Pendiuc candidat PMP!

Pendiuc

PMP atinge noi cote de cinism, aroganţă. În presa locală a apărut ştirea că penalul Pendiuc, care s-a odihnit puţin prin puşcării ca apoi să candideze curat şi uscat la primăria Piteşti s-ar fi hotărât să candideze din partea PMP. Pendiuc ar fi declarat că se  cunoaşte cu Băsescu de pe vremea stagiului în PD. Calcul cinic al lui Bulf, liderul local este că Pendiuc a pierdut primăria Piteşti la diferenţă mică şi ca inventarul de voturi s-ar vărsa în contul PMP. Chiar dacă Pendiuc este condamnat şi intră la puşcărie cu atât mai bine, jmekerul de pe locul doi, Bulf sau unul de la centru de pe lista PMP ar ocupa binemeritat locul.

Genul ăsta de calcule cinicele face de câtva timp Traian Băsescu, d'aia s-a combinat cu UNPR ca să mai capete ceva parlamentari din actualul ansamblu legislativ.

De fapt omul lui Băsescu pe probleme de securitate şi probleme internaţionale, Iulian Fota crede că Băsescu este de stânga. Când o fi fost Băsescu de dreapta mă tot întreb, pentru că politica socială a lui şi a lui Boc avea tendinţe clar fasciste pe ideea scapă cine poate, cine-i mai dotat!

Cred că reacţia la aceste acţiuni politice mizerabile şi cinice trebuie să vină de la liberali, de la PNL. De la PSD nu am la ce mă aştepta, iar ALDE se străduieşte la strategii asemănătoare. Chiar dacă va pierde alegerile parlamentare din toamnă, PNL trebuie să spună adevărul!

Şi că actualităţile politice sunt mai mult şi opiniile mele continuă.

Relaţia cu Polonia

Aseară Cristian Pârvulescu a reacţionat extrem de nervos la afirmaţia prim ministrului Cioloş în urma întâlnirii cu doamna prim ministru al Poloniei Beat Szydlo că relaţiile României cu Polonie trebuie să continue indiferenta de guvernele celor două ţări. Pârvulescu critică vehement tendinţele autoritarist poloneze ale guvernului doamnei Szydlo, lucru cu care sunt şi eu de acord, dar mă despart de Pârvulescu în ideea că cooperarea româno-poloneză în zona est-europeană trebuie să depăşească diferenţele ideologice, precum este şi colaborarea cu Turcia. Nici eu nu-l agreez de loc pe Erdogan cu epurările lui staliniste, dar cooperarea în trei Polonia-România-Turcia trebuie să continue. Foarte bine că atitudinea României a fost prudentă în legătură cu pseudo-putschul din Turcia. Erdogan continuă un joc periculos vrea legături strânse cu Rusia, dar nu se poate lipsi de sprijinul militar la SUA.

Declaraţia ambasadorului american de la Chişinău

Nici aici nu sunt de acord cu Pârvulescu, declaraţia lui Pettit ambasadorul SUA la Chişinău a fost cel puţin necugetată. Decizia rămâne a moldovenilor dacă vor sau nu unirea cu România, dar declaraţia asta face bine moldoveniştilor pro-ruşi şi are dreptate Pârvulescu, dă apă la moară ultra-naţionaliştilor români care au sărit ca arşi în frunte tot cu jupânul Băsescu!

Problemele cu internetul, reţelele de socializare şi tineretul care creşte cu aceste instrumente

Cred că reacţia rectorului Pop de la UBB Cluj a fost cam nepotrivită. Vrem nu vrem generaţia de azi este extrem de diferită de celelalte datorită instrumentelor digitale, a mediului de pe internet a telefoanelor inteligente. Tinerii sunt acuzaţi că citesc puţin, dar atenţie! Mediul on line, Google, Facebook cer capacităţi intelectuale. Este adevărat că tinerii de azi sunt plictisiţi să citească pe kindle de exemplu Război şi Pace, ca să vorbim de o capodoperă literară, dar ei citesc şi se informează mult mai mult de cât alte generaţii. Şi eu prefer pe internet ştiri scurte, esenţializate., iar internetul îmi reaminteşte noţiuni uitate sau aflu lucruri noi folosind acest instrument. Recunosc că am devenit un fervent cititor de cărţi pe smartfon sau tabletă. Am resurse să găsesc cărţi de istorie traduse la preţuri obscene şi le pot citi în original.

Însă am citit un articol al unui jurnalist tânăr de mare calibru în TIME, Joel Stein privind riscurile internetului. Acest mediu se poate transforma într-un loc de desfăşurare al urii, prin trolli şi prin hateri. Cred că trebuie să folosim şi românizăm aceste cuvinte, pentru că pentru trolli nu avem echivalent iar urâtori ar suna ca un barbarism.

Ciudat şi curios trollii americani au identităţi cunoscute, unul a fost interzis pe Twitter, acesta fiind foarte curios, homosexual, deci dintr-o minoritate care stârneşte respingere, dacă nu mai mult.

M-am lovit şi eu în postările mele de trolli şi de hateri cu care este imposibil să polemizez.

Şi cu ocazia acestui articol mi-am îmbogăţit cunoştinţele de argou interzis.

Singurul cuvânt cu echivalent în româneşte este jailbait - jartea penală, nu trebuie să mai explic! Mai sunt creepshots -poze cu femei fără acceptul lor, mai ales a părţilor intime şi beatingwomen - care ar fi femei bătute, fenomen obişnuit pe la noi, dar împreună cu celelalte noţiuni pot să te ducă la procese penale! În SUA!!!!

Problemele lui Trump cu Trumptower din 1980

Tot în TIME este o investigaţie privind problemele cu istoria construirii Trumptower. El ar fi folosit la dărâmarea construcţiei anterioare muncitori polonezi pe care i-a plătit foarte prost şi a avut cu ei un proces terminat cu o înţelegere a părţilor.

M-am mirat că în 1980 în SUA se aduceau muncitori polonezi , dar dacă stau să mă gândesc bine şi muncitori români plecau pe vremea comunismului în Orientul Apropiat, dar şi în Germania chiar!

Şi polonezii au rămas prin SUA şi românii au cam rămas în Germania când au apucat. Chiar îmi amintesc de un astfel de caz în Germania când am ajuns la un hotel al unui fost maistru rămas acolo din vremea comunismului.

Note de lectură - România Ţară DE HOTAR între creştini şi musulmani de James O. Noyes

Această carte am cumpărat-o pentru a o citi în vacanţa de băi şi nu regret.

Sunt anumite cărţi care merită cumpărate.

Menţionez că aceste însemnări le fac aici pe blogul social politic pentru că se referă la probleme care ne privesc şi azi.

Autorul a fost un chirurg american ajuns în Europa la Viena pentru a-şi desăvârşi studiile medicale la mijlocul secolului al XIX-lea. Este atras ca mulţi alţii de mirajul Orientului şi se hotărăşte să se angajeze în armata otomană care avea nevoie de medici în vremea Războiului Crimeii.

Aşa că întreprinde o călătorie cu vaporul pe Dunăre în jos spre a ajunge în Valahia unde erau cazate trupele otomane în vederea asedierii Sevastopolului.

Intră în contact cu naţiile locuitoare pe malurile Dunării. Are o părere excelentă despre maghiari care tocmai fuseseră înfrânţi de armatele ruse care ajutau Austria împotriva Revoluţiei Maghiară de la 1848-1849.

Trece şi printr-un Belgrad cam oriental, dar constată că sârbii sunt practic independenţi faţă de otomani, existând totuşi încă un guvernator otoman al Belgradului şi Serbiei.

De la Orşova intră în contact cu românii. 

Aflu acum că de fapt Războiul Crimeii a avut şi o desfăşurare prealabilă în Principate care fuseseră ocupate de ruşi. S-au dat bătălii Cetate, portul unde acum este paşă Mircea Dinescu şi la Calafat. 

De la Giurgiu - Giurgevo întreprinde o călătorie cu o căruţă până în capitala Valahiei Bucureşti. 

Imaginea de atunci a principatelor, Valahia respectiv nu diferă de cea descrisă de filmul Aferim, ba poate şi mai rău. 

În pofida originii nobile a românilor a romanităţii evidente a limbii, Noyes foloseşte România această formulă care va da denumirea noului stat, care va apărea după acest război, situaţia românilor din Bărăgan este sub orice critică. Locuiesc în bordeie săpate în pământ acoperite cu crăci şi lut amestecat. Sunt sălbatici, hoţi şi leneşi.

Pentru că acestea sunt „însuşirile” conaţionalilor noştri şi se pare ă nu-i departe de adevăr, meteahnele  există şi azi, din păcate, mai ales furatul! 

Mult mai rău sunt zugrăviţi românii transilvăneni şi asta bănuiesc că sub influenţa unor informaţii ungureşti, cam denigratoare. 

Ce pot replica?

Am trecut pe la muzeul Badea Cârţan din Cârţa natală acestui mare şi mirabil autodidact care a mers la Roma ca italienii să constate că el este dacul coborât de pe Columnă. Gospodăria lui Badea Cârţan este alcătuită dintr-o casă mică de buşteni şi zugrăvită în exterior şi interior. Este acoperită cu paie şi trestie. La fel şi şura unde-şi ţinea uneltele pe care mi le-am reamintit din copilărie. 

Însă casa părinţilor lui Gheorghe Lazăr din Avrig, contemporan cu Badea Cârţan este de cărămidă acoperită cu ţiglă. Departe de imaginea de sălbăticie transmisă de Informatorii lui Noyes, pentru că acesta nu a ajuns propriu zis în Transilvania. 

Oriunde în Sibenburgen, sau Ardealul de sud săsesc nu poţi face clar deosebirea dintre casele saşilor şi a românilor, folosesc practic acelaşi proiect.

Cea mai rea imagine a lui Noyes se referă la preoţimea oroodoxă şi aici nu pot să nu-i dau dreptate, era incultă, chiar analfabetă. 

La fel de prost iese imaginea aristocraţiei româneşti a boierimii şi călătorul autor se conversează cu un anume Jean Bibescu! Cred că americanul exagerează şi aici. Datorită boierimii reformatoare paşoptiste România a făcut marele pas modernizator de la sfârşitul secolului XIX, beneficiind şi de geniul unui rege precum Carol I.

Cam astea-s opiniile despre noi.

Noyes traversează Dunărea la Silistra şi intră deja în Turcia! De ce pentru că zona este exclusiv turcească musulmană. Situaţia este aceeaşi în tot Cadrilaterul şi pe malul Mării Negre. Bulgarii sunt aşezaţi în interior. Sunt cam 4 milioane şi sunt vestiţi ca agricultori, cum sârbii care sunt vreo 3 milioane sunt crescători de animale.

Călătoria se sfârşeşte la Constantinopol - Stanbul. Impresiile despre viaţa turcilor sunt în aceeaşi notă negativă. 

Care este concluzia cărţii?  Că zona asta a Balcanilor şi a Nordului Dunărean era într-o accentuată rămânere în urmă şi pradă unei mari sărăcii. Aceasta poate explica relativa subdezvoltarea a zonei de azi , Bulgaria şi România. Dar şi aceste lucruri sunt relative!