Jurnal de Solstiţiu de Iarnă

Aş fi vrut să-l intitulez Jurnal de Ajun şi fac acum legătura cu tradiţia occidentală a Adventului. Este chiar traducerea Ajunului din tradiţia românească.

Anul 2018 este pe ducă, este iarnă cum nu a mai fost de prin copilăria mea din anii 50, copacii s-au acoperit cu zăpadă, mulţi s-au rupt creând neplăceri mai ales la transporturi şi alimentare de energie.

Se termină şi cu aniversarea Centenarului.

Uite că profesorul arhitect Lorin Nicolae ne aminteşte în articolul Cireşoaia din Dilema veche că anumite denumiri de străzi amintesc de bătăliile eroice din vara lui 2017. Cum îmi amintesc ignoranţa unui sociolog important care habar n-avea că intersecţia Răzoare este numele unei alte bătălii eroice din 1917.

Acolo şi-au lăsat oasele camarazii străbunicului  din Oltenia al arhitectului, cum şi bunicul meu patern a rămas pe aceste câmpuri de bătaie. Străbunicul lui a avut noroc, bunicul meu mai puţin. 

Sunt pe terminate cu cartea lui Neil Fergusson, The Square and the Tower. Este o carte de istorie scrisă pentru a elucida rolul reţelelor (networks) în istorie, dar mai ales pentru a explica victoria lui Trump în alegerile din 2016. 

Că tot vorbesc de istorie, văd că din ce în ce mai mulţi prin media încearcă să-l contrapună lui Lucian Boia pe istoricul preşedinte al academiei Ioan Aurel Pop. Cred că cel mai bun lucru este să urmăm sfatul dat de alt istoric, Adrian Cioroianu să-i citim pe amândoi. 

Opinia mea este că Lucian Boia este un istoric în tradiţia deschisă de Gheorghe Brătianu, a unei istorii realiste a românilor, pe când Pop este mai mult în tradiţia lui Iorga a unei istorii patriotice, generată şi de originea lui ardeleană care îi marchează şi opera, care vrea să evidenţieze identitate românească comparată cu celelalte minorităţi. De fapt şi la poeta Ana Blandiana are cam aceleaşi simţăminte. 

Din nou cred că Boia a lămurit destul de bine că chiar dacă românii s-or fi format cum zice Roessler şi în sudul Dunării, ei sau răspândit pe ambii versanţi ai Carpaţilor, unde i-au găsit ungurii prin Ardeal acum 1000 de ani. 

Nu sunt însă de acord cu minimalizarea lui Mihai Viteazul, unul din prinţii Renaşterii târzii al cărui rol, cum spunea Braudel nu i s-a lămurit pe deplin rolul în istoria acestor locuri. Şi mai important cum îi explica Ionel Brătianu fiului Gheorghe Brătianu, care scrisese un eseu cam în stilul lui Boia, Unirea de la 1600 este argumentul hotărâtor unirii Transilvaniei cu România Mică. 

Mihai Viteazul este un argument românesc privind românii, cum este Magna Carta pentru englezi în inventarea parlamentarismului. 

Cum neconvingătoare mi se pare ideea lui Ioan Aurel Pop despre naţiunea medievală a românilor. Singurele naţiuni medievale au fost englezii şi francezii care au coagulat în state puternice şi centralizate încă din Evul Mediu. 

Observ că apare un scandal legat de nişte legături cu securitatea ale lui Boia, menite în primul rând să-i scadă prestigiul scrierilor sale. De aceste legături nici Ioan Aurel Pop nu a fost scutit. Erau vremuri crunte  şi securitatea îi băga pe toţi în listele lor murdare, fără a se dovedi că au comis lucruri rele.

Asta într-un context în care apare şi Ion Cristoiu. Păi Cristoiu are obrăznicia să vorbească? Păi el, cel care a fost cam toată viaţa lui înainte de 1989 mare politruc, mahăr comunist care dispunea, colabora şi se servea de securitate?  Ion Cristoiu reprezintă obtuzitatea derivei comunistoide în media. Dacă după şuturile în cur luate după 1989 de la publicaţiile regimului s-a dat peste cap şi a devenit jurnalist independent, creator al presei tabloide de senzaţie, mai nou este dedicat celor mai jenante manipulări ale pesedeului. Dacă există suficienţi proşti să creadă ce spune Cristoiu şi discipoli de genul pastorului Gâdea şi a parazitului Ciuvică de ce să nu presteze aceste manipulări?  

Aşa că mi s-a părut absolut mizerabilă încercarea grosolană a acestor golni de a manipula criticile lui Iliescu privind PSD şi mai ales Dragnea. O fi înţelegând Gâdea englezeşte, bag samă că parle francais mai puţin.

Se sfârşeşte anul şi guvernul cel mai penibil cu această biată mămăiţă Dăncilă rezistă la încă o moţiune de cenzură.

Din cauza mediocrităţii şi imposturii celor trimişi de jupânul Dragnea în Parlament. Puţinii parlamentari normali ai pesedeului şi-au luat lumea în cap sau bagă capul în nisip ca struţii.

Dragnea, acest derbedeu de linia a doua a partidului  face tot ce este posibil să arunce România în haos. Ultima idee tâmpită privind impozitările băncilor şi a energiei este pusă în aplicare de un alt tâmpit cu pretenţii numit Teodorovici. Cât rău a făcut în timp atât de scurt Dragnea, cam la fel era Funar pentru Ardeal şi Cluj, nu numai Teleormanul deţine exclusivitatea prostiei politice.  

Mă gândesc cu nostalgie la vremurile când preşedinte era Constantinescu şi putea demite primul ministru. Un preşedinte bun în pofida răutăţilor unui intelectual bombănitor şi resentimentar, dar şi al unui urmaş detractor şi demagog. 

Cred Valeriu Stoica trebuie să regrete tare că s-a muncit împreună cu primul ministru Adrian Năstase să bage această prevedere explicită în Constituţie.  Ce bine era ca preşedintele să poate demite o astfel de prim ministră precum Veorica! 

Sau cum Băsescu şi Macovei au făcut prostia introducerii politicului la numirea procurorilor şefi din justiţie.

Dar toţi sunt istorie acum, unii istorie jenantă, precum că n-o să treacă mult timp şi Dragnea o să fie trimis la aceeaşi lada cu gunoi a istoriei nenorocite a acestei naţii.

Trecând spre internaţional un eveniment mi-a atras atenţia, Biserica Ortodoxă Ucraineană a devenit autocefală. Asta împotriva acţiunilor făcută de Patriarhia Rusă care deţinea şefia bisericii ucrainene. Este un eveniment important pentru cp Ucraina ne este vecină. Patriarhul este crescut în Bucovina de Nord şi sper ca să permită bisericilor româneşti să predice în limba română. Chiar dacă Ucraina deţine vechi teritorii ale României Mari, realitatea politică actuală ne cere să avem relaţii bune cu acest vecin, în primul rând ca să apărăm elementul românesc din această zonă. Cu cât Ucraina se va afla în afara orbitei ruse cu atât mai bine pentru noi.  Ca orice ţară nouă Ucraina are pusee de naţionalism, dar măcar este bine că actualul preşedinte al acestei ţări, vorbeşte româneşte şi ar fi bine ca relaţiile să fie bune cu acest vecin. Poziţie mea poate irita pe unii, ştiu că am fost ocărât dur pe această temă, dar realitatea politică impune moderaţie. 

Acestea fiind spuse, vă urez Crăciun Fericit!