Aceste pagini de
jurnal sunt prilejuite de naveta săptămânală de joi spre Bucureşti. A venit
primăvara şi constat că peste tot câmpurile sunt lucrate şi îngrijite. Au
dispărut caii, plugurile şi căruţele. Au mai rămas doar la ţiganii care strâng
peturi şi lasă o mizerie cumplită lângă podurile de peste Argeş unde-şi
parchează căruţa. Pentru că ei nu au sensul curăţeniei. Asta o constat cu
mare tristeţe, pentru că am constatat că zona căii ferate s-a transformat în
depozit de gunoaie. S-au dus vremurile când ceferiştii alcătuiau o a doua
armată, a gărilor cu celebrul ceas Paul Garnier, care dădea ora exactă. Exista
o mare mândrie printre ceferişti să facă parte din această armată. Lucrurile
s-au degradat îngrozitor. Dacă în prima epocă a dictatorului bolşevic Gheorghiu
Dej lumea respecta pe ceferişti, Dej le dădea tot felul de avantaje pentru că
făcuse parte din această categorie de muncitori, lucrurile au început să se
degradeze pe vremea lui Ceauşescu.
Emblemele căii ferate
erau veceurile îngrozitor de murdare şi navetiştii beţi în care ceferiştii erau
majoritari. Procesul de degradare a continuat şi după Decembrie1989. Sunt un
excursionist cu trenul şi am observat cum linia dublă Braşov Arad a ajuns mono
din cauza degradării şi lipsei de preocupare. Abia acum se mai face ceva s-au
făcut reparaţii pe această zonă!
Revenind la drumul
meu, de la Goleşti treci obligatoriu prin Pătroaia care este în principal sălaş
de ţigani. Folosesc această terminologie care ne este defăimătoare, că doar n-o
să spunem muşchi rom, că se va crede că este vreo băutură, nu doar muşchiul
ţigănesc!
Cred că majoritatea
acolo trăiesc din ajutoare sociale. De ce oare nu li se condiţionează acest
ajutor de curăţirea de gunoaie a zonei aflate lângă calea ferată? Şi observ
ceva, chiar dacă majoritatea trăiesc în condiţii precare, fură energie
electrică, oare nu ar trebui ajutorul social să fie în plata conectării şi a
notei de energie electrică. Altceva care mi-a sărit în ochi sunt curţile ţigăneşti.
Nu se află nimic în ele doar gol, nici măcar în cele care conţin palate
ţigăneşti. La românii chiar mai sărmani, tot este o grădiniţă de straturi de
flori, o mică livadă. La ţigani nimic!
Merg cu faimoasele pe
vremuri săgeţi albastre. Sunt într-o stare jalnică, toalete scoate un miros
insuportabil, iar scaunele sunt pentru persoane de statură pitică, nu ai loc să
întinzi picioarele, sunt incomode. De ce oare nu se fabrică sau cumpără vagoane
noi?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu