Jurnal de mondial - înaintea finalei

Olivier Giroud sărutând chelia lui Walid Gregagui antrenorul Marocului și fost coechipier

Timp de aproape o lună toată ziua am urmărit meciurile de la Campionatul mondial de fotbal 2022.  Este poate cel mai controversat campionat mondial care se desfășoară iarna, nu vara, ca de obicei, că se desfășoară în Qatar, țară islamică cu interdicții mari pentru nemusulmani. Dar una peste alta a fost un campionat de fotbal excelent cu mari surprize. 

Aș face un recurs la istorie, campionatul mondial de fotbal este în faza lui finală o afacere de elite. Dacă la începuturi s-a afirmat o echipă sud americană Uruguay, ea nu a mai reușit rezultate notabile. În finale au pătruns doar câteva echipe, sunt unele care au fost doar o singură dată, cum a fost Ungaria în 1954, cea mai puternică din lume, învinsă în finala din Elveția de o Germaniei de Vest, suspectă de dopaj. A mai ajuns acum, ultima perioadă Croația, care confirmă având o medalie de bronz în 1998 și una de argint în 2018 și deci nu este o surpriză că va lupta și acum pentru medalia de bronz.  A mai pătruns într-o finală și Suedia în 1958 profitând că joacă acasă și că avea niște mari fotbaliști. Cea mai nedreptățită este Olanda care a jucat fără succes trei finale, în 1974, în 1978 și în 2010.  A mai fost și Cehoslovacia de două ori în finală în 1934 și 1962. Între câștigătoare au o singură reușită Anglia în 1966 și Spania în 2010. În rest titlul de campioană mondială este o afacere între America de Sud cu Brazilia de 5 ori și odată pierzând finala, Argentina de 2 ori și 2 finale pierdute. Pe de altă parte sunt în Europa Germania cu 4 titluri și 3 prezențe în finale pierdute, Italia cu 4 titluri mondiale și 2 pierdute și în ultimul timp de Franța cu 2 titluri mondiale și o finală pierdută în 2006. 

Și acum, să revin la actualitate. M-am oprit la grupe, între timp au avut loc optimile în care surpriza a fost victoria la penaltiuri a Marocului împotriva Spaniei. Marocul a recidivat și sferturi eliminând cu 1-0 Portugalia. Nu i-a mai mers cu Franța, fiind învins cu 2-0. A fost după mine un meci urât, cu un Maroc cu jucători obstrucționiști și cotonogari, ca Grecia la Europenele din 2004, chiar dacă au jucători extrem de tehnici, care sunt marocani ca origine, sunt de fapt născuți în Franța, Belgia, Olanda sau portarul Bono în Canada. Meciul a arătat calitatea lui Mbappe de la șuturile care au condus la două goluri date de Hernandez și Colo Mouani. Făcând apel la istorie, acum 1300 de ani arabii din Maroc au cucerit Peninsula Iberică, Spania și Portugalia, dar au fost respinși peste Pirinei de Franța. 

În sferturi s-a detonat bomba, Brazilia, considerată favorita turneului a fost eliminată la penalti  de Croația. A mai fost și meciul dintre Argentina care este în creștere de formă și cu un Messi formidabil și Olanda. Olanda era condusă clar cu 2-0, dar  egalează în prelungiri. La penalti se impune Argentina, pentru că jucătorii au avut încredere prin reușita liderului Messi. 

Apoi s-a desfășurat semifinala Argentina Croația și Messi a fost strălucitor și au învins cu un sec 3-0, cel mai bun meci al Argentinei.

Revenind la Franța, de departe cel mai așteptat meci din sferturi a fost Franța Anglia. A fost de departe cel mai spectaculos și frumos meci și pentru că nu au prea fost faulturi. Anglia m-a surprins ca fiind o echipă tehnică. A deschis scorul Franța cu un șut al lui Tschuameni. Au fost egalați de englezi printr-un penalti la un fault în careu al aceluiași Tschuameni. Penaltiul a fost sec executat de Kane. A revenit Franța cu 2-1 prin golul lui Giroud. Și din nou penalti, fault al lui Hernandez. A executat din nou Kane care a tras cât a putut peste poartă. În fotbal trebuie să ai noroc și să ai nervii tari. 

Și așa ne aflăm în fața ultimelor meciuri, finala mică între Croația și Maroc și marea finală între Franța și Argentina, oricare putând deveni a treia oară campioană mondială. Acest lucru confirmă statisticile mele. În acest meci voi ține cu Franța!

Nici medalia de bronz nu este de lepădat, pentru că Maroc poate deveni prima echipă africană care câștigă această medalie. Iar Croația trebuie să confirme că este una din echipele cele mai grele ale Europei. 

Așa că abia aștept aceste meciuri cu care se termină acest campionat mondial.

În Dilema veche au fost în numărul trecut și cel de azi două dosare care m-au melancolizat. Cel trecut era intitulat Tinerețe haine grele și cel de azi Cum sună viitorul. Am trăit tinerețea universitară în cea mai favorabilă perioadă finalul anilor 60, începutul anilor 70, când în România se trăia mai bine, se găsea mâncare, fumam țigări americane și presiunea ideologică nu era așa puternică. De abia în 1971 s-a trezit Ceaușescu cu tezele lui din iulie. Dar am făcut cele mai frumoase vacanțe la mare, la Costinești, Mamaia, Neptun și 2 Mai. Mergeam în Deltă și pe munte și vedeam campionatele mondiale de fotbal cu antene de bulgari. Cât despre viitor, acum la 73 de ani viitorul se poate sfârși repede.

Am remarcat azi un articol polemic foarte bun publicat de prietenul meu Mihai Vasilescu pe care vă invit să-l citiți

https://dilemaveche.ro/sectiune/caleidoscopie/iarasi-pe-marginea-prapastiei-2227498.html.

Azi a fost ultimul concert simfonica al anului la Filarmonica Pitești. Următorul este dedicat Crăciunului și este un concert popular.

Cu Constantin Borodin

În program s-a cântat în prima parte Concertul pentru violoncel și orchestră în si minor, op. 104 de Dvorak. Am avut surpriza unui solist foarte talentat, basarabeanul Constantin Borodin care a încântat publicul cu prestația sa. A fost bine acompaniat de orchestra Filarmonicii Pitești condusă de dirijorul Constantin Grigore. Borodin ne-a oferit și un bis dintr-o sonată pentru violoncel de Domenico Gabrielli. am făcut o poză cu tânărul violoncelist, remarcând că are nu nume faimos, iar el a răspuns modestă că nu are niciun merit, aparține familiei. 

În a doua parte am audiat Simfonia a V-a Reforma a lui Felix Mendelssohn, o operă muzicală extrem de puternică, scrisă de compozitor pentru aniversarea a 300 de ani de la Confesiunea de la Augsburg a reformei luterane în 1833, dar neacceptată din pulsiuni antisemite. Execuția simfoniei a fost reușită și aplaudată.

Azi dimineața se adunase prima zăpadă a iernii, dar s-a topit repede. Amintirile mele de copil din anii 50 sunt asociate cu zăpadă multă și săniuș pe maidanul din spatele străzii.