Istoria comunismului povestită pentru bolnavii mintal

Cât de potrivit este acest titlu al piesei lui Matei Vişniec! 

Mai ales şi după comentariile prietenilor mei comentatori!

Nu aş fi reluat opiniile despre regimul pe care mulţi dintre unii dintre amicii mei l-au uitat de prea mult bine aici şi aiurea, dacă azi după cumpărături am avut o discuţie cu taximetristul care ne aducea acasă! După ce şi-a lăudat Matizul coreean, pe care retrospectiv cred că era sincer crezând că este de origine nord-coreeană  a început să-mi spună ce bine era pe vremea comunismului!

Tânărul care nu cred că depăşise cu mult 30 de ani avea o nostalgie puternică după comunism. În pofida ghionturilor Adrianei care nu vrea să intru în dispute l-am întrebat de unde ştie el de comunism şi mi-a răspuns că într-adevăr la vremea aia avea calitatea de şoim sau pionier. Provenea dintr-o familie cu 10 fraţi, dar explicaţia nostalgiei era că ta'su lucra la  dezbenzinarea de la Merişani. Poate ştiţi că pe dealul din spatele barajului Vâlcele se văd siluetele unor sonde sau cartierul ţigănesc din drumul spre Curtea de Argeş se învecinează cu alte sonde? Ei bine, ai lui adică ai taximetristului o duceau bine că ta'su se ocupa cu tranzacţionarea de gazolină furată de la locul de muncă şi asta îi dădea un statut special pe vremea când nu găseai benzina care era cartelată! 

Explicaţia nostalgiei unora este clară!  România pentru majoritatea nostalgicilor este locul unde puteai fura ceva  de la serviciu şi mai erai şi plătit! Inclusiv în locul unde lucram şi eu se putea face ceva fuşăraie utilă în gospodărie. Marea frustrare pentru mulţi din ăştia tineri, indusă de rudele lor mai în vârstă este că acum nu mai poţi fura ceva de la locul de muncă, că pierzi jobul şi mai intri şi-n puşcărie. 

Apanajul furatului este acum doar al puternicilor politici care fură intreprinderea toată!