Vai de Basarabia!

Ţinutul românesc aflat între Prut şi Nistru, numit oficial Republica Moldova este azi un stat eşuat.

Are emigraţi peste 30% dintre cetăţenii ei, partidele politice sunt nişte caricaturi sinistre, politicienii sunt de genul infractorului fără niciun scrupul. Iar peste destinul acestei ţărişoare atârnă spectrul revenirii rusnacilor la putere.

Am observat în aceşti 25 de ani că de bine de rău în mass media de la Chişinău s-a început să se vorbească corect româneşte, toţi cei care vor să facă o carieră politică acolo ştiu bine româneşte chiar dacă au indelebilul accent moldovinesc. Acesta este probabil sigurul succes al influenţei româneşti peste Prut, se vorbeşte corect româneşte!

Pe de altă speranţele basarabenilor au fost călcate în picioare. Într-o unire pentru scopuri mai nobile, pro-europeni şi rusofoni s-au pus pe jaf şi din băncile moldoveneşti a dispărut un MILIARD de dolari.

Scena politică este mai fărâmiţată ca oricând, vanitosul oligarh moldovean Plahotniuc, detestat de toţi a vrut să ajung primul ministru acestei ţări. 

Singurul moldovean cu capul pe umeri care a mai rămas la Chişinău este preşedintele Timofti care a respins propunerea candidaturii lui Plahotniuc la postul de premier al Republicii Moldova, sprijinit şi de semnalele din exterior. Propunerea lui Pavel Filip este şi ea controversată, dar nu la fel ca a oligarhului.

În loc să avem reacţii coerente dinspre vestul Prutului, politicienii români practică sectarisme şi amiciţii dubioase, pentru că de la Sturza, premierul neaprobat a venit dezvăluirea furnizărilor fraţilor români de fete vesele şi blonde de la Chişinău. Deci se pare că singurul rezultat palpabil al colaborării politice între cele două ţări româneşti sunt curvele!

Lăsând glumele proaste la o parte România trebuie să facă unele lucruri clare şi coerente pentru Republica Moldova. După cum reiese şi din opinia unor experţi ai acestor relaţii ar trebui ca partidele româneşti să nu mai reacţioneze sectar şi pe camaraderii penale.

Exemplu cel  mai revoltător a fost reacţia neghioabă a lui Ponta privind numirea primului ministru şi limbajul josnic privind-l pe preşedintele Timofti.

Unde este fostul preşedinte care declara răspicat cum o să plece la Chişinău să se facă prim ministru acolo şi să-i reunească pe români? Demagogie! Măcar a avut viclenia să nu mai spună cum o să devină basarabean, singurul lui obiectiv a fost să smulgă voturi de la basarabeni în cele două alegeri prezidenţiale.

Partidele politice din România trebuie să se reunească şi să decidă în comun politica nepartizană privind Republica Moldova. Ele sunt obligate să reacţioneze în mod concertat şi coerent, trebuie clarificată opţiunea privind unirea Republicii Moldova cu România şi trebuie studiate mijloacele adecvate din partea românească privind acest scop nobil.

Primul ministru şi preşedintele Moldovei trebuie invitaţi periodic şi des pentru a evalua cât mai precis paşii privind revenirea politică şi economica a Moldovei. La nivelul preşedintelui şi primului ministru al României trebuie create departamente dedicate special Republicii Moldova. S-ar putea ca MAE şi consulii României să reprezinte şi să se ocupe de problemele moldovenilor aflaţi în lume şi în special în Uniunea Europeană.

S-a propus şi un fond de investiţii românesc care să acţioneze pe piaţa economică a Moldovei, care să investească în această ţară şi să creeze întreprinderi cu capital românesc.

Am înţeles că eşecurile politice din Moldova au creat un trend favorabil reunificării ca singură soluţie viabilă pentru aderarea Republicii Moldova la UE. Trebuie exploatată şi această oportunitate. În situaţia în care Rusia nu mai poate ajut nici măcar Transnistria trebuie să fim hotărâţi ca Moldova să nu alunece pe mână iresponsabilă a moldovenilor în ghearele Rusiei.

Ar fi păcat să lăsăm de izbelişte Republica Moldova!