Opinia publică

Cu acordeonistul Dermot Dunne și violoncelistul Adrian Mantu

Un articol interesant ne oferă Sever Voinescu despre opinia publică. Deseori se confundă opinia publică cu reacția răstită a unora în media și pe rețelele sociale, de obicei cele mai retrograde opinii. Așa cu cu afacerea vaccinurilor care a fost declanșată de DNA. Sunt acuzați Cîțu, Vlad Voiculescu și dna Mihăilă de prejudiciu de un miliard pentru achiziția de vaccinuri. Idioții de la DNA uită de disperarea din pandemie, când orice soluție împotriva Covid era bine venită. Văd că și madam Dogioiu le cântă în strună, ba spune că erau favorizați militarii și elita politică, eu m-am vaccinat în prima zi de vaccinare și am avut două îmbolnăviri ușoare de Covid, dacă nu eram vaccinat oare ce s-ar fi întâmplat? Problema este mai complicată, se uită cum mureau românii pe capete. Procurarea de vaccinuri era critică și noi am luat câte s-au putut. Dacă au rămas vaccinuri este că suntem, în genere o nație de tâmpiți iresponsabili și cei care nu s-au vaccinat și au scăpat urlă că bine le face, apa la moară pentru PSD și mai ales AUR unde dacă prostia ar durea, mulți s-ar plânge.

Nu se poate guverna cu opinia publică!

Văd că pe fondul problemelor privind finanțarea pensiilor și a salariilor din zona bugetară tot felul de sindicaliștii amenință și șamntajează cu greva. Acum când problema bugetară este complicată parcă acești sindicaliști au înnebunit. Vinovatul prăbușirii bugetare este imbecilul de Cîciu, expertul în finanțe al PSD, al cărui bugete ai fost acceptate de prim ministrul Ciucă și Boloș acum culege roadele!

Săptămâna trecută a fost dominată de finalul calificărilor la Campionatul European. Uite că naționala României s-a calificat chira pe primul loc. Nu a suferit nicio înfrângere și victorie în final contra Elveției! Asta cu toate că Edward Iordănescu a fost aspru criticat de oameni de fotbal. Și uite târâș grăpiș au terminat cu victorii contra Israelului și a Elveției. Este și meritul fotbaliștilor și asta arată că totuși echipa under 21 începe să confirme!

Alt eveniment fotbalistic au fost derbiul campionatului englez dintre Manchester City și Liverpool. A condus City cu gol dat de Haaland și a egalat Alexander Arnold. Meci egal care a permis lui Arsenal să ia conducerea prin victoria din final în deplasarea de la Brentford. A ajuns la puncte pe Liverpool și Aston Villa cu victorie în deplasarea de la Tottenham! Unii se grăbesc să îi numească noul Leicester carea acâștigat surprinzător campionatul.

În campionatul spaniol Barcelona s-a chinuit cu Rayo Vallecano și a scos un egal. Rezultat bun pentru Rayo, care i-a încurcat și pe Real Madrid. Și Real s-a distrat cu Cadiz 3-0, 2 goluri Rodrygo și evident Bellingham. 

Citesc acum o carte despre Isus, Cum a devenit Isus Dumnezeu, cartea unui istoric al creștinismului, Bart Ehrman. Este foarte important pentru că pe vremea comunismului religia era opiu al poporului și Isus era un mit. Isus a fost un personaj istoric și se încearcă documentarea asupra acestui personaj care a creat cea mai răspândită religie a lumii. 

Finalul săptămânii a fost dedicată culturii. Am asistat la concertul de joi de la Filarmonica Pitești. În prima parte a fost Gabriel Faure cu Pelleas și Melisande și Masque et bergamasque în interpretarea orchestrei Filarmonicii Pitești condusă de Tiberiu Oprea. A urmat Concertul pentru violoncel și orchestră de Sostakovici, cu solist Ștefan Cazacu. O interpretare excelentă și bis din Prokofiev!

Vineri seară de jazz cu trioul Filarmonicii Pitești cu Victor Buștean pian, Alexandru Iordache la chitară bas și Gabi Barani percuție. Solista invitată a fost Marina Arsene piteșteană la origine. S-au cântat standarde și a fost antren.

Surpriza serii de vineri a fost că după seara de jazz , programul a continuat cu un program fusion propus de violoncelistul Adrian Mantu, acordeonistul irlandez Dermot Dunne, artistul vizual Mihai Cucu cu proiecții pe ecarnul din spatele artiștilor unde a dansat Anastasia Grigore. Au fost prezentate piese diverse începând cu Dans țărănesc de Constantin Dimitrescu, apoi cu bucăți clasice și cu Grand Tango de Piazzola și o melodie a brazilianului Villa-Lobos.

A fost un program deosebit și m-am bucurat să schimb câteva vorbe cu artiștii. L-am întrebat pe Dunne dacă a învățat ucrainiana la Kiev unde a studiat și mi-a spus că știe rusă că atunci când era el în Ucraina nu era mare lucru să știi rusește, lingua franca a țării.

Am remarcat că și noi ar trebui să știm slava, pentru că 500 de ani s-a scris doar în slavă și istoria noastră este legată de slavistică. Eu personal am urât din suflet rusa la școală, dar măcar știu să citesc literele chirilice.

 

Sâmbătă am fost la teatru și am văzut Cântăreața cheală a lui Eugen Ionesco montată la Teatrul Toma Caragiu Ploiești. Este piesa exemplară pentru teatrul absurdului. Montarea de la Ploiești este destul de controversată, pentru că lipsește .. pendula!

 

A venit iarna exact în zona Dobrogei și a sudului Moldovei cu nămeți de 2 m!

Ce ne facem cu stânga?

Cu pianistul Toma Popovici și dirijorul Jan Milosz Zarzycki

Înainte de a consemna retrospectiva săptămânală aș vrea să aduc un omagiu revistei România Literară care a împlinit 55 de ani! În anul întâi de inginerie la Politehnică am continuat să mă interesez de cultură și literatură. Eram un cititor înrăit. Citeam orice pe unde găseam, în liceu la Biblioteca Regională Ploiești. Am cumpărat ocazional Gazeta Literară pe la începutul lui 1968 și mă surprindea limbajul critic elevat, un pic prea pretențios pentru mine. Cu bucurie află la începutul anului 2 că revista se transformă în România Literară! De atunci am citit săptămânal această revistă pe care am colecționat-o la început. Acum, după ce o citesc o dăruiesc altora să o citească și ei. România Literară mi-a format gusturile literare și de aceea îi sunt recunoscător. Am avut ocazia ca în 1971 să-mi apară în ea și numele. Cu prilejul întâlnirii României Literare cu studenții la Casa Studenților. Erau scriitori în frunte cu Zagaria Stancu, președintele Uniunii Scriitorilor. Și le-am adresat întrebarea de ce în manualele de liceu din perioada 1963 - 1967 nu era consemnat și prezenta marele poet Lucian Blaga, care era să ia chiar Premiul Nobel! Stancu a început să bălmăjească despre Premiul Nobel, cât înseamnă în bani, de faptul că se află un bust al lui făcut de Romul Ladea, aruncat într-un CAP din Ardeal. În final am intervenit și am zis că nu mă interesează de ce nu a luat premiul Nobel, ci că nu l-am cunoscut ca elevi de liceu! Atunci, spontan, colegii studenți au început să aplaude puternic. După întâlnire, Stancu m-a abordat și m-a întrebat de unde sunt, din Ploiești am răspuns. A, republican, care va să zică! 

În ultima Românie literară a apărut un studiu a excelentului istoric Ovidiu Pecican: Originile statului de la sud de Carpați. Informațiile despre români vin din două surse, una mai depărtată și veche bizantină și alta mai recentă, din cronicile și documentele cancelariei maghiare. Este vorba de Legenda descălecării pravoslavnicilor creștini care vorbește de o acțiune din sudul Dunării de luare sub stăpânire a cetății Severinului la începutul secolului al XIII-lea. Aceștia se despart de bizantini și merg înspre nordul Dunării. E o acțiune anterioară sau simultană cu formațiunile feudale consemnate în Diploma cavalerilor ioaniți din 1247. Până la formarea statelor independente românești Valahia –Țara Românească și Moldova acestea au fost sursele care vorbeau despre români. Pare neconvenabil în lumina naționalismelor începând din secolul XIX al naționalitățilir că maghiarii sunt sursa cea mai importantă despre noi, dar, vrem nu vrem aceasta este realitatea istorică!

Dar să revină la tema din titlu. Ce s-a întâmplat cu stânga? Stânga internațională a ajuns la concluzia că a pierdut sprijinul moral și electoral al clasei muncitoare și s-a reorientat. Și asta mai ales după prăbușirea comunismului în Europa. Și așa a adoptat cauza minortăților de orice fel, etnice, de orientare sexuală, intelectuală, a corectitudinii politice, cancel culture, woke, etc. Așa s-a ajuns la situația tragică, ca Israelul statul care a fost condus de la înființare mult timp de Partidul Muncii de stânga  și care are singura rămășiță a organizării socialist fourieriste, kibutzul! Kibutz care a fost în principal victima răzbunării criminal teroriste a Hamas pe 7 octombrie! Partidele de stânga susțin cauza palestiniană, considerând victime pe cei din fâșia Gaza, palestinieni care au acceptat regimul terorist Hamas dezlănțuit acum împotriva Israelului. Ei deplâng acțiunea de anihilarea a Hamas din Gaza când este evident că această organizație teroristă își are sediile în spitale, școli, grădinițe, în tuneluri sub aceste clădiri și în plus țin ostatici și pe compatrioții palestinieni ca să nu fie loviți de armata Israelului. 

Este un exemplu trist al stângii de azi. În plus nu reacționează la cenzura intelectuală pe care mișcările zis progresiste le impun în artă și cultură. Unii se tem că vine un nou mod de gândire comunist.

Sunt totuși oameni luminați de orientare de stânga care au reacționat negativ la abuzurile acestei stângi înamorate de tot felul de minorități, bravo lor! Politica în democrație are nevoie de o stângă, o stângă normală, care să cenzureze tendințele de desolidarizare cu cei aflați în nevoie, de redistribuire corectă a avuției, cum a făcut Europa, după al Doilea Război Mondial. Pentru că acum, la noi, PSD, principalul partid de stânga, mai mult populist și conservator tradiționalist, care încearcă să mărească pensiile peste posibilitățile bugetare, care va conduce la o supraîncărcare fiscală a celor care produc, a întreprinzătorilor care susțin fiscal bugetul țării. PSD dă dovadă de o mare ipocrizie se vrea populist, dar este plin de afaceriști dubioși, de oameni foarte bogați, dar pozează în binefăcătorii săracilor.

Pe de altă parte America și lumea se teme că poate reveni Trump la cârma acestui stat. Are în cap să distrugă marile instituții democratice, să scoată armata împotriva opozanților, să rezolve Ucraina la braț cu Putin, să distrugă NATO și UE. Mă întreb cum pot idioții care-l susțin să agreeze un asemenea comportament care-i va lovi probabil serios și pe ei. Este exact cum a procedat Stalin cu Epurările din URSS care au lovit în principal partidul bolșevic!

Sunt pur și simplu scârbit de mass media, de ziariștii care nu investighează, sau reflectă adevărul, ci  produc articole de opinie, care sunt pamflete, care nu analizează, ci împroașcă cu invective. Exemplu este madam Dogioiu care are o campanie descreierată împotriva lui Iohannis. Are el mult probleme și manifestări ciocoiești, nefericita instalare în fruntea PNL a lui Ciucă, dar dacă privim cei aproape 10 ani de când conduce România, țara noastră are un statut foarte onorabil internațional. Nu mai mult decât discreția binevenită a României privind ajutorarea Ucrainei. În locul bravadei Poloniei, care finalmente, din motive electorale a ajuns să nu mai fie prietena Ucrainei, România în pofida cecității unor naționaliști dubioși, a iresponsabilității jurnaliștilor ajută Ucraina eficient, atrăgând mulțumirea vecinilor noștri. Revenind la Iohannis, ce ne facem dacă în locul lui vine unul mai rău, cum se exprima Firicel din Las Fierbinți?  Avem exemple rele din trecutul recent. 

Am citit dosarul Dilemei vechi despre recunoștință în preajma sărbătorii mari americane Thanksgiving Day, din a patra joi din  noiembrie. Dacă este vorba de recunoștință, o am pentru familie, mama, tată, soră, rudele care mi-a fericit copilăria moromețiană din Alunis, Prahova și cea central europeană din Avrig, Sibiu. Sunt recunoscător profesorilor excepționali pe care i-am avut în Liceul I.L. Caragiale care mi-au modelat personalitatea făcând din mine om!

Trecând la cele culturale, trebuie să menționez cele două piese din Festivalul Liviu Ciulei de la Teatrul Alexandru Davila. Am văzut piesa Întoarcerea acasă a Teatrului Matei Vișniec din Suceava, prea pretențioasă, prea gălăgioasă, care a chinuit și spectatorii,dar și actorii! Am văzut și o reușită a Teatrului Țăndărică cu Regele moare de Eugen Ionesco, o realizare spectaculoasă cu marionete a unei piese de spre bătrânețe și moarte. 

Sunt plăcut surprins de succesul prezentării cărții Anei Blandiana Mai-mult-ca- trecutul. Aici are și o contribuție Mihai Vasilescu apărut în această carte cu numele de microfon de la BBC, Edgar Șelaru.

În seara de joi 16 noimbrie pianistul Toma Popovici ne-a oferit o capodoperă a muzicii ruse și a muzicii în general: Rapsodia pe o temă de Paganini, op.43 pentru pian și orchestră de Rahmaninov, acompaniat de orchestra Filarmonicii Pitești condusă de polonezul Jan Milosz Zarzycki. În special tema 18 este celebră pentru frumusețea sfâșietoare care exprimă nostalgie și tristețe. Toma Popovici a oferit și un bis din Schumann. În parte a doua orchestra Filarmonicii Pitești condusă de Zarzycki a interpretat Simfonia a 8-a de Dvorak.

 

Vine finalul de toamnă, cu ploi, cu copaci desfrunziți, cu vreme urâtă!