De 1 Decembrie

De 30 de ani sărbătorim Ziua Națională a României de 1 Decembrie și și este un prilej de meditație. A fost decizia lui Iliescu și  parlamentului dominat de feseniști criptocomuniști să fixeze această dată ca Zi Națională. Este ziua Marii Adunării de la Alba Iulia din 1 Decembrie 1918 de Unire a Transilvaniei cu România. Ziua aceasta care naște an de an probleme pentru că o sărbătorim doar noi, etnicii români. Pentru că, deputatul Botond a declarat cu dreptate că în Ardeal nu trăiesc doar românii, ci și unguri, sași, acum plecați în majoritate, evrei și alții. Asta a stârnit furia naționalistă a unei false patrioate, alde Șoșoacă, care culmea are origini slave și care a început să urle să-l acopere pe deputatul etnic maghiar. După asta s-a umflat naționalismul și în Marcel Ciolacu, șeful PSD și a unor demnitari PNL care cer ieșirea UDMR din coaliția de guvernare. Iliescu știa clar ce probleme apăruseră în martie 1990, cu confruntări etnice la Târgu Mureș, dar a decis să declarăm Ziua Națională în 1 Decembrie. Și să-l huiduie Petre Roman pe, poate cel mai îndreptățit vorbitor la Alba Iulia în 1 Decembrie 1990, pe Corneliu Coposu liderul PNȚCD, ardelean legat de rudele care au participat în 1918. Liderii Marii Adunări de la Alba Iulia, Iuliu Maniu, episcopul unit Iuliu Hossu care a citit declarația de unire au murit, și alții au au pătimit în pușcăriile comuniste. 

Toate aceste au fost uitate pentru că Iliescu se temea de Regele Mihai și de tot ce reprezenta el, inclusiv Ziua Independenței României de 10 Mai 1877.  Atunci a apărut România pe harta lumii ca țară independentă și suverană! Și românii au plătit tribut de sânge pentru independență în război și merită să se facă și o paradă militară. Că este așa putem vedea că SUA serbează 4 Iulie în 1776, Ziua Independenței, nu ziua când Lincoln a declarat egalitatea tuturor cetățenilor, inclusiv a negrilor, care poate este la fel de importantă! În plus 10 Mai este primăvara, când este frumos afară și mai ales nu are nicio semnificația negativă pentru unii cetățeni români. Așa că ar fi o decizie de bun simț a Parlamentului de a reveni la Ziua Națională de 10 Mai!

În context m-a bucurat vizionarea piesei Mitică Popescu a veteranului Camil Petrescu, care reabilitează miticii eroi a Războiului de Întregire 1916-1918. Și în același context m-a iritat foarte tare articolul lui Mihai Maci care se ocupa de doctoratele plagiate. Dacă s-ar fi rezumat doar la asta nu ar fi fost nimic, dar Maci a găsit de cuviință să-și dea cu părerea despre armata română în Primul Război Mondial. Dacă ar fi făcut-o vreun mitic de pe la București n-ar fi nimic, ei, regățenii au suferit de lipsa armamentului, de dezastrul de la Turtucaia, de retragerea din  Moldova unde s-a prăpădit și bunicul matern. Dar românii ăia prin jertfa și sacrificiul de la Mărăști, Oituz, Răzoare, Mărășești au rezistat și respins ofensiva armatei germane și în condițiile colapsului armatei ruse atinse de virusul revoluționar și Moldova nu a fost ocupată. Asta a creat premisele ca Transilvania să se unească cu țara și orădeanul Mihai Maci să nu vorbească azi ungurește. Cum spunea Apelles, cizmare nu mai sus de cizmă!

Să sperăm că totuși Austria nu inventează rute pentru emigranți prin România și acceptă intrarea noastră în Schengen.

Mă așteptam ca PNL să rupă coaliția cu PSD care furnizează numai demnitari corupți precum acest sinistru Bădălău, nu să se rupă de UDMR. Că toate partidele au și ele niște Bădălăi, asta este din păcate!

Am urmărit joi de ziua națională un concert mai deosebit la Filarmonica Pitești. A fost un concert de muzică electronică conceput de Mihai Toma, care a cântat și la fluier și la sintetizatoare. El a fost însoțit de violonista Diana Jipa, pianistul Ștefan Doniga, bateristul cuban Alexander Himley Benavides, soprana Daniel Bucșan și acompaniat de orchestra filarmonicii Pitești. Concertul a exploatat teme românești, Barbu Lăutaru, Mociorița, Târgoviștea, Așa-i românul, Ciocârlia și Hora Unirii. A fost un spectacol plăcut viu aplaudat de melomani. Mihai Toma este un muzician cu origini piteștene, fiul a dos colegi de serviciu.

Fotbalul m-a obligat să mă uit la televizor și nu am mai văzut filme, doar ieri am văzut două: Poker Face de Russel Crowe, despre un jucător profesionist de poker, putred de bogat și ajuns la final pentru că are un cancer terminal și vrea să pună la punct lucrurile relațiile cu prietenii și cu fiica lui. Am mai văzut și un film thriller cu Banderas, mult mai bine făcut.

Ieri am fost la matineu la Teatrul Alexandru Davila să văd Un pedagog de școală nouă după schițele lui Caragiale cu Marius Chicoș Rostogan, pedagogul controversat. Îl recomand la toți piteștenii!