Tezele din iulie

Uitându-mă pe Digi24 am văzut că acest post a dedicat emisiuni despre Tezele din iulie 1971.

Pentru că am fost martor al acelui eveniment am să încerc să-l rememorez.

Eram între anul IV şi anul V şi aveam luna de practică la IFA Măgurele. Angajaţii acestui Institut de Fizică Atomică erau oameni subţiri, în majoritate  şi luau în derâdere acţiunile ideologice care se preconizau. Unul glumea: "gata cu Colecţia Enigma! Nu mai citiţi poliţiste capitaliste!" 

Până atunci nu dădeam doi bani pe ideologie!

Şurubul se desfăcuse de prin 64 -65 şi nu se mai dădea prea mare importanţă pe chestiunile ideologice.

Televiziunea avea creatori de valoare, emisiuni bune şi pentru marele public şi pentru cei îndrăgostiţi de cultura de calitate.

Se tipăreau cărţi traduse din limba engleză, care erau la obroc înainte, Kafka apărea în Biblioteca pentru toţi, Secolul 20 devenise o revistă de cultură internaţională de mare clasă, România Literară a înlocuit din 1968 Gazeta Literară şi de atunci cred că nu am scăpat niciun număr, poate doar în situaţii speciale.

1968 a fost anul romanului apăruseră Animale bolnave de Breban, Frumoşii nebuni ai marilor oraşe de Fănuş Neagu, F de D.R. Popescu. Debutase Augustin Buzura, apăruseră Viaţa ca o pradă şi Delirul de Marin Preda.

Un succes nebun înregistrase Petru Popescu cu Prins şi Dulce ca mierea e glonţul patriei. 

Era invitat pe la tot felul de întâlniri cu studenţii. Fiind absolvent de engleză ne-a recitat sonetul 135 în care marele Will (hahaha..) valorifica acest cuvânt will cu multiple înţelesuri în 14 moduri, după o analiză literară!

L-am rugat să-mi dea un interviu pentru revista Ing, unde eram redactor. L-am sunat m-a invitat la el, în blocul din strada Fucik (de fapt Masaryk! cum este numită azi). Stătea într-un apartament dintr-un bloc interbelic. 

Mi-a oferit un pahar de vin de Drăgăşani din podgoria familiei. Mi-a spus că este bucureştean de 8 generaţii. 

Avea pe masa de lucru o maşină de scris şi deschis un dicţionar explicativ al limbii române.

Mi-a spus să procedăm americăneşte, parcă prevedea pasul pe care-l va face ulterior!

Eu i-am pus întrebări şi el mi-a bătut  la maşina de scris răspunsurile. Din păcate, mi-am pierdut aceste foi acasă, la Ploieşti. Nici revista Ing nu o mai am. Şi cu interviul a fost un mare scandal. Prietenul meu, Valeriu Demetrescu mi-a pus în pagină interviul şi a folosit ca adresare cuvântul Domnule. Ei bine, asta a stârnit o furtună în presa studenţească şi am fost făcut în Viaţa Studenţească cu ou şi cu oţet pentru această formulare, ironizat pentru neologismele din.....cronicile mele plastice. 

Şi interviul apăruse în numărul festiv al revistei politehniştilor, Ing din mai 1971! Adică când se aniversau 50 de ani de la înfiinţarea PCR! Deci cu două luni înainte de tezele din iulie!

Măsurile tezelor le-am resimţit imediat!

În Bucureşti rulau pe ecrane legendarele filme Butch Cassidy şi Sundance Kid şi Adio Prietene!

Butch Cassidy ....era un western, care l-a făcut celebru pe Robert Redford, unde interpreta unul din rolurile principale împreună cu Paul Newman. Filmul era eroic şi cei doi bandiţi aveau o imagine pozitivă, aşa că out cu filmul de pe ecrane.

În Adio prietene! jucau doi alţi monştri sacri Alain Delon şi Charles Bronson care plănuiau să jefuiască o bancă. Îmi amintesc succesul înregistrat de faza pe care o făcea Bronson în film, umplea un pahar cu apă şi apoi introducea monede până când apa se revărsa. Jocul prinsese pe toate terasele bucureştene şi campion era declarat cel care putea introduce cele mai multe monede fără să verse apa! Iar un film cu bandiţi pozitivi, out şi cu ăsta de pe ecrane.

Cel mai deranjant că dobitocii interziseseră toate discotecile cunoscute din Bucureşti. 

Eu urma să fac şi a doua practică, în august, la Termocentrala Grozăveşti. 

Stăteam la cămin şi i-am făcut proiectul la Centrale Nucleare Electrice unei cunoscute sportive, colegă cu mine. Era baschetbalistă şi s-a măritat cu un celebru ciclist al vremii, iar fiul ei tocmai a încheiat o carieră de ciclist de performanţă şi comentează la Tour de France! M-am ales din afacere cu 400 de lei! O grămadă de bani pentru vremea aceea! Mă împrietenisem cu o elevă de la liceul german la Ştrandul Studenţesc Tei şi voiam să mergem seara la discoteci. Am descoperit o discotecă ascunsă la Athenee Palace şi mergeam seară de seară acolo, unde nu erau decât câteva persoane. Ţin minte că era la modul hitul lui Tony Christie Is this the way to Amarillo  şi  Middle of the Road cu  Chirpy Chirpy Cheep Cheep pe care l-am pus chiar acum de pe Youtube!

O tempora!

Restricţiile astea nu au ţinut chiar aşa de mult, lucrurile au continuat cam la fel în anii '70. 

Mai ales la mare. Mergeam în fiecare an, din 1968 la Tabăra Studenţească la Costineşti, unde am aflat în 1969 ulterior că m-am conversat în slip cu  şeful studenţimii şi tineretului, viitorul preşedinte ...Ion Iliescu!

În acel an 1971 m-am programat la Costineşti în septembrie şi atunci la un autostop cu un Opel sport un neamţ m-a dus până la Neptun cu viteza de 180 km/h! Cred că doar acum câtva timp am mai mers ocazional cu această viteză incredibilă în acea vreme!

La mare era Occidentul nostru cu înlocuitori, pentru conaisseuri Occident nechezol şi situaţia a mai ţinut aşa până pe la mijlocul anilor 80, când ascultam odată pe interzişii Phoenix la magnetofon, doar acolo se mai putea!

Uite că pe Phoenix i-am ascultat şi am dansat o noapte întreagă la Barul Litoral din Eforie Nord în vara lui 1969. Dimineaţa i-am văzut cum se salutau cu cei de la Sideral Modal Quartet. Iar trebuie să invoc melodia lui Phoenix, ......Vremuri!

Tinereţea şi starea aia specială de je m’an fiche care ţi-o dă vârsta de 20-23 de ani, astea contau atunci!  

Televiziunea publică s-a degradat şi s-a scurtat la două ore cu ce a mai făcut cuplul Nicu şi cu Leana, romancierii şi poeţii au fost cenzuraţi şi interzişi. Atunci s-a prăpădit Marin Preda nu înainte de a-i apărea Cel mai iubit dintre pământeni, roman extrem de dur la realităţile comuniste. Mai rămăsese Buzura cu romanele sale extrem de dure şi triste despre viaţa pe care o trăiam şi pe care românii o regretă azi fariseic!

Românii uită tot ce a generat nenorocirea ideologică declanşată impresionabilitatea unui rural viclean şi obtuz, dar cu aspiraţii de lider mondial care ne-a transformat în fiinţe care luptau pentru supravieţuire în vreme de lipsuri alimentare, frig, benzină raţionalizată, curent tăiat, lifturi stricate ca în 1984 al lui Orwell.

Televiziunea publică s-a degradat şi s-a scurtat la două ore cu ce a mai făcut cuplul Nicu şi cu Leana, romancierii şi poeţii au fost cenzuraţi şi interzişi. Atunci s-a prăpădit Marin Preda nu înainte de a-i apărea Cel mai iubit dintre pământeni, roman extrem de dur la realităţile comuniste. Mai rămăsese Buzura cu romanele sale extrem de dure şi triste despre viaţa pe care o trăiam şi pe care românii o regretă azi fariseic!

Românii uită tot ce a generat nenorocirea ideologică declanşată impresionabilitatea unui rural viclean şi obtuz, dar cu aspiraţii de lider mondial care ne-a transformat în fiinţe care luptau pentru supravieţuire în vreme de lipsuri alimentare, frig, benzină raţionalizată, curent tăiat, lifturi stricate ca în 1984 al lui Orwell.

Românii uită tot ce a generat nenorocirea ideologică declanşată impresionabilitatea unui rural viclean şi obtuz, dar cu aspiraţii de lider mondial care ne-a transformat în fiinţe care luptau pentru supravieţuire în vreme de lipsuri alimentare, frig, benzină raţionalizată, curent tăiat, lifturi stricate ca în 1984 al lui Orwell.

Ceauşescu a transformat în realitate distopia lui Orwell!