Dosarul Disney din Dilema veche mi-a retrezit nişte amintiri pe care am să vi le prezint. De fapt le transmit şi forumului de la Dilema veche.
Amintirile mele nu se leagă de filmele încântătoare de desene animate ale lui Walt Disney, ci de celebrele sale parcuri tematice.
Amintirile mele nu se leagă de filmele încântătoare de desene animate ale lui Walt Disney, ci de celebrele sale parcuri tematice.
Prima întâlnire a
fost absolut întâmplătoare cu Euro Disney în 1995. Mergeam pentru prima dată la
Paris printr-o excursie organizată din Germania, iar câţiva turişti au oprit la
Euro Disney şi aşa autocarul oprit la unul din hotelurile acestui parc.
De fapt întâlnirile
cu parcurile Disney s-a produs datorită unor conferinţe foarte serioase.
Organizatorii americani se gândeau probabil să combine utilul cu plăcutul aşa
că am fost la două conferinţe organizate în parcurile Disney, unde era
posibilitatea să-ţi aduci familia şi copiii.
Primul parc tematic
Disney vizitat a fost Disney World
din Orlando. Stăteam într-unul din hotelurile de la ieşirea parcului, dar
teritoriul imens al parcului Disney era dedicat exclusiv distracţiilor
imaginate de Disney pentru copii şi nu numai. De fapt erau mai multe parcuri
tematice, EPCOT, cu poveşti despre
viitor, Animal World, alt parc despre film şi cel clasic Magic Kingdom. Ca să ajungem la hotelul central al parcului unde se
desfăşura conferinţa luam un autobuz până la staţia de tren suspendat care ne
ducea chiar în interiorul acestui hotel. De fapt trenul suspendat era în
circuit închis. Pe lângă aceste parcuri tematice erau tot felul de amenajări
pentru distracţie, hoteluri de Far West, un lac unde se circula cu un ferry
boat, baruri şi un magazin Virgin cu discuri şi cele mai noi sisteme HD de
televiziune. Undeva mai departe de hotelul nostru în altă zonă se află parcul
de distracţii al firmei de filme Universal. Am ajuns şi în Orlando un orăşel cu
vreo doi zgârie nori şi nişte periferii prăpădite cu o majoritate
afro-americană.
Parcul Disney World era
brăzdat de o reţea perfectă de autostrăzi care făcea legătura între hoteluri şi
parcurile tematice. Eu şi colegul cu care mă aflam la conferinţă ne-am rezervat penultima
zi să vedem parcul clasic Disney, Magic Kingdom. Erau acolo show-uri tip
musical cu toate personajele din filmele lui Disney, intrai în peştera piraţilor
din Caraibe, ajungeai în lumea lui Tom Sawyer şi Huckleberry Fin şi mergeai
într-un vapor cu zbaturi ca pe Missisipi. Cele mai tari distracţii erau cele în
care te plimbai prin deşertul din Arizona cu un tren tip roller coaster, sau
trebuia să sari cu barca într-o cascadă de vreo 10 -15 m. Ca să ajungi să faci
călătoria trebuia să stai la o coadă de vreo 30-45 de minute. Era cald şi din
loc în loc erau niste climatizoare cu pă şi aer rece ca să suporţi căldură
umedă din Florida. Din loc în loc erau avertizoare care te îndemnau să renunţi
al salt. N-am renunţat! Am mâncat nişte pop corn şi un ciolan imens de curcan
care era să-mi fie răpit de un ibis obraznic. Am văzut şi mai multe filme 3D de
desene animate Duisney. Era în 2008 când încă tehnologia aceasta nu cucerise
marile ecrane şi acum şi televizoarele. În final pe seară la ieşirea din parc
unde era o staţie de diligenţă şi una de cale ferată din filmele western s-au
dat focuri de artificii. A fost o vizită pe care ar fi trebuit să o fac în
copilărie sau adolescenţă.
La nici o lună, o
altă conferinţă s-a desfăşurat la Disneyland Parc din Anaheim, Los Angeles. Şi aici
ca să ajung la conferinţa care se desfăşura în hotelul parcului, construit de
Walt Disney, îmi lua o jumătate de oră prin autostrăzile din Los Angeles. În
holul hotelului conferinţei erau fotografii alb negru cu vizitatorii parcului,
preşedinţii Eisenhower şi Kennedy însoţiţi de Walt Disney. Locul unde era
hotelul meu se învecina cu un parc de distracţii unde se desfăşurau turniruri medievale,
nu departe era un aqua parc Universal.
Fiindcă fusesem deja
în parcul de distracţii Disney mai interesant a fost Los Angeles, cu Hollywood,
Beverly Hills, Malibu, plaja oceanului Pacific, pe care le-am vizitat cu amicii
care erau stabiliţi acolo cu automobilişti. Pentru că impresia mea este că Los
Angeles este un oraş ataşat la o multitudine de autostrăzi care-l
traversează. Cel mai important lucru pentru mine atunci era să văd România la
Campionatul European de Fotbal. Aşa am văzut dimineaţa, diferenţa de 9 ore de
fus orar cu Europa Centrală, meciul România Italia la un restaurant italian,
Napoli parcă se numea, care încă nu se deschisese dar prin amabilitatea şi
bunăvoinţa tipic americană am reuşit să urmăresc de unul singur meciul.
Oricum ideea acestor
parcuri tematice este formidabilă şi am observat pe aeroportul din Orlando o
flotă de Boeing 747 Virgin Airways cu nume din muzica rock ca de exemplu Eleanor Rigby, care făcea naveta între
Londra şi Orlando pentru Disney World.
Organizarea parcului din Orlando m-a impresionat din plin: accesul si parcarile sunt astfel proiectae incat sa nu te ratacesti chiar fara harta, GPS ... M-am dus circumspect (deh, copii trebuie dusi, nu?) si m-am intors incantat dupa 6 zile in care am alternat parcurile tematice cu cele cu apa! Nu-s convins ca m-as duce periodic cum fac foarte multi, ca sa vada noile spectacole (subiectele se schimba la maxim 2-3 ani). Dupa experienta din vest, Disney a ales locatia din Orlando a fost aleasa datorita pretului derizoriu al terenului (mlastini!)...
RăspundețiȘtergere