Despre frică

Am citit unul din cele mai bune articole ale lui Gabriel Liiceanu:

http://www.contributors.ro/cultura/%C8%99i-acum-despre-frica-valiza-lui-n-steinhardt/

Şi asta m-a pus pe gânduri.

Când mi-a fost frică?

Îmi mai este frică acum?

Când intri în conflict cu autoritatea ţi-e frică?

O amintire de conflict cu autoritatea a fost de prin clasa XI-a, când am fost dat afară de la oră de către faimosul profesor de istorie Nicolae Simache. Eram complet nevinovat, citeam un roman poliţist pe sub bancă, dar colegul meu Adi şi unul din spate se hârjoneau şi Simache m-a văzut pe mine care probabil reacţionasem enervat la prostiile colegilor. Am plecat din clasă amărât, dându-mi o palmă peste frunte de necaz. M-am retras în toaletele băieţilor, chiar dacă nu eram fumător în acea vreme. Elevul de serviciu m-a recuperat şi m-a adus înapoi, Simache exclamând retoric şi îngrijorat:"Credeam că vrei să  te sinucizi?", declanşându-mi în interior un hohot homeric de râs. Am fost trimişi eu şi Adi S. la directoarea Aspasia Vasiliu să fim muştruluiţi. Mie-mi păsa că îi chemau pe ai mei la şcoală şi-mi era frică! Doamna directoare a verificat rezultatele la olimpiada de matematică, faza locală şi a schimbat foaia, aveam amândoi punctaje maxime! Şi totul s-a redus la o dojană părintească.

În perioada studenţiei am avut câteva ciocniri cu autoritatea miliţienească. 

O dată la ţară m-au chemat la postul de miliţie că n-aş fi avut viză de flotant, de fapt pentru că umblam cu părul lung. Şi i-am sfidat cu exemple privind părul şi barba lui Marx,  am plătit o amendă,  revenind la postul de miliţie unul mai rău m-a ameninţat şi am fugit de la post, lăsându-l cu gura căscată, eu înjurând de obidă şi de frică. Nu m-au mai abordat miliţienii rurali de atunci! 

Ală dată am luat şi un pumn în barbă într-o anchetă la ştrand de la un căpitan de miliţie, care şi-a pierdut apoi brusc interesul, cazul devenea o afacere cu trafic de valută şi nu-l mai interesam.

Am constatat apoi ura imbecilă a unui miliţian ploieştean care ne căuta nod în papură pe cînd studiam la Biblioteca municipală din Ploieşti pentru examenele studenţeşti. Omul trăia complexele de inferioritate generate de diferenţele culturale pe care căuta să le desfiinţeze prin autoritatea sa abuzivă.

Chiar când am terminat facultatea şi eram la mare într-un grup de tineri francezi, la o discotecă, un individ a încercat să mă agreseze şi şi mă ia la bătaie, probabil dinb cauză că eram cu aceştia şi că l-am oprit să agreseze o tânără franţuzoaică. Norocul meu este că l-au liniştit doi tineri solizi şi individul a abandonat proiectul. Am aflat apoi că tipul era securist, probabil cel de staţiune?

Cred că în toate aceste poveşti miliţieneşti nu mi-a fost frică, ci doar am avut un sentiment de revoltă generat de abuzul autorităţii subiective!

Frica de care ne povesteşte exemplar Liiceanu prin pilda din Jurnalul Fericirii al lui N. Steinhardt am resimţit-o însă ulterior în viaţă mea de angajat la stat.

În faţa aceleiaşi autorităţi mult mai abuzive şi mai tenebroase care era securitatea!

Sentimentul de frică cel mai puternic ţi-l dădea contactul cu această autoritate, pentru că oamenii ei exploatau din plin temerile oamenilor faţă de ea. Am avut doar odată o izbucnire de revoltă când mi s-a cerut colaborarea şi am refuzat-o şi culmea fără consecinţe. Nu m-au mai căutat, decât în situaţia specială când un prieten a rămas în străinătate şi eu habar n-aveam şi altă dată indirect, când cineva m-a turnat că povesteam în public despre evenimentele de la Braşov din 15 noiembrie 1987. Atunci ameninţările au venit indirect via secretarul de partid pe institut!

Sentimentul de frică faţă de aceste ameninţări este normal, securitatea putea să îţi provoace cele mai mari rele. Dar era la fel de extraordinar şi eliberator era sentimentul când am înfruntat-o în situaţia descrisă mai sus! Am crescut în ochii mei!

Ei bine, acest sentiment de frică mi-a dispărut după 22 decembrie 1989!

Cel mai tare mă enervează când aud pe unii care acuză frica pe care am resimţit-o în comunism, unii prea tineri ca să înţeleagă atmosfera de atunci, dar şi pe unii contemporani de ai mei care clamează cu neruşinare că nu le-a fost frică sau acuză pe alţii de teamă şi de compromis!

Dintre aceştia se recoltează falşii profeţi, lăudăroşii care ştiau cu exactitate cum o să se ducă dracu' comunismul, acum, nu atunci!