Jurnal săptămânal cu generali

Scandalul care a inflamat actualitatea internă românească a fost aducerea la DNA a doi generali SRI, adevărat acum în rezervă. În loc să stea liniștiți să-și ronțăiască pensiile imense, ce și-au găsit de lucru acești generali, să manipuleze justiția. De fapt acesta a fost obiectul muncii când generalii Coldea și Dumbravă erau în funcții, manipulau justiția la ordinele sceleratului turnător securist numit președintele Băsescu. Sub ambuscadele organizate de acești securiști au căzut și oameni nevinovați. Acum acești nemernici se ocupă să scoată basma curată tot felul de indivizi care au comis infracțiuni economice, ca oameni de afaceri, aferim astfel de afaceriști! Umblau să influențeze deciziile unor judecători și cereau sume consistente de sute de mii de euro, ca să-i scoată basma curată. Sunt sub control judiciar după ce au plătit cauțiuni de sute de mii de lei. Cea care a declanșat această operațiune de aducere în justiție acești generali este și ea o procuroare controversată, Mihaela Moraru Iorga. În loc să tacă, iată că fostul prezident turnător își dă cu părerea și declară că dacă sunt vinovați, să plătească. Mai implică pe fosta procuroare șefă Kovesi. Culmea că acest caz de fraudă a fost instrumentat de Parchetul european condus de Kovesi. 

Acum se revelează cât de coruptă moral a fost epoca Băsescu, atât de lăudată de anumiți intelectuali publici. Atunci serviciile secrete conduse de generalul Coldea tăiau și spânzurau. Băsescu a fost un exemplu de dictator în devenire, care făcea ce-i trecea prin cap. Asta pentru că era ferm la ordinele licuriciului cel mare, SUA. 

Nu mă miră comportamentul generalilor securiști. Am avut și eu o experiență cu doi indivizi de la SRI, care au venit pe capul meu într-o chestiune care nu avea niciun sens. Cel tânăr, cam congener cu cei doi generali, subproduse ale școlilor SRI, conduse tot de securiști bătrâni, care cultivau acel sentiment de infailibilitate al securiștilor comuniști. Culmea că cel bătrân, era mult mai rezervat, i-a mai tăiat din avânt celui tânăr. 

Eu personal nu cred că SRI își mai face de cap cum era pe vremea lui Ceaușescu, dar sunt politicieni care  i-au cultivat și le-au dat sentimentul unor puteri cum nu trebuiau să aibă.

Văd că la București și la Cluj au apărut idioții utili ai Hamas, care cred că sprijină victimele palestiniene, de fapt aceștia sunt ostatecii acestor teroriști scelerați. Că Hamas trebuie anihilată total, cum zic israelienii este faptul că au lansat rachete din Rafah asupra Israelului și se laudă că au prins soldați israelieni într-o ambuscadă. Așa că eu sunt de partea  Israelului.

Suntem în plină campanie electorală. Și acum constatăm ipocrizia legilor privind campania electorală. Înainte de declanșare erau permise banere imense cu candidații. Acum sunt reduse la niște afișe A3 care sunt puse doar pe panouri amenajate. Și așa afli că există partide de care nu a auzit nimeni, care se hrănesc din cașcavalul suveranist, sau de extremă stângă pro Putin. Dar extremele se întâlnesc, că cu Putin ține și alde AUR.  Cineva mi-a spus că este optimist privind rezultatele PNL în Argeș. M-am bucurat, dar sunt totuși reticent, dă Doamne!  Presa locală mă intoxică cu rezultatele spectaculoase al primarului Gentea - PSD. Eu văd stațiile de autobuz unde nu opresc autobuze care costă zeci de mii de euro, chioșcurile obligatorii ale micilor negustori, la fel de scumpe și mai ales semafoarele din  sută în sută de metri! 

Filarmonica Pitești a împlinit 17 ani și s-a organizat un spectacol festiv joi seara la acre nu am participat din motive obiective, eram la Ploiești. Vineri s-a repetat spectacolul, dar a părut cu înlocuitori. Era o soprană necunoscută și o cântăreață la nai, în locul lui Zamfir. Ar fi apărut și Zamfir la final de spectacol, unde a cântat o melodie care l-a făcut celebru.

Nici Mânzână de la județ nu are cu ce se lăuda, drumurile în județ sunt o rușine.

Am fost la Ploiești să mă revăd cu foștii colegi de liceu la Ploiești, a fost frumos!

S-au terminat și meciurile din marile campionate europene, mai a rămas finala Conference League miercuri și finala Champions League sâmbătă. 

Este un final de mai cam rece, să sperăm la mai cald în iunie, când vine vara!

 

Cu colegii de promoție 1967 ai Liceului I. L. Caragiale

El cu pălărie, eu cu șapcă!

La inițiativa colegului de clasă Valeriu Negulescu s-a decis ca joi 23 mai să ne revedem la Ploiești la statuia mentorului sub care stăm noi ploieștenii de baștină, la bustul lui Caragiale de pe Bulevard așezat, culmea vis a vis de clădirea istorică a Liceului Sfinții Petru și Pavel, liceu din care ne tragem obârșia și care a ajuns să găzduiască de la începutul anilor 60 Liceul A. Toma (urât nume!), apoi, ca și azi, Liceul Mihai Viteazul. Fostul liceu a cărui fațadă a fost distrus în bombardamente americane a fost mutat și a rămas în localul de pe Oilor. Clădirea din Bulevard a primit o fațadă de arhitectură sovietică și profesorii nu au mai acceptat să se mute înapoi. Acolo, în impunătoarea clădire mi-am petrecut alături de foștii colegi anii de liceu clasele a VIII-a - a XI-a. Am fost ultima promoție cu 11 clase, din 1969 a început sistemul cu 12 clase.  Am sărbătorit intrarea în cel de-al 75--lea an de viață. Colega Pușa mi-a spus că am fost 360 de admiși în clasa VIII-a. Erau formate clase până la K, 11 clase de a VIII-a. Am fost o generație numeroasă dintre cei numiți de americani Baby Boomers! Eu am făcut parte din a VIII-a F, cu limba engleză pe lângă inevitabila rusă. Sora mea mai mică cu doi ani a fost beneficiara dezghețului școlar și a studiat ca limbi străine engleza și franceza. Eram mulți în clasă, am fost uimit să văd un catalog de la a IX-a F, aveam 39 de colegi parcă? Dintr-a X-a am ajuns la a X-a Ar, adică Real. Era o clasă de aristocrați ai școlii, cu mulți olimpici la matematică. Într-a VIII-a am avut vreo 2 luni pe legendarul Onofraș. Ne-a dat o lucrare de control cu o fracție complicată și am luat 4, pe foaia transformată în elice a pasionatului fumător. A plecat la A. Toma și a venit în loc profesor tânărul Lungulescu. Nota 4 m-a ambiționat și am devenit un bun matematician. Dintr-a X-a eram cultivați de cel mai celebru profesor de matematică al Ploieștiului, profesorul Ion Grigore. Era un om deosebit, ca să aflu ulterior că a făcut Canalul, pe motiv că s-a apucat de politică, taman din 45 când a fost ajutor de prefect liberal! A devenit primul profesor emerit al RPR și Ghiță Dej la decernarea titlului dădea vina pușcăriei pe rușii bolșevici. Mai trebuie să o menționez și pe doamna Boncu, o profesoară deosebită și dirgintă care mi-a cultivat dragostea pentru literatură, ea fiind o poetă simbolistă. Nu trebuie să lipsească și profesorul Simache de Istorie, al cărui prim muzeu regional de istorie îl vizitam des, când mergeam la Palatul Pionierilor.  Nu trebuie să lipsească nici doamna Sicoe car e ne-a cultivat dragostea pentru Limba Engleză, avertizându-ne că o să avem mare nevoie de ea, câtă dreptate a avut, chiar când încă manualele de inginerie erau traduse din limba rusă. Pentru colegii Dan și Cristi a devenit limba de comunicare, emigrând în Canada, respectiv SUA. 

Din păcate la revedere a lipsit inițiatorul, Valeriu Negulescu, dar au fost prezenți ceilalți organizatori: Nicu Dumitrescu și Minodora Roman. Ne-am făcut poze cu Nenea Iancu și am purces la Muzeul de Artă din apropiere de pe Bulevard. Este în clădirea splendidă construită de Ion Ionescu Quintus, tatăl lui Mircea Ionescu Quintus centenarul liberal. Ion a fost al cincilea fiu al negustorului Ghiță Ioan, de unde și adăugirea Quintus. Clădirea este concepută de arhitectul Operei Garnier din Paris, având o arhitectură neoclasică. Am admirat tablouri din pictura românească, Grigorescu, Luchian, Andreescu, Pallady, Petrașcu și o celebră Odihnă la câmp realist socialistă de Corneliu Baba, care nu lipsea din manualul de Istorie a României. Era și o expoziție de stampe japoneze între care am văzut o stampă a faimosului Hokusai. 

Ne-am retras apoi la grădina fostului restaurant Bulevard, transformată în Pub Caragiale. Am depănat amintiri cu Nicu, cu Mino, cu Pușa și cu Pif- Vasile Tifigiu, singurul coleg de clasă prezent. Unii dintre colegi și-au amintit și de Cezar Dragomirescu și de Puiu Dumitru, colegi de facultate, de Nucleare de la Politehnică.

Timpul a trecut repede și am revenit la Pitești unde nu poți să te Ploiești. Inversa e valabilă!