Actualităţi liberale şi nu numai...

M-am abţinut să comentez evenimentele politice întâmplate în acest sfârşit de iulie.

Acum doi ani apele politicii româneşti era foarte agitate cu referendumul şi mai ales cu interpretările mai mult sau mai puţin odioase a procesului democratic din România.

Chiar dacă nu am văzut efervescenţa de acum doi ani, sâmbătă s-a produs un eveniment important cele două partide importante de pe dreapta eşichierului politic românesc au votat în unanimitate fuziunea. PNL şi PDL vor deveni în 2016 un singur partid cu denumirea istorică de PNL. Din raţiuni electorale pentru prezidenţiale vor funcţiona sub denumirea de Alianţa Creştin - Liberală, nefiind timp pentru fundamentarea legală a noului partid.

Raţiunea acestei fuziuni este în primul rând de a echilibra scena politică românească. PSD este partidul de stânga mamut capabil să contorizeze cam 40% din voturile românilor. PNL şi PDL cu bazinele lor electorale de cam 20%, respectiv 15% pot dau un rezultat electoral de cam 35% care echilibrează evident scena politică autohtonă.

Acest important eveniment şi decizie politică luată de liderii celor două partide au stârnit reacţii şi respingeri atât de la adversari cât şi de la susţinători.

Este criticat faptul că decidenţii au uitat cum de puţin timp PNL şi PDL se aflau pe poziţii antagonice privind guvernarea din România.

Se reproşează PNL că a rupt alianţa USL, de parcă ar fi dorit-o neapărat. Dacă intrigantul Ponta ar fi acceptat mişcarea liberală cu Johannis, vice-prim ministru  USL ar fi existat probabil şi azi, chiar dacă Antonescu şi-a dorit clar desprinderea de PSD.

Îmi amintesc cum aceiaşi experţi, analişti şi consultanţi politici acuzau alianţa USL ca fiind împotriva naturii, o alianţă dreapta stânga. Acum când cele două partide româneşti importante de dreapta fuzionează aceeaşi specialişti în părerisme spun că nu este bine, că se va reproşa guvernarea Boc PDL - ului iar PNL-ului nereuşitele guvernării Ponta - USL!

Alţii deplâng ieşirea din prim planul politic al lui Crin Antonescu, maestru al vorbelor, care ar fi fost capabil să-l învingă pe candidatul PSD, Victor Ponta. 

Experţii şi nemulţumiţii spun că probabilul candidat Johannis nu corespunde. Este sas şi pe deasupra mai rău, reformat, adică nu este ortodox.

Ştiam din istoria tensionată a Ardealului şi a Principatelor că duşmani erau catolicii -papistaşii, care au convins pe jumate din ardeleni să treacă la religia romană.

Culmea că folosirea limbii române în scrieri şi administraţie este datorată reformei, fie şi ea calvine ungureşti. Deci cu ei nu am fi istoriceşte în dispută! Dar încurcate sunt căile Domnului!

Se reproşează lui Johannis lipsa verbozităţii miticeşti bucureştene. Aş atrage atenţia că cel mai carismatic om politic interbelic, Corneliu Zelea Codreanu nu era în stare să ţină un discurs, ba chiar s-a încurcat la prima sa adresare în Cameră şi a vrut să scoată pistolul, după cum mărturisea!

Soluţia Johannis este dată de impozanta figură a sasului ardelean de un metru nouăzeci şi cinci, cu o privire relaxată şi o figură deschisă, cu activităţi administrative excelente şi scump la vorbă ca toţi ardelenii. Doar Boc făcea o figură aparte, deh profesia de jurist!

Cel mai tare mă nedumereşte acţiunea lui Călin Popescu Tăriceanu. El, care era epitomul liberalismului românesc, cu descendenţe liberale ce ne amintesc de faimosul Agamiţă Danndache.

Pe lângă el se găsiră nişte Caţavenci, care par a fi în solda PSD. Nimic mai penibil pentru Tăriceanu să invoci refacerea USL, când tu ai fost iniţial un adversar al acestei uniuni contra naturii. Cert este că toţi aceşti ejusdem farinae speră să muşte din zestrea PSD ca să nu rămână fără coledzi.....

Vom avea la toamnă înfruntarea dintre un trombonist şi un interpret la orgă, între un surogat de Sergiu Malagamba şi un discipol al lui Honterus, Teutsch şi ...Bach!

Proastă zi şi-a ales Victor Ponta pentru lansarea lui la prezidenţiale, pe vremuri inundaţii şi sinistraţi, cu apă multă, de ne amintim de Traian Băsescu, duşmanul său putativ. Oare?