Nu despre cei care au
protestat la începutul lui februarie vreau să vorbesc, de fapt să scriu! Pentru
că majoritatea acestor protestatari se înscriu în această categorie, adică
intelectuali!
Ei au tot dreptul să
protesteze pentru că este prima dată când Parlamentul României îndrăzneşte să
producă legi care să rezolve problemele unora dintre ei, a acestei elite dacă
ne-am lua după menirea pentru care sunt în acest înalt for al ţării, dar care
fac o legislaţie pentru borfaşi.
Şi nu aş numi în
primul rând pe juriştii făcuţi prin universităţi dubioase, precum Iordache,
Şerban Nicolae, sau Nicolicea, ci prin vectorul anti-corupţiei cum
propagandistic şi demagogic se auto-intitula pe vremuri, pe Traian Băsescu! El
reprezintă cel mai clar decăderea morală la care au ajuns politicienii
incapabili să fie oameni de stat.
Este interesant că în
lumina reflectoarelor a apărut o tânără profesoară care dă de pământ cu
literatura română. Se numeşte Cristina Tunegaru şi este profesoară suplinitoare
de limba româna la gimnaziu. Ea nu mai vrea să predea Eminescu şi Creangă,
găseşte alţi poeţi români, dar mai ales scriitori străini. Nu aş fi în dezacord
cu dânsa, dacă ar fi vorba de vreo literatură străină şi nu cred că se studiază
în gimnaziu literatură universală, cu toate că nu ar fi rău!
Dacă stau să-mi aduc
aminte despre manualele de citire şi literatură română din primele clase de
şcoală de pe la sfârşitul anilor 50 şi începutul anilor 60 şi atunci prin
manualele mele se strecurau autori străini, adică sovietici! În afara de
greţoasele poezii cu partidul ale lui Beniuc, Victor Tulbure, Maria Banuş, Nina Cassian şi
alţi ejusdem farinae mai citeai texte
de poieţi
sovietici. Textele prozastice ale lui Zaharia Stancu, Petru Dumitriu, şi
ale lui Marin Preda, da chiar el, nu erau altceva decât produsul minciunii ticăloase
propagandistice a partidului!
Îmi amintesc şi de un
cântec mobilizator, unde erau invocaţi Kaverin şi Gaidar, autori sovietici, a căror lectură spunea cîntecul că ne făcea oameni. Bine că tânăra profesoară nu a apucat acele vremi!
Ce mi se pare incredibil
este că a absolvit Facultatea de Litere, specialitatea Limba şi Literatura Română.
Păi dacă eşti profesor de limba română şi nu-ţi place literatura română, oare
asta ce este? Stimabila domnişoară vrea reforma învăţământului, care de 27 de
ani se reformează. Şi uite ce a produs? Pe cei menţionaţi mai sus absolvenţi a
unor ateliere de diplome. Îi înţeleg şi pe profesorii din învăţământul superior
care se plâng că au studenţi analfabeţi. Păi dacă este deschis oricui, normal
că intră şi rebuturile din liceu.
Şi eu cred, precum
reacţionarul de Nicolae Manolescu că limba română nu ar fi ceea ce este azi,
dacă nu ar fi scris şi nu i-am citi şi studia pe Eminescu şi Creangă, pe Caragiale mai ales, că
doar am absolvit liceul care-i poartă numele. Dacă domnişoara profesoară vrea poveşti
minunate pentru copii de ce nu le-a căutat la basmele Creangă, pe Făt
Frumos din lacrimă al lui Eminescu, pe Ispirescu?
Cu tristeţe constat
că şi în alte literaturi nu mai au căutare clasicii, am aflat că în limba franceză
nu mai are căutare Dumas tatăl sau Jules Verne!
Fără Eminescu, fără
Creangă am fi şchiopi sau chiori, pentru că ne-ar lipsi fundamentul limbii şi
literaturii române. Domnişoarei profesoare i-aş recomanda să-şi stăvilească
elanul reformator citind Glosa,
sau mai ales Epigonii lui Eminescu!
Şi i-aş mai recomanda
un poet contemporan care are o superbă poezie, Odă profesorului de limba română de Mircea Dinescu!
Pe de altă parte am
citit opiniile unor tineri intelectuali marxişti. Ce mă uimeşte la ei este că
găsesc încă resurse intelectuale în marxism, ideologia care a produs cele mai
mari dezastre umane şi morale în secolul XX. Eu cred în necesitatea existenţei
valorilor de stânga. Aceste idei, laburismul, sindicalismul au remodelat
societatea occidentală, în special după Al
Doilea Război Mondial. Ele au generat reformele din asigurările sociale,
accesul la sănătate, la învăţământ public gratuit.
Marea minciună a
comunismului sovietic care a supus şi Europa de Est şi Centrală a fost că doar
ei au reuşit acest lucru. De ce astăzi admirăm Germania, Franţa, Marea Britanie
pentru sistemul social la care ne dorim şi noi să avem acces?
Acest sistem de
asigurări sociale în ţările comuniste au generat doar corupţie şi servici de
proastă calitate pe care le moştenim azi în România. Dezinvoltura cu care unii
tineri intelectuali propagă aceste idei arată în primul rând că ei nu au trăit
vremurile alea pe care eu le privesc cu tristeţe şi mefienţă. Unii dintre noi
sunt nostalgici, dar doar după tinereţea demult apusă.
Aceşti tineri fac
confuzie între neo-liberalism şi neo conservatorism în atacurile împotriva
unora. Sunt într-adevăr personalităţi culturale ale căror idei ne fac
prudenţi. Horia Roman Patapievici este un strălucit eseist, dar anumite idei
trezesc surpriză şi dezaprobare, el este un conservator reacţionar promotor al
votului cenzitar. Cât despre un Mihai Neamţu, el este o variantă mai jună a lui
Băsescu, de la care s-a chivernisit, individ cu idei fascistoid legionare. Cred
că nu ideile politice ale lui Patapievici contează cât ceea ce promovează el
cultural.
Şi un echilibru între
ideile conservatoare, liberale şi de stânga fac bine într-o societate.
Dacă însă îi priveşti
pe tinerii marxişti şi pe cei care zic că sunt de stânga prin Partidul Social
Democrat te apucă jalea!
Joe, inteleg ca domnisoarei tale nu-I place obiectul muncii pe care si-a ales-o?! O fi avut "repartitie" la tzara, la Sorbona, dar cu pile a ajuns la Bucuresti, eh?!
RăspundețiȘtergere