Romane groase

Liviu Cangeopol scrie în contributors.ro despre ultima carte a lui Mircea Cărtărescu aici. Cartea a avut parte de o lansare entuziastă din partea lui Gabriel Liiceanu. Am văzut şi eu la librărie volumul. Este un cărţoi de peste 800 de pagini. În copilărie am citit cărţi groase în multe volume de Dumas, Hugo sau Jules Verne. Erau cărţi de aventuri sau istorice care le citeai cu sufletul la gură şi nu le lăsai din mână.

Cărţi groase au scris şi cei doi reformatori ai literaturii moderne, Proust - În căutarea timpului pierdut şi Joyce - Ulisses. Sunt romane moderne de analiză abisală. Am citit şi eu romane de Dostoievski, Crimă şi pedeapsă, Demonii şi mai nou Idiotul. Nu am avut curaj să abordez Fraţii Karamazov, grosimea volumului m-a descurajat. Dar am citit Iosif şi fraţii săi al lui Thomas Mann, tot gros şi masiv. Am fost deschis literaturii moderne, am citit romanele şi nuvelele lui Kafka am avut răbdare cu noul roman francez, cu Gumele lui Alain Robbe-Grillet.  Dar recunosc că romanele cu multe pagini de literatură de introspecţie mă descurajează.

În literatura autohtonă romane groase au scris Constantin Stere - În preajma revoluţiei, mai mult memorialistică, sau Radu Tudoran Toate pânzele sus, un  roman în stil Jules Verne. Mai aproape şi Marin Preda şi-a încercat condeiul cu un roman masiv, Cel mai iubit dintre pământeni, dar este un roman realist despre era ticăloşilor - comunismul şi de aceea se citeşte cu pasiune. Breban excelează şi el în romane masive cum este Bunavestire. Eu apreciez cel mai mult În absenţa stăpânilor. I-am citit romanele până la un alt volum masiv, Drumul la zid pe care l-am abandonat după câteva zeci de pagini, când stilul mi s-a părut ilizibil şi am renunţat să-i mai citesc romanele ulterioare.

De boala romanului masiv, cu multe sute de pagini suferă şi Mircea Cărtărescu. Primul lui roman masiv Orbitor a avut parte de  favorabile dar şi desfiinţat de critică. Acelaşi destin critic se pare că îl va cunoaşte şi Solenoid, ultimul său roman. Am înţeles că are şi pagini interesante privind viaţa lui de profesor la o şcoală din marginea Bucureştiului. Schiţele şi nuvelele lui mi-au plăcut foarte mult, mai ales cele în care porneşte de la fapte petrecute în viaţa lui. Stilul devine greoi şi ceţos când se ocupă de introspecţie abisală, tentaţie revelată şi de Jurnalele sale. Se pare că şi el pică în eroarea lui Breban!

Aşa că aş prefera să citesc romane cum le scrie Marquez sau Mario Varga Llosa, nici prea subţiri, nici prea groase, dar masive literar.

Am publicat şi eu un comentariu care cuprinde esenţial ideile exprimate aici. Nu ştiu de ce nu le-a picat bine celor de la contributors.ro, să fie numele meu cam non grata, sau faptul că-l critic literar pe Cărtărescu? 

De mania scrisului suferă şi foştii noştri preşedinţi. Iliescu a scris câteva cărţi privind evoluţia socială şi economică a României şi a lumii. Constantinescu ne-a dăruit o cărţoaie privind stagiul său prezidenţial la Cotroceni.

Doar pe ultimul fost preşedinte nu-l preocupă scrisul, el rămâne activ în cotidian. Mai nou se preocupă de cultivarea zvonurilor iresponsabile privind tragedia de la Colectiv. Teoriile conspiraţioniste privind tragedia provocată de acest accidentu Colectiv, lansate de oamenii lui Ponta au prins în presa iresponsabilă şi preocupată de scandal. Cum era să lipsească moara de vorbe şi cel care ne-a iritat şi stresat timp de 10 ani cu acuze iresponsabile. Păcat că unii s-au lăsat amăgiţi de demagogia vorbelor sale. Dar mai nou aceste palavre arată faţa sa absolut iresponsabilă.  

Se fac mai şi analize semantice ale spuselor lui Iohannis după accidentul de la Colectiv, de ce a spus că "a trebuit să moară oameni ca Victor Ponta să-şi dea demisia" După cum se exprimă Cristoiu, unul din iresponsabilii care debitează tâmpenii la Evenimentul Zilei, asta demonstrează că ar fi ştiut dinainte. Conspiraţioniştii mai nou devenit şi subtili analişti ai limbii române, sunt chiar ăia din categoria "ca şi".

În moara de vorbe şi conspiraţii se înscriu cu iresponsabilitate maximă România tv şi B1tv, iar cei de la A3, care sunt mai subtili în susţinerea lui Ponta o dau şi ei pe ideea complotului. Mai complicat pentru demonstrarea implicării serviciilor şi a lui Iohannis este că, vorba colonelului iresponsabil şi palavragiu, "ştia şi Oprea!". Păi cum? Oprea îşi monta singur o mină ca să-i explodeze sub cur?

Dacă ne uităm în vecini nimic nu sună bine. În Republica Moldova a căzut şi guvernul Sturza şi acolo se apropie alegerile anticipate. Electoratul basarabean dezamăgeşte din ce în ce mai mult. Am putea institui celule de criză la nivel prezidenţial românesc care să influenţeze în bine mersul lucrurilor, dar ce te faci cu oamenii care au în majoritate nostalgia sovietică? Că Rusia nu mai este capabilă să subvenţioneze nici Transnistria nu-i mişcă pe basarabeni să voteze partide pro ruseşti. Cred că iar se va ajunge la reacţii ale tineretului, mult mai conectat la realităţile europene care ştiu că Rusia nu mai este în stare decât să comită agresiuni militare. Dar o Republică Moldovă închinată ruşilor vine ca mănuşă lui Putin, în cleştele împotriva Ukrainei. Este dramatic şi foarte trist că nişte slavi nu mai vor cu Rusia, în schimb moldoveni mankurtizaţi uită că sunt români.

La fel de dramatice în perspectivă par tendinţele  actualului regim polonez. PiS inventează legi care lovesc în libertatea de expresie şi informare. Comisia Europeană se pregăteşte să facă o analiză critică a măsurilor luate de guvernul polonez care stârnesc revolta nu numai în Polonia, dar şi pe plan european. Singurii la noi care par convinşi că PiS are dreptate sunt aşa numiţi conservatori de la Înliniedreaptă.ro. Mă întreb cum a putut să ajungă la asemenea convingeri un Gelu Trandafir, fost jurnalist la BBC? Acest site ar reprezenta opiniile PNŢCD. Dacă este adevărat, confirmă că acest partid este mort şi îngropat. Şi cum spunea ciobanul care vedea o parapantă care se zdrobea de un bloc: " Ţară de căcat, terorişti de căcat" la care trebuie săă-i adaugăm şi pe analiştii de la înliniedreaptă. Şi ei au refuzat cu aroganţă postarea mea îngrijorată. 

Actualitatea nu sună bine şi după acumularea tensiunilor din Orientul Mijlociu  dintre Iran şi Arabia Saudită. Trebuie ca SUA să pună piciorul în prag! O vrea Obama?