Intră România în criză economică în 2016?

Am citit pe internet asta într-un articol publicat în Adevărul de azi.

Autorul, pe baza unor date statistice spune că situaţia din 2008 ar fi asemănătoare cu cea de la începutul lui 2016. Şi anul acesta creşterea economiei în România este solidă ca în 2008. Pe de altă parte autorul îşi justifică temerile spunând despre România, comparativ cu ţări din vecinătatea est şi central europeană acestea  au un risc de 5% Polonia şi 0% Ungaria! Pe când noi am avea un risc de 10%. O altă sursă de îngrijorarea se face pe tema faptului că această creştere economică ar duce la creşterea importurilor, pentru că economia noastră nu poate satisfacerea cererilor interne. Mă întreb când economia noastră venea şi înainte în întâmpinarea cererilor interne? Pe vremea lui Ceauşescu, când nu găseam nimic?

Sunt însă anumite importuri care te pun pe gânduri, cum sunt cele de origine agricolă. Eu am un exemplu cu ridichile roşii care acum se găsesc tot anul. Când dau de el şi provin din import sunt fade şi fără gust, pe când cele româneşti sunt adevărate. Au învăţat şi legumicultorii români să le cultive şi iarna în solarii/sere şi sunt de departe mult mai bune cel care vin de exemplu din Ungaria. Cred că economia noastră ar avea de câştigat prin sprijinirea investiţiilor de acest tip din agricultură. Este greu să faci smartfonuri performante, am eu unul românesc care mi s-a defectat de 5ori într-un an, cel de când l-am cumpărat, ridichii şi roşii putem face noi superioare celor din import!

Revenind la pericolul crizei, autorul articolului pare că ignoră faptul că la noi criza a venit tot din import, prăbuşirea sistemului bancar în SUA a declanşat această criză. Acum economia americană este robustă, şi nici în Europa nu sunt semne de criză, Germania a absorbit fără probleme mari 1,1 milioane de migranţi. Aici nu mă refer la imbecilii care au impresia că pot stabili ordinea lor cum visau cu ochii deschişi nişte pakistanezi din Londra care tot visează la Şaria. Cred că există pericolul terorist, dar Europa poate controla dacă vrea manifestările antisociale, în primul rând expulzând pe recalcitranţi, cum de fapt a şi început Germania. 

De o criză economică se pare că începe să sufere economia chineză, cu prăbuşirea de ieri a bursei din Şanhai. Probabil că China este o economie complexa şi nu pot face analize foarte clare. Unde criza este clară şi se întâmplă este în Rusia. Prăbuşirea preţului petrolului şi a gazelor, combinate cu embargoul UE şi SUUA determinat de agresiunea din Ukraina a impus economia rusă pe marginea prăpastiei. Am cotit o relatare din Ukraina şi acum a ajuns Rusia ca să se milogească de Ukraina să le vândă gaze, în momentul în care aceasta nu mai este la mâna şantajistă a Rusiei în privinţa surselor de alimentare cu gaze. Şi interviul ameninţător din Bild a lui Putin subliniază asta, Rusia este în criză şi Putin caută ţapi ispăşitori în exterior. De aceea şi  intervenţia în Siria. Să vedem cât este de dispus poporul rus să accepte minciunile patriotice ale lui Putin. 

Şi ceva despre problema familiei din Norvegia. Această ţară este probabil cea cu cele mai mari salarii din Europa şi un nivel de trai foarte ridicat. De aceea compatriotul nostru a ales să trăiască acolo. Acum faptul că a intrat în conflict cu autorităţile norvegiene nu trebuie să-l transforme în martir, trăieşte în Norvegia şi trebuia să ştie cât de stricte sunt legile privind copii acolo. Dacă dorea să fie mai dur cu copii lui trebuia să se întoarcă în România, aici abuzurile excesive nu se prea pedepsesc. Acolo însă legile sunt clare, dar există şi pericolul unor excese ale autorităţii, cum am văzut în excelentul film danez Vânătoarea din 2012, unde educatorul interpretat de formidabilul actor Mads Mikkelsen este acuzat aiurea de o fetiţă de vreo 5-6 ani că a atins-o în părţile intime. Imaginea în mass media româneşti îi transformă pe norvegieni în nişte monştri. Aici se vede influentul lobby penticostal din care face parte şi românul din Norvegia, dar şi faptul că Gâdea de la A3 este pastor neoprotestant. Cum spunea Cristian Pârvulescu, să dăm dovadă de mai multă reţinere.