sâmbătă, 26 octombrie 2024

45 de ani de la prima criticitate a reactorului TRIGA



În 1972, după absolvirea Universității Politehnica București (atunci Institutul Politehnic București) am optat pentru CSEN (Comitetul  de Stat pentru Energie Nucleară) împreună cu alți 7 colegi. Pe 1 septembrie 1972 am fost repartizați la instituții subordonate CSEN. Cei 7 colegi ai mei au fost repartizați la ITN (Institutul de Tehnologii Nucleare) care funcționa în curtea IFA și urma să se mute la Pitești, iar eu la IFA! Adică la Centrul de Documentare și Publicații Nucleare. Am stat trei luni acolo și mi-a ieșit pe nas, nu era ce-mi doream, așa că m-am transferat pe 26 decembrie 1972 la ITN. Am nimerit la Secția I-a și aici am început o prietenie strânsă cu Mihai Vasilescu și Victor Raica, plecat din păcate dintre noi. În toamna lui 1973 am plecat în armată și la întoarcere Horia Ștefan m-a atras în Grupul Reactor. Era o tentație foarte mare, să construim un reactor de cercetări și testări de materiale. 

Așa că pe 4 iulie? 1974 am făcut cu trenul automotor prima mea călătorie la Pitești. La gară ne-a întâmpinat maistrul Balaș care ne-a dus la amplasamentului viitorului ITN. Erau gata clădirea corpului de pază și aleea către ceea ce astăzi este clădirea reactorului. Ajunși la capătul aleii am văzut o groapă care avea cam un metru jumătate și Balaș ne-a spus triumfător că acolo va fi reactorul!

În octombrie 1974 m-am mutat la Pitești. Sediul provizoriu al ITN era în grajdul boierului Istrate Micescu de la Micești. În 1975 am ajuns în primele clădiri din sediul ITN. Șef al Secției a II-a devenise tânărul inginer Marin Ciocănescu, Horia Ștefan părăsise între timp România. A urmat o perioadă intensă de achiziției de echipamente ale viitorului reactor. Eram o echipă formată din Marin Ciocănescu, inginerul electronist Mihai Sburlan și fizicianul Ion Oprea. 

S-au achiziționat plăcile de aluminiu din care se va face tancul de aluminiu care urma să conțină reactorul TRIGA.  Era un vas de aluminiu de 10 m înălțime și 300 de metri cubi unde au fost amplasați cele două reactoare: reactorul TRIGA staționar de 14 MWt și reactorul pulsat ACPR. Reactorul TRIGA  (Test Research Irradiation General Atomics) este un reactor de tip piscină cu răcire forțată, cu un circuit primar cu conducte înglobate și cu 3 pompe de la Aversa și trei schimbători de căldură construiți la Uzinele Grivița Roșie. 

Tancul de aluminiu era realizat la UZUC Ploiești și am fost implicat în supravegherea lucrărilor fiind ploieștean. Sudorii de la Uzina de Utilaj Chimic Ploiești erau buni specialiști în sudura oțelului inox și a trebuit să vină un expert de la General Atomics, domnul Gibbon pentru sudura în aluminiu. Domnul Gibbon era englez de naștere și tanchist în trupele din Africa care se luptseră cu Afrika Corps a lui Rommel. Mi-a povesti că la 18 ani după o noapte de groază a albit! Cu el m-am familiarizat cu ASME codul american de construcția a vaselor sub presiune. Am transportat de la Ploiești virolele acestui vas la Pitești pe deal. În primăvara lui 1977 tancul se afla în hala reatorului pe niște capre, lângă gaura unde urma să fie introdus. Și a fost cutremurul din 4 martie 1977. M-am speriat, eram la bridge, că tancul se va răsturna în gaură, Nu s-a întâmplat nimic, caprele s-au deplasat câțiva centimetri. 

În fine au venit echipamentele de zonă activă și au apărut oamenii din echipa american de punere în funcțiune în frunte cu doctorul Whittemore, fost profesor la Harvard, electroniștii Bill Hyde și Ray Klapka, care a fost veteran în Vietnam. Am devenit joint man al echipei românești cu cea americană. Prilej cu care mi-am perfecționat conversația în engleză. De la lada de scule am moștenit un dicționar Webster excepțional de prin anii 50. 

În fine în 1979 în noiembrie pe 19 am ajuns să facem  critic reactorul TRIGA staționar pe la 3 dimineața. Am muncit în luna octombrie ca nebunii să facem treabă de trei luni, cum  spunea dr. Whittenore, dormind pe lăzile din hala reactorului. La pupitrul de comandă se afla domnul Ion Rogociu și am determinat că reactorul a ajuns critic. Am avut surpriza ca să vedem documente găsite de colegul Mitică, care a scotocit prin arhivă, care certifică acest eveniment.

Pentru mine, inginer de 30 de ani, cu 6-7 ani de experiență a fost certificatul meu de inginer, beneficiind de îndrumarea domnului Marin Ciocănescu. El pusese la punct un sistem de detecție a scăpărilor prin suduri a plăcilor sudate ale tancului de aluminiu pe suprafețe plane cu o sistem cu ventuză. 

Am devenit operator principal al reactoarelor TRIGA din 1979 până în 2007 când m-am transferat la Agenția de Deșeuri Radioactive ANDRAD. 

Cel mai ciudat și important eveniment s-a petrecut pe 2 mai 1986, când sistemele dozimetrice ale reactorului a detectat norul radioactiv de la Cernobîl. Eram în tura de după amiază și atunci mi-am dat seam de consecințelelunui accident nuclear. Eram singura instalație din România ciu sistem complet dozimetric și a fost la fel ca în Suedia, când o centrală de acolo a depistat acest norul radioactiv. 

De reactor se leagă și cercetările mele, în special cu teste distructive de elemente combustibile în reactorul ACPR. Aceste cercetări și evaluările de securitate pentru reactorul TRIGA Staționar și al dispozitivelor de iradiere au constituit părți ale tezei mele de doctorat susținut în aprilie 2006. 

Sunt mândru că am fost în echipa de punere în funcțiune a acestui reactor nuclear de cercetări, care a însemnat primul pas în dezvoltarea industriei nucleare din România. Am mai făcut și asistență tehnică pentru prima Unitate CANDU de la Cernavoda în 1995 - 1996. 

Așa că nu am scăpat ocazia să facem o aniversare a primei criticități a reactorului TRIGA acum 45 de ani, eveniment petrecut ieri pe 25 octombrie 2024. Pentru această aniversare am beneficiat de sprijinul doamnei director al ICN Pitești dr. Daniela Diaconu și a colegului dr. Mitică Bărbos. Au participat șeful, Marin Ciocănescu, Ion Oprea, Cristi Sabău, Mitică Cristea, Chirițescu Mihail, Ciochină Nicolae,  Baibarac, Florin, Coțofană Ion, Cepanschi Petre, Vâjâiac Aurel, Ionescu Mircea, participanți la acel eveniment tehnic și științific.  Cine știe poate prindem și 50 de ani de la aceste eveniment în 2029?    

Nu pot să nu-mi amintesc și alt eveniment: vizita lui Ceaușescu în 1976, când institutul a fost redenumit IRNE - Institutul de Reactori Nucleare Energetici, când s-a pus în fața intrării reactorului o placă comemorativă, agramată. A fost coșmarul meu și pe 23 decembrie 1989 am spart-o cu un baros!       

luni, 21 octombrie 2024

Românii încotro?



Principalul subiect al postării este despre români, de aici și mai ales cei dintre Prut și Nistru. Ieri s-au desfășurat alegeri în Republica Moldova sau Basarabia cum îi spunem noi. Ieri pe 20 octombrie au avut loc alegeri prezidențiale și referendumul pro UE. Primele rezultate erau dezamăgitoare. Dacă doamna Maia Sandu era lideră în opțiuni, numărarea voturilor la referendum dădea 56%  NU! E plină Basarabia de proști sau vânduți Rusiei, habar nu au ce avantaje oferă aderarea la UE. Dar, ce trecea timpul, numărarea voturilor la referendum avansa ecartul se micșora. Și iată că ultimele rezultate marchează depășirea opțiunii DA pe cea NU. Asta din cauză că au venit voturile din diaspora. Este cam invers ca la noi. Diaspora română abundă de idioți resentimentari, care, muncind în Occident au un cui pe acesta. Resentimentul provine din partea celor slab calificați, care practică munci grele, fizice și care sunt prost plătite. În schimb basarabenii expatriați sunt mult mai conștienți de avantajele aderării la UE, care le permite munca în Occident. Ce or aștepta oare basarabenii care au votat NU? Rusia îi poate ajuta doar cu niște bombe în cap și ceva șuturi în cur! În ultimii 300 de ani acești agresori, au vrut să anexeze Principatele Române, dar au pus laba doar pe bucata din Moldova dintre Prut și Nistru. Războiul Crimeii din 1854 a creat condițiile momentului Unirii Principatelor în 1859. Pentru românii din Basarabia a fost o catastrofă, românii au fost strămutați în adâncul Rusiei, mai ales în perioada stalinistă, s-a colonizat cu ruși Basarabia și propaganda rusească cu rezonanțe și azi a fost că administrația românească dintre  1918 și 1940 a fost de exploatare a boierilor și moșierilor români. Aceste minciuni sfruntate se fac ecou și azi cu rezultatele la referendum venind din interiorul Basarabiei. 

Aceste alegeri din Basarabia trebuie să dea de gândit și alegătorilor din România. Să votezi Șoșoacă înseamnă să votezi cu Rusia, dușmanul cel mai periculos al românilor. Nici AUR nu stă prea departe, Simion fiind un alt pion al Rusiei în România. Faptul că estimările electorale la prezidențialele din România îl dau acum pe Simion finala din turul 2, este cauzată de decizia iresponsabilă a CCR să o scoată pe Șoșoacă de la prezidențiale. Așa speră ca Ciolacu să ajungă în finală cu Simion. Un răspuns la aceste manevre ar fi ca PNL și USR să negocieze, renunțarea la Ciucă sau Lasconi și mobilizarea voturilor pe un singur candidat al Dreptei. Sunt în stare să negocieze PNL Și USR. Sunt tentat să cred că Lasconi este atât de încăpățânată să nu renunțe, iar poate generalul Ciucă să fie mai înțelept? 

Un articol m-a pus pe gânduri, se numește Cum va muri România aici publicat în Dilema. Articolul pare a fi inspirat de un interviu luat de Ruxandra Cesereanu Martei Petreu, care crede că în 70 la 100 de ani nimeni nu va mai scrie în limba română. Eu am exemplul secolului XIX al finlandezilor. Am înțeles de ce poartă un anume respect pentru Rusia. În momentul când Finlanda era anexată în 1807, finlandezii erau pe cale să piardă limba maternă în favoarea suedezei, precum s-a întâmplat în Irlanda! Rușii i-au lăsat în pace pe finlandezi și s-a produs o renaștere a culturii finlandeze realizată de patrioți cu nume suedeze! Pe de altă parte scandinavii, olandezii sunt bilingvi, vorbesc la fel de bine  engleza ca și limba maternă. Aceste culturi nu s-au pierdut, laureatul de anul trecut la Nobelul literar Jon Fosse scrie într-un dialect al norvegienei. Cred că Marta Petreu se înșală, nu este prima dată. Evaluările astea se bazează și pe faptul că mulți tineri dotați pleacă masiv în străinătate la studii și nu se mai întorc. Se pare că și anumite defecte ale sistemului și felul în care politicul administrează România îi determină pe acești tineri să nu se mai întoarcă, dar este și libertatea și mobilitatea care o dă UE și lumea civilizată azi. Am și exemple inverse, prieteni care au trăit în Canada, descoperă brusc, la pensie că acolo este frig și au revenit în țară. Un alt emigrant în California îmi mărturisea că-i place mai mult aici decât acolo. Este și o responsabilitate a politicului să facă viața în România mai bună!

Am trăit mai multe momente muzicale în ultima săptămână. După concertul Bere Gratis, joi 17 octombrie a concertat formația Trassylvania Phoenix: Cristi Gram chitară, Costin Adam voce, Flavius Hosu baterie, Vlady Săteanu bass, Lavinia Săteanu vioară. Sunt cei care au cântat cu Nicu Covaci până la final. Au cântat cântecele formație Phoenix, inclusiv Vremuri (Hei Tramvai) a lui Moni Bordeianu, acompaniați de orchestra Filarmonicii Pitești, condusă de Tiberiu Oprea. Eu i-am văzut pe Phoenix la debutul din 1967, toamna, la Casa Studenților București, dar o noapte la barul Litoral, Eforie Nord, vara în 1969, și de Crăciunul lui 1976, la Polivalentă înainte să plece din România. Mai sunt azi foști membri ai formației Phoenix: Mircea Baniciu, Ovidiu Lipan Țăndărică. Ioji Kappl. Îmi pare rău, dar ăștia nu sunt Phoenix!

Vineri, 18 octombrie, tot în sala Filarmonicii Pitești am urmărit trupa Compact. În această seară rece de octombrie ne-am încălzit la concertul trupei Compact! Cu Paul Ciuci, veșnic tânăr, un Mick Jagger local, cu Cătălin Tuță-Popescu la clape, cu Ionuț John Micu la tobe și Lucian Lucas Iluț la bass. Am ascultat un rock românesc de calitate, care a ridicat sala în picioare să danseze. O singură problemă vocea specială a lui Ciuci nu s-a auzit. Foarte slab inginerul de sunet. Dar o seară specială pentru cei care gustă rockul!

Recitesc cu multă plăcere Maestrul și Margareta de Mihail Bulgakov. Am constatat că romanul are un umor deșucheat, care îmi amintește și de Ilf și Petrov. M-a determinat ecranizarea romanului de către Michael Locshin, care aduce vag cu romanul.

Și un pic de fotbal. S-a desfășurat meciul Petrolul CFR Cluj 0-0. Petrolul se ține bine, este încă pe locul 6!

În fotbalul european, mă gândesc în primul rând la Premier League. Comentatorii spun că City a obținut victoria la Wolverhampton cu un gol din ofsaid, arbitrii avantajează mereu pe ai lui Guardiola. Liverpool a câștigat derbiul cu Chelsea, destul de greu și rămâne pe primul loc. În La Liga Real Madrid a câștigat cu greu la Celta Vigo, 2-1, cu două goluri splendide marcate de Mbappe și Vini jr. Barcelona s-a distrat acasă cu Sevilla , 5-1 și și ei rămân pe primul loc. Va urma El Clasico pe Bernabeu. Urmează și UEFA Champions League cu testul german, RB Leipzig - Liverpool, Real - Dortmund și Barcelona - Bayern. Să vedem!


Toate reacţiile:
Adriana Negut, Marius Bazu şi alţi 5