbușirea Imperiului Habsburgic.

Avem și noi problemele noastre azi, dar în această chestiune, cei doi responsabili, Iohannis și Aurescu și-au folosit toate resursele, iar ministrul de interne Bode a negociat până în ultimul moment la JAI.

A contat mai mult interesul politic intern al Austriei. Îi urăm lui Nehammer să piardă exemplar alegerile din ianuarie.

Se dovedește încă odată că interesele locale, interne prevalează celor generale ale Uniunii Europene. Germania susținător necondiționat a intrării în Schengen a României nu a reușit să schimbe decizia Austriei. Se vede că pitici politici, precum aici Nehammer, sau Orban pun în pericol unitatea europeană. 

Suntem într-un moment politic care arată că inclusiv pe plan european este o criză de lideri politici. Ce să mai zic la noi când actuala coaliție este la mâna unui general cu probleme de doctorat și fără nicio veleitate politică care este și șeful guvernului și al PNL, alături de un dubios lider PSD populist care a caracterizat de minune totuși această coaliție de guvernare, ca guvernul lui Nicu și Marcel. 

Ce rămâne de făcut? Să continuăm cu vigoare campania de admitere în Schengen, pe căi politice și cu alte metode.

Pe plan intern se profilează un buget foarte generos cu anumiți bugetari, cu pomeni la unii oameni care nu merită ajutați. 

Din păcate am moștenit o industrie cu un profil nerealist. Dar s-a renunțat și la industrii folositoare, precum autocamioane, tractoare, autocamioane, utilaje agricole, asta în primul rând din cauza incompetenței celor care conduceau aceste întreprinderi, prostiei politice și imbecilității sindicale. Așa că azi exportăm cea mai importantă forță de muncă din Uniunea Europeană, pentru că nu suntem în stare să o plătim cum trebuie, importând în schimb muncitori din Asia cu pretenții mai mici. 

Am urmărit aseară joi 8 noiembrie un concert la Filarmonica Pitești avându-l dirijor pentru a 18 oară pe olandezul simpatic, dar și competent Theo Wolters. 

Am urmărit în deschidere Uvertura la Nunta lui Figaro a lui Mozart. De Mozart mă voi ocupa într-o postare ulterioară. A urmat Dublul concert pentru vioară, clarinet și orchestră a lui Max Bruch, având soliști pe doi interpreți locali, violonistul Mădălin Sandu și clarinetistul Ionuț Tolea. Din păcate vioara aproape nu s-a auzi! 

În parte a doua a concertului am audiat Simfonia în re minor de Cesar Franck cu ocazia aniversării a 200 de ani de la nașterea compozitorului francez. 

Am mai avut timp să mai văd și serialul Slow Horses, seria a doua după un roman al lui Mick Herron cu spioni ruși. 

A venit iarna, a fulguit în prima zi din decembrie, și plouă de zor. Unde sunt zăpezile de altă dată?

De 1 Decembrie

De 30 de ani sărbătorim Ziua Națională a României de 1 Decembrie și și este un prilej de meditație. A fost decizia lui Iliescu și  parlamentului dominat de feseniști criptocomuniști să fixeze această dată ca Zi Națională. Este ziua Marii Adunării de la Alba Iulia din 1 Decembrie 1918 de Unire a Transilvaniei cu România. Ziua aceasta care naște an de an probleme pentru că o sărbătorim doar noi, etnicii români. Pentru că, deputatul Botond a declarat cu dreptate că în Ardeal nu trăiesc doar românii, ci și unguri, sași, acum plecați în majoritate, evrei și alții. Asta a stârnit furia naționalistă a unei false patrioate, alde Șoșoacă, care culmea are origini slave și care a început să urle să-l acopere pe deputatul etnic maghiar. După asta s-a umflat naționalismul și în Marcel Ciolacu, șeful PSD și a unor demnitari PNL care cer ieșirea UDMR din coaliția de guvernare. Iliescu știa clar ce probleme apăruseră în martie 1990, cu confruntări etnice la Târgu Mureș, dar a decis să declarăm Ziua Națională în 1 Decembrie. Și să-l huiduie Petre Roman pe, poate cel mai îndreptățit vorbitor la Alba Iulia în 1 Decembrie 1990, pe Corneliu Coposu liderul PNȚCD, ardelean legat de rudele care au participat în 1918. Liderii Marii Adunări de la Alba Iulia, Iuliu Maniu, episcopul unit Iuliu Hossu care a citit declarația de unire au murit, și alții au au pătimit în pușcăriile comuniste. 

Toate aceste au fost uitate pentru că Iliescu se temea de Regele Mihai și de tot ce reprezenta el, inclusiv Ziua Independenței României de 10 Mai 1877.  Atunci a apărut România pe harta lumii ca țară independentă și suverană! Și românii au plătit tribut de sânge pentru independență în război și merită să se facă și o paradă militară. Că este așa putem vedea că SUA serbează 4 Iulie în 1776, Ziua Independenței, nu ziua când Lincoln a declarat egalitatea tuturor cetățenilor, inclusiv a negrilor, care poate este la fel de importantă! În plus 10 Mai este primăvara, când este frumos afară și mai ales nu are nicio semnificația negativă pentru unii cetățeni români. Așa că ar fi o decizie de bun simț a Parlamentului de a reveni la Ziua Națională de 10 Mai!

În context m-a bucurat vizionarea piesei Mitică Popescu a veteranului Camil Petrescu, care reabilitează miticii eroi a Războiului de Întregire 1916-1918. Și în același context m-a iritat foarte tare articolul lui Mihai Maci care se ocupa de doctoratele plagiate. Dacă s-ar fi rezumat doar la asta nu ar fi fost nimic, dar Maci a găsit de cuviință să-și dea cu părerea despre armata română în Primul Război Mondial. Dacă ar fi făcut-o vreun mitic de pe la București n-ar fi nimic, ei, regățenii au suferit de lipsa armamentului, de dezastrul de la Turtucaia, de retragerea din  Moldova unde s-a prăpădit și bunicul matern. Dar românii ăia prin jertfa și sacrificiul de la Mărăști, Oituz, Răzoare, Mărășești au rezistat și respins ofensiva armatei germane și în condițiile colapsului armatei ruse atinse de virusul revoluționar și Moldova nu a fost ocupată. Asta a creat premisele ca Transilvania să se unească cu țara și orădeanul Mihai Maci să nu vorbească azi ungurește. Cum spunea Apelles, cizmare nu mai sus de cizmă!

Să sperăm că totuși Austria nu inventează rute pentru emigranți prin România și acceptă intrarea noastră în Schengen.

Mă așteptam ca PNL să rupă coaliția cu PSD care furnizează numai demnitari corupți precum acest sinistru Bădălău, nu să se rupă de UDMR. Că toate partidele au și ele niște Bădălăi, asta este din păcate!

Am urmărit joi de ziua națională un concert mai deosebit la Filarmonica Pitești. A fost un concert de muzică electronică conceput de Mihai Toma, care a cântat și la fluier și la sintetizatoare. El a fost însoțit de violonista Diana Jipa, pianistul Ștefan Doniga, bateristul cuban Alexander Himley Benavides, soprana Daniel Bucșan și acompaniat de orchestra filarmonicii Pitești. Concertul a exploatat teme românești, Barbu Lăutaru, Mociorița, Târgoviștea, Așa-i românul, Ciocârlia și Hora Unirii. A fost un spectacol plăcut viu aplaudat de melomani. Mihai Toma este un muzician cu origini piteștene, fiul a dos colegi de serviciu.

Fotbalul m-a obligat să mă uit la televizor și nu am mai văzut filme, doar ieri am văzut două: Poker Face de Russel Crowe, despre un jucător profesionist de poker, putred de bogat și ajuns la final pentru că are un cancer terminal și vrea să pună la punct lucrurile relațiile cu prietenii și cu fiica lui. Am mai văzut și un film thriller cu Banderas, mult mai bine făcut.

Ieri am fost la matineu la Teatrul Alexandru Davila să văd Un pedagog de școală nouă după schițele lui Caragiale cu Marius Chicoș Rostogan, pedagogul controversat. Îl recomand la toți piteștenii!