Ambasadorul Gitenstein

Am primit de la un prieten de peste ocean un link despre o conferinţă susţinută de fostul ambasador în România Mark Gitenstein la Hill Center, Washington. Acest eveniment este foarte recent, a avut loc pe 16 mai 2013.  Moderatorul acestei conferinţe a fost Vladimir Tismăneanu. La început Tismăneanu a creionat o imagine a României de azi şi o comparaţie făcută de Tismăneanu m-a făcut să-i scriu amicului, destul de ironic. El m-a îndemnat să urmăresc conferinţa până la capăt. Şi nu mi-a părut rău!

M-a amuzat când Tismăneanu, ca să localizeze situaţia politică din România a făcut nişte exemplificări shakespeariene cu actorii politici din ultimii 20 de ani. Dacă la Iliescu personajul Macbeth este destul de exact, are mâinile pătate de sânge, la Constantinescu metafora cu Hamlet este iarăşi nimerită, să-l faci pe Băsescu regele Henric al V-lea m-a luat râsul! D'aia am reacţionat ironic la scrisoarea amicului! Să fim bine înţeleşi, Henric al V-lea al Angliei sub pana lui Shakespeare era în tinereţea de prinţ moştenitor un fluşturatic, beţiv şi afemeiat sub influenţa nefastă a lui Falstaff, dar devenind rege a fost învingătorul Franţei la Agincourt şi un mare rege, respingând vechile obiceiuri şi amiciţii! Vă las pe dumneavoastră să comentaţi această asemănare shakespeariană făcută de Tismăneanu pentru Traian Băsescu!

Ce am descoperit în această conferinţă? Am descoperit un alt Mark Gitenstein, nu cel prezentat de media, probabil prea apropiat de Traian Băsescu.

Mark Gitenstein are în primul rând rădăcini româneşti, familia sa provenind din Moldova de pe ambele maluri ale Prutului!

Mark Gitenstein iubeşte şi admiră România, este un mare iubitor a filmelor româneşti pe care le declară fenomenale, iubeşte mâncarea românească, spune că nu a mâncat o roşie cu gust atât de bun decât cele de la noi! Gitenstein admiră inteligenţa românească, creşterea masivă a utilizării internetului, a Facebook, a tinerilor  care lucrează la Microsoft, etc. El crede că România se află pe un drum bun, dar este preocupat de evoluţia democraţiei româneşti, de consolidarea instituţiilor şi a domniei legii.

Gitenstein crede că românii sunt cei mai filo-americani europeni (statisticile citate de Tismăneanu spun că ar fi kosovarii ca să arate că nu este o legătură între islamism şi antiamericanism!).

El crede că în vara trecută s-au făcut încercări de punere în discuţie a acestor instituţii democratice, dar că finalmente, ele au funcţionat!

Gitenstein este conştient de imaginea negativă în media românească şi într-un fel întristat, ştia că aceste dosare de presă care-l priveau ajungeau la Departamentul de Stat.

Şi apropo' de Departamentul de Stat, Tismăneanu  mi-a reamintit de o declaraţie pe care se bazează ideea că şeful liberalilor Crin Antonescu este considerat anti-american. Am verificat pe internetul, d'aia este el folositor şi am găsit un fragment de interviu luat de Rareş Bogdan, probabil şi după vizita lui Philip Gordon. Întrebat de concurenţa la prezidenţie Antonescu a răspuns că singurul său concurent serios este Departamentul de Stat! Şi eu cred că această declaraţie, spusă şi sub impactul vizitei lui Gordon a fost cel puţin nesăbuită, dacă nu prostească, ale cărei consecinţe se văd şi azi în mediile neprietene USL.

Mă bucur că l-am urmărit pe ambasadorul Gitenstein şi cred că dacă Băsescu n-ar fi fost, acest ambasador ar fi avut o presă bună. Aşa-i cu Băsescu pe ce pune el mâna, devine toxic şi pernicios!

Cât despre Vladimir Timăneanu, apropo' şi de asta, Mark Gitenstein i se adresa cu apelativul Vlad, nu Vladimir sau  Volodea, cum îi spun amicii. Deci Tismăneanu face în final un comentariu interesant despre cele două probleme spinoase ale României: dictatura fascistă a lui Antonescu dintre 40-44 şi dictatura comunistă dintre 45-89.   Noi nu ne împăcăm cu adevărul Holocaustului din vremea lui Antonescu şi ne vine greu să-l acceptăm,  dar se fac paşi, Comisia Wiesel, amintit tot ca român de Gitenstein! Dar despre comunism este mai dificil, pentru că făptuitorii, martorii şi mai ales victimele trăiesc, nu sunt foarte puţini, ca aceia care au fost martorii vremurilor lui Ion Antonescu. Şi aici Vladimir Tismăneanu face un comentariu foarte nimerit, profesorii de marxism leninism sunt astăzi profesori de democraţie! Foarte adevărat dacă ne uităm chiar la Vladimir Tismăneanu! 
P.S. 
Iată linkul

 http://www.youtube.com/watch?v=dASnZ4qO4YE&feature=youtu.be