Resentimentarii de la contributors.ro

Mărturisesc că citesc cu interes articolele publicate pe contributors.ro. Unele!

Pentru că marele pontif al acestui site este Volodia Tismăneanu, un tip care mie nu-mi place de loc, pentru că este şi mai ales a fost o giruetă politică. Este plin de orgolii şi vanităţi nemăsurate şi cel care i le-a satisfăcut a fost fostul preşedinte, un mare geambaş de indivizi cu trecut tulbure şi Tismăneanu răspunde din plin la acest exemplu. Dar Tismăneanu este un eseist şi scrie ce crede el de cuviinţă. Mai grav este că sunt destui proşti cu pretenţii care îi cad în admiraţie. 

Acum ţinta lui este Dan Mihalache. Mihalache este acum şeful cancelariei prezidenţiale şi pare a fi cel care are mare influenţă a supra preşedintelui Iohannis. Asta îi scoate din sărite pe toţi aceşti neica nimeni cu Tismăneanu în frunte. Pentru că Tismăneanu în demnitatea în care a fost pus nu a fost în stare decât să producă nişte conferinţe despre comunismul românesc, fără rezultate concrete este pornit pe toţi cei din jurul lui Iohannis, ca să nu spun că toţi încă nu au fost în stare să se spele de zgura ca să nu zic jegul care te acoperă când ai contacte fie şi literare cu unul din cele mai pernicioase exemplare politice româneşti. 

Mihalache a fost subiectul unei intoxicaţii de presă că ar fi fost în compania lui Gâdea de la Antena3. Acesta, perfid a fost la Balul Saşilor de al Munchen, neinvitat de nimeni, cumpărând bilet după cum s-a lămurit chestiunea. 

Gâdea a insistat şi a fost şi în SUA unde erau Mihalache şi Alina Gorghiu la un mic dejun de rugăciune creştină unde era prezent şi fostul Secretar al Apărării SUA, Donald Rumsfeldt. Gâdea a publicat o poză în care s-ar putea să fie şi o bucată din Alina Gorghiu (sic!). Asta produce agitaţie la băsiştii incontinenţi care umplu de stupidităţi forumul de la contributors.ro.

Pentru că în momentul de faţă fostul preşedinte urlă şi grăieşte prin posturile şi ziarele care îi sunt aservite reproşând lucruri pe care el nu a fost în stare să le facă timp de 10 ani ca preşedinte. Un singur lucru l-a făcut din plin, a spionat pe adversari, dar şi pe cei din jurul lui, cei care l-au ajutat şi sprijinit, pe care le-a dispreţuit cu mentalitatea lui ciocoiască de slugă ajunsă stăpân.

Este revoltător că lumea priveşte cu placiditate la dezvăluirile pe care le-a făcut doamna Adriana Săftoiu privind felul în care asculta convorbirile celor din jurul lui. Şi asta o remarcă Striblea, tocmai de la B1 tv aservit fostului preşedinte. Asta denotă în primul rând mania persecuţiei şi boala de care a suferit şi monstrul Stalin. Noroc că Băsescu nu a avut toate pârghiile ca să ajungă ca predecesorul său în ale spionitei.

Ce mă înfurie este că ticăloşiile exprimate de public de către fostul preşedinte sunt şi acum subiect al mass-media în loc ca acest personaj profund necinstit şi toxic să fie complet ignorat.

Pe de altă parte nu pot decât să fiu extrem de interesat de  ideile exprimate de domnul Valentin Naumescu privind reorientările SUA în Europa Centrală şi de Est care doreşte să ca armata acestei ţări să devină o prezenţă permanentă în această zonă ca o garanţie a independenţei acestei zone, pusă în primejdie de agresiunile ruseşti.  În context chiar m-au amuzat opiniile exprimate în cotidianul.ro de doamna Afrodita Iorgulescu privind armata română. Domnia sa a citit pe Machiavelli şi exprimă opinii de acum 500 de ani! Este normal ca o ţară să aibă garanţie o forţă proprie de apărare, dar nu este suficient în contextul militar contemporan. Nu ne putem baza doar pe propriile forţe armate în faţa unui agresor mult mai puternic. Nu mai suntem pe vremea lui Mircea cel Bătrân, Ştefan cel Mare sau Mihai Viteazul, când armatele acestor domnitori puteau câştiga bătălii în faţa Imperiului Otoman, câştigau bătălii dar pierdeau războaie! Pe care istoricii noştri patrioţi le trec cu vederea! 

Şi revenind la epoca modernă atunci când a apărut statul român modern, noi am fost tot timpul în alianţe militare. Cea mai complicată situaţie a fost în 1918 când a trebuit după mai multe bătălii singuri cu germanii, în condiţiile non-combatului forţelor armate ruse  să acceptăm pacea prin care  pierdeam multe din teritoriile vechiului regat.  Minunea s-a produs când toate aceste imperii s-au prăbuşit, şi din ele am reuşit să formăm România Mare. 

În condiţiile geopolitice de azi România aflată în pactul NATO şi într-o relaţie strategică cu SUA face ca România să fie cel în situaţia externă cea mai sigură din ultimii 100 şi ceva de ani.