Să guvernăm sau doar să legiferăm?

Pe un site de ştiri am găsit un scenariu care se poate dovedi viabil.  Cu toate că acest site este apropiat de puterea de azi, scenariul neconvenabil majorităţii se poate dovedi real.

https://www.dcnews.ro/guvernarea-psd-alde-final-de-mandat-joc-periculos-implicarea-lui-iohannis_534882.html

Ce spune în esenţă sociologul Alfred Bulai? Ca guvernarea PSD ALDE se comportă ca într-un final de mandat, gata să cedeze puterea. Acest scenariu pare surprinzător dar s-a verificat în guvernarea tehnocrată. Pesedeiştii au părăsit puterea, dar ei au continuat să influenţeze viaţa publică şi guvernarea prin faptul că potenţialul său legislativ a rămas intact putând legifera anumite chestiuni favorabile clientelei politice.

Ne aflăm în faţa unui paradox generat de aderarea la Uniunea Europeană.  La începutul anilor 2000 România a fost obligată să înfiinţeze instituţii care să creeze cadrul domniei legii, exprimat în limba engleză ca rule of law. Şi aşa am ajuns în situaţia descrisă de Maiorescu cu un secol jumătate înainte, al formelor fără fond.

Acest fenomen a avut loc în perioada guvernării Năstase. S-au creat instituţii precum Parchetul Naţional Anticorupţie, PNA, care era incapabil să-şi îndeplinească misiune. Guvernarea Năstase a fost o guvernare prudentă economic, dar care era minată de corupţie endemică, ceea ce a dus la prăbuşirea lui prin pierderea alegerilor prezidenţiale în 2004 în favoarea lui Traian Băsescu.  

Traian Băsescu a creat un sistem şi mai pervers. El a câştigat alegerile parlamentare şi apoi prezidenţialele în 2008-2009 pe ideea luptei anticorupţie care a propulsat PDL la un scor egal cu al PSD, marele partid a celor care se lasă înşelaţi. Şi aici au acţionat formele fără fond. Direcţia Naţională Anticorupţie DNA a devenit extrem de puternică, a început să investigheze cazurile de anticorupţie şi să justiţia să bage în puşcărie pe corupţi. Cea mai semnificativă victimă a fost chiar fostul prim ministru Adrian Năstase. Ei bine, pe fondul sonor ala acestei lupte anticorupţie, a unei guvernări Boc foarte prudente economic, cu tăieri dure de salariu corupţia a continuat în forme şi mai neruşinate. Doar că aceia care îşi puteau permite luxul corupţiei erau acoliţii preşedintelui Băsescu şi într-un mod ticălos chiar el s-a implicat în acţiuni dubioase, nelămurite nici azi.

Această ipocrizie absolută a determinat victoria categorică a coaliţiei USL PSD şi PNL în 2012. Dar după momentul câştigării alegerilor s-a dovedit că PSD doreşte să continue formele fără fond. A intervenit şi altceva. Numirea Laurei Codruţa Kovesi a determinat o nouă direcţie în lupta anticorupţie. Corupţii au început să fie cercetaţi indiferent de ataşamentul politic şi oameni din camarila preşedintelui Traian Băsescu au fost puşi sub acuzare şi arestaţi, precum  Elena Udrea. Ea merită ani grei de puşcărie pentru că a s-a comportat ca într-un sat fără câini, cu impunitate. 

Căderea guvernului Ponta a creat un respiro pentru PSD. Ei s-au aflat paradoxal într-o poziţie extrem de favorabilă politic. Nu mai aveau responsabilitatea guvernării, puteau legifera în continuare şi puteau acuza guvernarea tehnocrată de toate relele adevărate unele, dar false şi ticăloase în majoritate. 

Preluarea puterii după 11 decembrie 2016 i-a înnebunit pe pesedişti, în frunte cu Liviu Dragnea, care visa la o guvernare similară cu cea din vremea lui Năstase. De aceea au început legiferări prin OUG care să creeze cadrul de jefuire a resurselor ţării fără impunitate. Pentru a realiza acest lucru, guvernul Grindeanu a devenit extrem de generos cu pensionarii şi bugetarii. Genul de bunăvoinţă socială practicat de acest guvern este iresponsabil pentru că România poate fi aruncată într-un mare deficit bugetar. 

Explicaţia acestui comportament ar fi că majoritatea guvernamentală PSD ALDE ar prefera să nu mai guverneze, ci doar să legifereze!

Pentru că aceste iniţiative legislative ar permite autorităţilor locale unde este bine instalat PSD şi poate dispune de cheltuirea sumelor date prin buget fără a exista teama de puşcărie. 

Dacă s-ar reinstitui un nou guvern de tip tehnocrat similar cu al lui Cioloş ar arunca toate problemele şi neîmplinirile economice şi sociale în spinarea lui Iohannis şi a guvernului său! Eu sper ca preşedintele să nu mai cadă în această cursă a PSD.

PSD trebuie să-şi ducă crucea până la capăt. Dacă va guverna prost cum se arată va plăti electoral. Cum este posibil să faci dintr-o individă gureşă şi controversată precum Olguţa Vasilescu Ministru al Muncii care promite dublarea salariilor de peste 4000 de lei. Au sărit membrii ai majorităţii parlamentare să-i corecteze aberaţia, că-i un deziderat până în 2020. 

Ce nu înţelege însă PSD şi ALDE este că lumea s-a schimbat. Această generaţie tânără nu mai seamănă cu precedentele. Dacă până acum şi-a consumat energiile în cauze precum Roşia Montană, ea a devenit puternic politizată şi a înţeles ce înseamnă să nu te implici în procesul electoral. Aceşti tineri pragmatici cărora statul nu le oferă sinecuri, trebuie să-şi caută singuri de muncă, nu mai acceptă minciuna şi cadourile bugetare. Este adevărat că pensiile sunt încă mici, că medicii trebuie să obţină salarii decente, funcţie de prestaţia lor socială, dar trebuie să predomine prudenţa bugetară. 

Mă uitam aseară la doamna Mungiu, care se pare că nu mai înţelege nimic din actualitatea politică şi socială de acasă, ea fiind precum mărturiseşte mai mult pe drumuri. Să vorbeşti de elită pesedistă este un oximoron. Măcar Ponta avea bună creştere, Dragnea nu are nimic, doar dibăcii de borfaş. Şerban Nicolae nu este decât un sinistru avocat al hoţilor şi vrea să legifereze în acest sens, iar avortatul ministru Iordache un prost obraznic. Nu mai vreau să amintesc de fudulia prostească a lui Tăriceanu, referinţă liberală pe vremuri, dar azi doar un rătăcit confuz în tranziţie.

Doamna Mungiu vorbea condescendent de proiecte tip piramide, cam nerealiste. Ele există şi trebuie finalizate, sunt autostrăzile, calea ferată cu trenuri fără toalete împuţite, spitale moderne în care actul medical să se poate desfăşura nestingherit. Mă întreb unde a detectat ea ura în societatea românească de azi? Cred că fractura socială şi politică amintind de începutul lui 1990 s-a petrecut în finalul epocii Băsescu.  Acum este vorba de un alt tip de confruntare, unde nu ura este motorul, ci dorinţa de demnitate şi decenţă.

Pentru ca energiile tinerilor şi celor mai puţin tineri să fie canalizată politic şi aceasta este responsabilitate partidelor. Mă întreb până când crede PSD că se poate baza pe poporul ştirb? Pentru că aceasta este realitatea oricâţi nervi au trezit opiniile unor intelectuali stângişti opinia lui Liiceanu. USR este din păcate o mare dezamăgire. Aici se simte lipsa unei ideologii clare şi a unui lider sau lideri. Nicuşor Dan este lipsit de carismă şi confuz, pe Clotilde Armand vor să o dea afară, iar Manuel Costescu demisionează că îl cheamă nevasta la Londra. 

Cum spunea şi o analiză cel mai bine stă în acest sens PNL, pentru că este momentul clarificărilor în vederea congresului de fuziune şi discuţia în privinţa viitorului chiar dacă are note contondente nu poate decât să fie benefică.

Aseară Rareş Bogdan era foarte nemulţumit că Iohannis nu acţionează, nu se luptă vocal cu PSD. Cum făcea oare Băsescu? În folosul cui? Oare asta să fie soluţia? Eu cred că confruntarea este deschisă, dar notele acute nu sunt totdeauna necesare.

Privind actualitatea politică de azi putem spune că nu mor caii când vor câinii.