Din nou despre justiţie

Nu-mi face plăcere să discut despre justiţie. Pentru că în România toţi interesaţii vorbesc despre ea funcţie de interesul politic pe care îl au un dosar de la Parchet sau rezultatul unei sentinţe.

După cum s-a observat preşedintele Traian Băsescu urmăreşte în lupta sa  cu USL destructurarea guvernului Ponta. Astfel doi miniştri importanţi sunt în vizorul justiţiei. Dragnea, care este al doilea om al guvernului, viceprim ministru a fost acuzat de fraude electorale şi recenta anulare a delegării procurorului Papici este direct legată de acest dosar al DNA. Dacă acest dosar este promovat în instanţă Dragnea va fi mai mult ca sigur demis de preşedintele Băsescu. În acelaşi timp şi ministrul Vosganian este în vizorul DIICOT, dar pentru a fi urmărit penal este necesar votul Parlamentului, Senatului, mai precis.

Deci măsura Procurorului General al României a generat o adevărată furtună pe scena politică românească.

Reacţia de satisfacţie a primului ministru Ponta la această decizie a fost după opinia mea grăbită şi nesocotită şi ea  dat apă la moară opozanţilor USL, în primul rând a preşedintelui Băsescu. Pentru că pe linia de comandă a executivului, primul ministru, ministrul de Justiţie, Procurorul General, decizia celui din urmă poate părea a fi o decizie a domnului Ponta, mai ales după declaraţiile date presei. Pe de altă parte Traian Băsescu este direct interesat în această problemă pentru a-şi duce la capăt intenţia de demolare a guvernului Ponta. Din acest punct de vedere acest procuror Papici  pare a fi fost un pion important. Papici instrumentase dosarul lui Dragnea privind fraudarea la Referendumul de anul trecut. Am mai aflat din relatările postului Realitatea TV, aflată acum într-o acerbă opoziţie cu Primul Ministru că Papici ar fi un fel de erou. A fost implicat în dosare grele de corupţie, Adrian Năstase, Remeş, Voicu, etc.

Aici am şi eu o părere diferită de aceea a jurnalistului Nistorescu. El afirma că dosarul Dragnea ar avea dovezi clare şi acuzatoare. Orice ar spune Nistorescu şi martorii lui Băsescu (nu-i includ pe Nistorescu!) acest dosar de la DNA este clar o lucrătură politică şi o răzbunare a lui Traian Băsescu. Despre celelalte dosare nu pot contrazice dovezile privind corupţia unor demnitari, dar aici cu Referendumul nu-i decât politică, în sensul cel mai mizerabil românesc.   

Ceea ce îmi întăreşte această convingere este autodenunţul făcut de preşedinte că i-a telefonat Procurorului General privind afacerea Papici. Aceasta, după mine este o intervenţie cu bocancii în justiţie, după cum s-a exprimat chiar Traian Băsescu!

Nu am decât să fiu de acord cu fostul preşedinte Ion Iliescu că Ponta s-a grăbit cu afirmaţiile. 

Iar atitudinea luată de Crin Antonescu care blamează în mod egal pe Victor Ponta şi pe preşedintele Băsescu de imixtiuni în treburile justiţiei mi se pare potrivită şi salutară (chiar dacă MRU, o foloseşte în sensul de salvatoare, dar are şi înţelesul de potrivită la moment).

Am observat că diverşi jurnalişti îi reproşează lui Antonescu că şi el s-a exprimat despre anumite acţiuni ale justiţiei. Pot fi de acord declaraţia lui Antonescu poate părea oportunistă, dar există şi o diferenţă sensibilă, el nu a făcut imixtiuni în justiţie cum apare clar din afacerea Papici.

Revenind la procurorul în chestiune, dacă la Realitatea era erou, la Antena3 el apare ca un ticălos. Multe dosare ale lui s-au încheiat cu achitări, a fost dată o înregistrare cu presiuni şi ameninţări făcute asupra unui procuror învinuit de corupţie. Domnul Papici apare acolo ca securiştii de pe vremurile comuniste, cu care stăteau braţ la braţ să le-a tragă putativilor opozanţi a lui Ceaşcă.  

Cred că adevărul despre Papici este pe la mijloc, este un pic de  Dr. Jekyll şi mult din Mister Hyde.

Oricum justiţia este puternică şi independentă de politică doar în spaţiul anglo-saxon. Dar şi acolo în SUA, preşedintele poate influenţa justiţia prin numirile celor de la Curtea Supremă, judecători mai liberali, sau mai conservatori.