În Ajun 22 Decembrie

Suntem în Ajunul Crăciunului așteptând minunea Nașterii Domnului pe 25 Decembrie. Cred că Ajunul provine din Adventul catolic care se traduce prin așteptare! De altfel când eram mic mergeam cu colinda de Moș Ajun. Aceste tradiții de colinde, cu Steaua, etc. sunt, se spune precreștine și sunt frumoase și ne umplu de bucurie auzindu-le peste tot. Acum 34 de ani le auzeam doar  la Europa Liberă. Sărbătoarea Crăciunului, a Nașterii Domnului sunt sărbători vesele, cu toate că sunt sărbători ale iernii, chiar dacă ninsorile se lasă așteptate. Orașele se îmbracă de sărbătoare, se organizează târguri de Crăciun. Numai să ne amintim de vremurile negre de acum exact 34 de ani când îl aveam pe Moș Gerilă și luna cadourilor care nu ne aducea nimic!

Pentru că azi se împlinesc exact 34 de ani de când comunismul s-a prăbușit în România în urma Revoluției din Decembrie. Lăsând la o parte frustrările pentru că revoluția a fost acaparată de clica comuniștilor din linia a doua, conduși de Iliescu, în România s-a petrecut o Revoluție care au schimbat fundamental destinul și regimul din țara noastră. Am suportat o dictatură sinistră a unui individ care se considera atotputernic, care a creat o industrie inutilă și care ne-a consumat resursele și ne-a obligat să plătim aceste decizie proastă cu foame și frig. Acesta era logica Iepocii de Aur. Distanța parcursă de România de la o dictatură stalinistă cu caracteristici legionaroid fasciste la o democrație, imperfectă, dar democrație este imensă. Trăim mult mai bine, chiar dacă o majoritate relativă de compatrioți are nostalgii.  Nostalgii care sunt ca un scuipat pe memoria victimelor Revoluției. Ce mă irită este că de această zi vine armata să sărbătorească marțial, armata care a fost o componentă a represiunii  din Decembrie 89. Și mai participă și revoluționarii dintr-un oraș unde nu a fost represiune confruntări între civili și armată sau securitate. Trăim azi, după o generație, într-o țară normală care este membră UE și NATO care ne-au adus numai avantaje, în pofida minciunilor suveraniste a unor derbedei și a unei matracuci putiniste care poluează Parlamentul României. Știu că sunt frustrări, că avem o clasă politică ineptă, dar putem face orice ce ne era interzis acum 34 de ani. Să urcăm în avion, mașină, autocar să muncim unde vrem, să ne petrecem vacanțele în Grecia, în Turcia, în Bulgaria, s-au prin paradisuri exotice. Când merg prin oraș îmi amintesc de magazinele goale de acum 34 de ani și de faptul că nu se găsea nimic, iar acum suntem avertizați împotriva exceselor la mâncare. Sunt multe de făcut, dar trăim mai bine decât vecinii bulgari sau unguri, sau ce să zicem de sârbi. În privința războiului din Ucraina am fost discreți, în pofida gălăgiei iresponsabile din mass media află din gura președintelui Zelenski  că am fost prietenul cel mai sigur al Ucrainei, că am tranzitat cerealele lor în proporție de 70%!

Pentru că se apropie Crăciunul, am făcut cu prietenul Iulian călătoria la Drăgășani să ne aprovizionăm cu vin. La Crama Iordache am luat un vin excepțional calitativ, dar și la un preț care desfide orice concurență. Am luat vin: Crâmpoșie  selecționată, cel mai bun vin alb din România și și Cabernet la bidon, dar și la sticlă. La întoarcere am mers pe podul reparat de peste Olt. Surpriză! Dintr-un pod cu două fire de circulație, acum este un singur fir, reparație tipic pentru acum, fără cap și poate, cu corupție?

Am terminat de citit Conversație la Princeton de Mario Vargas Llosa care analizează romanele și scrierile marelui romancier peruan. Llosa a fos preocupat de dictaturile latino americane, care seamănă pe ude va și cu dictatura stalinistului Ceaușescu. Llosa a fost inițial comunist, dar regimul castro din Cuba l-a lămurit complet. 

Am mai citit și un roman al unui autor englez recomandat de o scriitoare română în România literară. Este vorba de thrillerul psihologic The Silent Patient de Alex Michaelides. Autorul este jumate cipriot și jumate englez, după mamă. Însă trăiește la Hollywood unde este scenarist. Romanul este foarte bine scris, fără înflorituri verbale. 

Joi seara 21 decembrie la Filarmonica Pitești s-a desfășurat ultimul concert al acestui an Concertul de Crăciun. În acest scop s-au mobilizat toate energiile și cei care iubesc muzica, iar sala a fost plină!

Au participat Orchestra Filarmonicii Pitești, condusă de Tiberiu Oprea, corul Ars Nova, condus acum de Radu Titi, fondat în 1970 în Pitești și mezzosoprana Andra Bivol Costea.

A fost un spectacol cu muzică de colinde românești și internaționale, bucăți inspirate din folclorul românesc și piese de mare popularitate. Un spectacol frumos și festiv, dar din care a lipsit Marșul Radetzki!

 

În fine, în Spania s-au desfășurat ultimele meciuri de fotbal de anul acesta. Prima aa fost Girona, în deplasare la Betis Sevilla. Girona a condus cu 1-0 și se părea că se va eterniza pe primul loc, dar sunt egalați în final de Betis și rămân cu 45 de puncte. A urmat Alaves cu Real Madrid. După o repriză nulă, într-a doua Nacho comite iar un fault grosolan și este eliminat. Șansele ca să revină pe primul loc erau minime. Dar se produce minunea de la Alaves! În prelungiri Kross execută un corner și Luca Vasquez marchează cu capul, 1-0 pentru Real Madrid! Și așa Real revine pe primul loc, tot cu 45 de puncte, dar cu golaveraj mai bun. Onoarea marilor echipe din La Liga este reperată!

 

Crăciun Fericit!