Să vorbim despre politica externă a României

Aceste opinii sunt o reacţie la două foarte interesante articole din blogurile Adevărul:

http://adevarul.ro/international/foreign-policy/articol-rusi-nemti-americani-iohannis-nitel-pierdut-ei-1_56c099185ab6550cb8cb39dc/index.html

al Oanei Popescu şi 

http://adevarul.ro/international/in-lume/ghinionulde-elevul-bun-clasa-probleme-geopolitica-aplicata-1_56bf04475ab6550cb8c001a3/index.html

care aparţine lui Adrian Cioroianu.

Dacă domnul Cioroianu este un om cu notorietate, este profesor de istorie la Universitate, a fost Ministru de Externe şi acum este Ambasador UNESCO, despre doamna Oana Popescu se ştie mai puţin. Din biografie dânsei aflăm că are studii juridice şi de ştiinţe politice absolvite la Yale University. Pe deasupra este o doamnă care arată foarte bine şi am remarcat-o prin intervenţii pertinente la Digi24 pe probleme externe.

Articolul Oanei Popescu se referă la prestaţia preşedintelui Iohannis la Conferinţa de securitate de la Munchen, (sau Muenchen, criticată de unii este transliterarea a vocalei germane u cu umlaut, ce în româneşte ar da un iu).

Vreau să spun din capul locului că este un articol critic la preşedinte, dar scris în maniera americană şi occidentală unde şi criticile cele mai ascuţite sunt făcute pe un ton care nu permite reacţia pamfletară.

De fapt opiniile Oanei Popescu reflectă într-un fel frustrările generale ale românilor pe plan extern, că nu suntem suficient de luaţi în serios.

M-a surprins că a constata ca pozitiv discursul în engleză, păi oare putea fi ţinut în româneşte sau în nativa germană? Fiind o conferinţă internaţională limba acestor conferinţe este engleza, cum pe vremuri interbelice era franceză. Şi că tot venii vorba de acele vremuri România a avut excelenţi vectori de politică externă atunci, prin Titulescu sau Gafencu şi de ce nu în Ionel Brătianu care a reuşit să susţină strălucit cauza românească la Versailles şi Trianon.

Vremurile erau diferite, vorbim de oameni din clasa boierească, cu mare acoperire intelectuală, serviţi de funcţionari străluciţi, selecţionaţi din aristocraţie. Se vorbeşte de Niculescu Buzeşti, sau chiar de harnicul istoric Neagu Djuvara. Şi chiar dacă aceşti străluciţi diplomaţi erau şi s-au luptat pentru cauza României, soarta ei a stat în jocul marilor puteri, România postbelică fiind sfârtecată de Basarabia şi Bucovina de Nord, dar nota bene cu Transilvania întreagă! 

Diplomaţii erei comuniste nici nu vreau să discut, majoritatea erau nişte indivizi învârtiţi, care doreau să se chivernisească şi din păcate mai sunt printre noi, precum Lazăr Comănescu, tipic pentru politrucii diplomaţi.

Nici cei răsăriţi după 1990 nu sunt mai acătării, dacă mă gândesc la Jinga, diplomatul fizician cu engleză scrâşnită. Probabil fiind la bază cu fizică a fost chior în ţara orbilor, diplomaţi selecţionaţi de secu în continuare. Asta nu exclude pe Aurescu un foarte bun funcţionar jurist internaţional cu rezultate foarte notabile.

De fapt asta este frustrarea doamnei Popescu, lipsa unui corp de diplomaţi care să alcătuiască o agendă mai potrivită preşedintelui.  Dar sunt convins că personalităţi chiar ca autoarea, sau Dan Dungaciu şi Cristian Ghinea pe problemele R. Moldova nu ar trebui să lipsească din viitorul Parlament. Căci problema nu rezidă doar în calitatea diplomaţilor, ci mai ales a politicii interne a României.

Că aici sunt de conivenţă cu domnul Cioroianu. Nici eu nu sunt fericit de derapajele Poloniei. În cazul Ungariei ne bucurăm, ca aşa este concurenţa cu un vecin care avea întotdeauna atuuri mai bune ca ale noastre şi care îşi bate joc de ele acum precum Viktor Orban.

Nu avem nici personalităţi europene precum Sikorski sau Tusk ce au influenţat politica europeană. Este vina noastră internă că nu suntem în stare să promovăm astfel de personalităţi, l-am avut pe Pleşu şi am avut grijă să-l denigrăm pe feude personale şi probabil şi erori de ale lui cu ex preşedintele.  

Analizând situaţia noastră economică internă ne dăm seama de ce nu putem fi Polonia. România privită din fundul Moldovei, din Teleorman sau de la Pata Rât de la Cluj nu arată bine. Sunt zone economice prospere precum Bucureşti şi Argeşul şi Muscelul la nord de Piteşti, dar şi zone jalnice şi sărace precum sudul aceluiaşi judeţ. 

Aici ideea pe care a lucrat Liviu Dragnea privind reforma regională a fost foarte bună, fiind îngropată iresponsabil de cei de la CCR. O zonare geografică este mai necesară ca oricând. Apariţia unor entităţi geografice de mărimea, Sloveniei, sau ţărilor baltice ar creşte responsabilizarea factorilor locali şi ar răspunde frustrărilor unor elite locale de la Iaşi, Cluj sau Timişoara. De exemplu un model de dezvoltare sustenabilă al Moldovei s-ar putea aplica şi restului Basarabiei în vederea reunificării.

Revenind la Oana Popescu cred că a făcut bine preşedintele Iohannis că s-a întâlnit cu preşedintele Poroşenko al Ukrainei. O bună cooperare cu Ukraina ar avea efecte asupra R. Moldova care este practic înconjurată de aceste ţări şi ar putea slăbii presiunea factorilor ruşi. Mai ales acum când politica poloneză devine izolaţionist naţionalistă o relaţie bună cu Ukraina este de dorit. Ukraina este acum o fortificaţie şi un dig în faţa diluviului rusesc şi o bună relaţie cu ea ne favorizează.

Este bine că Iohannis nu a rostit clar numele Rusiei în criticile sale, şi aşa relaţia cu Rusia este încordată. Probabil este şi frustrarea rusească că se poate pierde cauza basarabeană, dar pentru asta ne trebuie curaj şi iscusinţă.

Revenind la politica noastră externă cei 10 ani de Traian Băsescu nu ne-au prea fost favorabili. Este adevărat că a mizat bine pe cartea americană, care l-a salvat intern în momente critice, dar în realitatea politică europeană, acelaşi fost preşedinte nu a fost decât o arătare ciudată, dacă nu cumva un clovn de prost gust.

Nu stă decât în puterea noastră să îmbunătăţim politica noastră internă şi este bine că Cioloş doreşte implementarea unui program de combatere a sărăciei şi de asemenea să selecţionăm oameni competenţi şi responsabili în Parlament care să fie interesaţi de soarta compatrioţilor, nu de pensii speciale sau aranjamente cu parfum de corupţie.