De la Dacia Antică la Marea Unire - De la Marea Unire la România de azi de Lucian Boia

În pofida sfatului dat de prietenul Julian N ca să adăst înainte să mă reped să scriu, uite că mă grăbesc şi acum. 

Am primit prin comerţul on-line ultimul eseu al lui Lucian Boia cu titlul de mai sus:

De la Dacia Antică la Marea Unire  - De la Marea Unire la România de azi  

Având caracterul unui eseu este scurt, rezumat la doar 100 de pagini. 

Este un eseu care te îţi face praf toate iluziile privind istoria românilor!

De ce?

Pentru că multe din ele izvorâte dintr-un naţionalism anacronic în care ne mai zbatem atât noi, dar şi unii dintre vecinii noştri, nu mai are din punct de vedere la actualităţii nicio relevanţă.

În primul rând mitul daco-getic cultivat şi de un mare istoric român precum Vasile Pârvan.

Nu avem niciun izvor istoric care să ateste că populaţiile din arealul de azi erau daci. Dacii trăiau în special în Transilvania, iar geţii în partea de sud a României şi în Dobrogea.

Se duce dracu' mitul statului centralizat al lui Burebista sărbătorit cu fast de Ceauşescu care-l inventa acum 2050 de ani în epocă.

Teoria roesleriană privind formarea poporului român are argumente prin  existenţa multor cuvinte din slavă şi mai clar medio bulgară. Probabil că arealul formării românilor a fost atât în sudul Dunării unde erau triburi ilire care ne dau cuvintele zise dacice, cât şi în nordul ei. 

Probabil că populaţia s-a mişcat în această zonă şi din necesităţi de transhumanţă.

Vorbind de puritatea rasială a consângenilor, doar Hitler şi ciracii lui îl profesau. Germanii şi ei sunt amestecaţi, pe un fond celtic, în contact la est cu slavii.

Ce să zicem de noi, mulţi cu rădăcini balcanice, greceşti, bulgare, sârbe, sau Ardealul urban bine mixat cu tot Imperiul Habsburgilor. 

Oricum teritoriul de azi al României a fost sub stăpânirea ţaratului bulgar mai multe secole. Teoria lui P.P Panaitescu pe care eu o împărtăşesc este că boierii erau slavo bulgari şi ortodocşi pe filieră bizantină. De aceea la formarea Ţării Româneşti boierii vechi slavofoni i-au obligat pe Basarabii cumano pecenegi să treacă de la catolicism la ortodoxie şi limba slavă a supravieţuit două secole în biserică şi în administraţia voievodatului. 

Dacă ne uităm în istorie noi suntem un stat foarte tânăr comparativ cu vecinii.

Ţaratul bulgar apare de pe la anul 800 fiind un adversar puternic şi periculos al Imperiului Bizantin, de unde şi faimosul împărat   Vasile al II-lea Bulgaroctonul (omorâtorul de bulgari).

La fel de prin secolul al XIII-lea exista Despotatul Sârb.

La anul 1000 s-a format puternicul regat al Ungariei care îngloba şi Transilvania. Chiar după dezastrul de la Mohacs, Principatul Transilvaniei a fost timp de două secole un stat maghiar, condus de aristocraţia maghiară. 

Cât despre cine au fost primii în Transilvania ce relevanţă are?  

Românii sunt azi majoritari şi de 100 de ani încoace şi mai majoritari. De la 10 judeţe cu minorităţi  majoritare în 1930, azi mai sunt doar două!

Cronica lui Anonimus dă indicaţii despre formaţiuni statale româno slave.

Mă îndoiesc că românofonii ar fi migrat spre statul maghiar mult mai organizat privind şerbia/iobăgia decât în principatele româneşti. O dovedeşte şi Răscoala de la Bobâlna unde iobăgimii româneşti în majoritate nu i-a mai fost recunoscut dreptul de naţiune medievală în Transilvania.

De altfel aristocraţie românească s-a maghiarizat, inclusiv marele erou Ioan de Hunedoara/ Huniady Ianos.

În evul mediu moldovenismul particular al Moldovei era o realitate, o spun toţi cronicarii, chiar dacă toţi recunosc că de la Râm ne tragem ( Roma în exprimare slavonă).

Iluzia că Unirea Principatelor din 1859 era în logica istoriei, poate fi contrazisă. Dacă Rusia nu era învinsă în Războiul din Crimeea în 1856 exista riscul să fim fagocitaţi de Rusia şi România nu ştiu dacă mai ar fi existat.
În context Boia ne atrage atenţia că oricum Imperiul Otoman a avut un rol pozitiv pentru români în contextul agresivităţii habsburgice şi ruseşti. Probabil d'aia spunea Ceauşescu despre prietenie de veacuri româno-turcă...hahahaha.

Şi faptul că a existat un antiunionism în 1859 şi 1862 în Moldova a fost o realitate, Moldova  a avut totul de pierdut, inclusiv Junimea care s-a mutat la Bucureşti. 

Sunt de acord că argumentele istorice arată că Mihai Viteazu nu avea conştiinţă naţională.

Dar după cum spunea Ionel Brătianu fiului său Gheorghe Brătianu, marele istoric de mai târziu, care realizase un eseu privind voievozii români folosind argumentele de azi ale lui Boia, ce este important în opera militaro-politică a lui Mihai Viteazu este că dă românilor din România lui 1916 argumentele politice şi istorice pentru unirea Transilvaniei cu Vechiul Regat. 

Multe iluzii sunt sfărâmate privind România Mare idealizată ăn perioada ei interbelică, a fost o efervescenţă culturală deosebită, se înregistrau progrese economice în anii 30, anul 1938 era anul de referinţă al comuniştilor pentru comparaţii, destule mincinoase. Rămâneam însă cu un analfabetism endemic, ca şi cu educaţia sanitară şi îngrijirea medicală precară, cu o populaţie puternic rurală şi săracă, cu decalaje importante între provincii.

Cel mai mare dezastru se petrecea în Basarabia. Aici, azi în Republica Moldova rămân valabile argumentele antiunioniştilor moldoveni din 1859. 

Din multe puncte de vedere România este în continuare tributară unor probleme dificile, chiar dacă am avut noroc, România Mare în 1918, România de azi în NATO şi în Uniunea Europeană. 

Mai avem multe de făcut în privinţa consolidării statului român. Derapajele de azi ale actualei puteri nu pot să bucure.

Doar o jigodie din presa locală, iubitor de dosuri de demnitari ai coaliţiei majoritare are obrăznicia să se simtă lezat că istoricul Boia vorbeşte despre actualitate.

Vorbind de tendinţe autoritariste ne uităm la Rusia că ăsta este regimul politic în pofida unei elite intelectuale de excepţie. 

Boia acuză şi istoriografia românească de azi ca rămasă tributară unor idei naţionalist anacronice cultivate în interbelic de extrema dreaptă ortodoxist antioccidentală şi reluate de istoriografia naţional comunistă a lui Ceauşescu.

Problema majoră pentru România de azi este educaţia,aici este la unison cu preşedintele Iohannis care a lansat programul România Educată.

Cartea am înghiţit-o efectiv într-o oră, este pasionată şi ne vindecă de iluzii pe care istoriografia comunistă nu le-a băgat cu forţa. 

O recomand oamenilor inteligenţi şi patrioţi!