O preumblare la Ploieşti

Dedicată tuturor ploieştenilor nostalgici, oriunde s-ar afla ei!
După un an am revenit în oraşul de baştină. Nu asta este important, pentru că în oraşul meu de origine nu am adăstat decât foarte puţin. Drumul a fost important! Ca să ajung de la Piteşti la Ploieşti trebuie obligatoriu să merg prin Bucureşti, nu ştiu dacă există soluţii directe de transport în comun.

Ce se poate vedea pe acest drum?

Mergând pe autostradă, pe cei 90 de km lucrurile sunt mai bune decât altă dată. În primul rând câmpul este lucrat, semănat şi vezi lanuri de cereale înverzite, ba unul, probabil de orz deja îngălbenit. Nu mai vezi cai pe câmp, acum se lucrează cu tractoare. Însă totuşi un agricultor, ţăran, mai bine zis m-a contrazis şi ieşise cu un animalul la prăşit porumbul. 

La fel de interesant a fost şi drumul spre Ploieşti. Nu mai este aglomerat, poate şi din motivul că acum este autostrada. Am văzut vile noi care copiază vechile vile interbelice din drumul Bucureşti-Ploieşti. Şi am văzut vechiul meu of, al degradării unor clădiri frumoase şi puţine în zona asta de Românie.

Asta o văd de fiecare dată când ajung în Bucureşti. Este foarte bine şi este dreptul celor care au fost deposedaţi de casele lor, de proprietăţile lor să le primească înapoi. Pe de altă parte proprietatea restituită înseamnă şi responsabilitate. Astă mă supără cel mai mult, că organizaţii civice în Bucureşti militează pentru salvarea unor clădiri fără nicio relevanţă arhitectonică uitând de aceste clădiri care zac în plin centru bucureştean. Clădiri de mare frumuseţe, construite în perioada de avânt economic a lui Carol al II-lea se degradează  vizibil. 

De ce nu protestează nimeni că frumoasa casă  de pe Kiseleff aparţinând lui Take Ionescu începe să arate că o casă părăsită, sau ansamblul de clădiri de vis-a-vis de Biserica Sf. Nicolae Dintr-o Zi   şi Universitatea de Arhitectură care se face praf? Hotelul unde trăgeau autocare de Grecia arată ca o clădire bântuită. O singură iniţiativă s-a luat acolo, s-a dărâmat nu ştiu cum o clădire şi s-a construit una care acum este sediul Volks Bank! Din acelaşi motiv pasajul Victoria poate deveni o hrubă. Şi aşa zona la ieşirea din pasaj spre Academiei are aer de aşezământ  pentru aurolaci. La fel de rău începe să arate şi Hotelul Lido. Îmi amintesc că acolo am petrecut în studenţie momente plăcute la grădină dinspre ştrandul cu valuri. Pe Brezoianu văd cum fostul Cămin al Medicinei şi alte clădiri din zonă se fac praf!

Revenind la drumul spre Ploieşti am văzut o vilă foarte mare şi frumoasă din Tâncăbeşti unde funcţiona judeţeana de partid a Sectorului Agricol Ilfov că este închisă şi în curs de degradare. Avem prea puţine case frumoase în România şi a le ceda fără nicio condiţie este o crimă! 
În Viena municipalitatea îi pune la proprietari să aibă grijă de clădiri şi-i supune la amenzi şi pedepse grele dacă nu au grijă de case. Primarul Oprescu ar trebui să aplice aceleaşi politici asupra proprietarilor cărora li se restituie aceste clădiri.

În Ploieşti, de la Gara de Sud am venit cu un taxi până în apropierea zonei casei părinteşti, pe CA Rosetti-Bobâlna (fostă Grădinari apud Florin Copoiu) şi am retrăit vremurile de acum 50 de ani, am revăzut casele prietenilor şi colegilor mei de primară. Taximetristul m-a întrebat dacă revin din străinătate, probabil conta la asta pălăria mea canadiană, dar într-un  fel  sau altul din Ploieşti am plecat de acum 40 de ani!

Ajungând în apropiere de Ploieşti am văzut Munţii Bucegi în depărtare. Acest lucru nu era posibil în copilăria mea. Atunci erau în funcţiune rafinării, oprite acum, UZUC, Concordia-1 Mai-Upetrom, fabrica unde muncea tata erau în plină activitate  şi poluare. Şi la Câmpina era o rafinărie şi la Comarnic fabrică de ciment şi toate astea obturau vederea din Ploieşti a munţilor aflaţi la 60 de kilometri! Râurile ploieştene Dâmbu, Prahova puţeau a petrol, vedeai petele mari şi grase de benzină, motorină curgând leneşe şi omorând vieţuitoarele acvatice.

Şi acum să ne punem întrebarea: au dispărut o grămadă de locuri de muncă, dar în schimb acum poţi să vezi munţii, ce este mai bine?

Chiar dacă unii mă vor înjura, cred că este mai bine că se văd acum munţii!