joi, 7 mai 2020

Jurnal de joi scăpat din izolare


Ieri primesc un telefon de la o doamnă secretară care mă anunță că trebuie să vin la UPB să pun notele. Studenții de anul IV de la Nucleare au terminat la sfârșitul lui aprilie pentru că pregătesc licența în luna mai. Am dat examenul on line, dar trebuie să pun notele de mână, personal.

Adriana intră în fibrilație, păi cum pleci așa teleleu penteleu, să-ți trimită cerere semnată de la facultate. Dau telefon șefului de departament și-mi trimite mailul cu documentul respectiv. Voiam să ajung vineri, dar mă răzgândesc și aseară ajung la gară să iau bilet pentru azi. Aflu că s-a schimbat schimbarea, nu mai au trenuri cu reducere și n-am bani suficienți pentru bilete, dar îmi propune reducerea de 10%  pentru dus întors și văd că totuși  am bani pentru acest bilet! 
Azi dimineața mă duc să-mi fac abonament de autobuz, dar mă duc pe jos spre gară fac mișcarea de dimineața.
Pe drum observ cu uimire că primavara s-a instalat în forță, chiar dacă azi dimineața mai bătea încă un vânt rece, era noros și se prognoza ploaie.
Am avut un sentiment de bucurie și speranță. Câmpurrile sunt lucrate s-au semănat porumbul și floarea soarelui și deja s-au ițit plantele, nu mai sunt câmpuri lăsate de izbeliște, or fi apărut chiaburii?
Vedeam multe remorci cu stupi, au înflorit și salcâmii. Peste tot pete roșii, sunt macii înfloriți, am reușit să pozez unul, că trenul mergea prea repede. 
Spre București o mare de galben de la florile de rapiță.
A mers perfect, fără întârzieri, am stat lejer singur pe două fotolii. 

În Gara de Nord la ieșire pe peron văd o poteră de miliționeri pe care i-am evitat luând-o spre dreapta spre Podul Basarab. Evident că scara rulantă nu funcționa, nu am mai fost cu tramvaiul de vreo doi ani și n-o s-o mai bat la cap pe Firea, oricum va fi out din Primărie!

Am coborât la stația pentru Economu Cezărescu, dar la poarta Politehnicii surpriză! Poarta era închisă cu ditamai lanțul și lacăt. Un domn tânăr amabil mi-a arătat cum să ajung pe Splai, unde probabil voi găsi deschisă poarta dinspre cămine. Toată zona de lângă campus este plantată cu blocuri noi nouțe și găsesc un fel de potecă spre Splai. Dau telefon la Secretariatul Energeticii și mi se confirmă că acolo poarta este deschisă. Un paznic mă întreabă ce caut și îi replic că merg să dau note la studenți.  Doamna secretară îmi deschide poarta de la Facultatea de Energetică.
Mi se dă catalogul și încep să pun notele. Greșesc și sar un student și trebuie să refac, nobody's perfect! Văd că sunt doi studenți care n-au dat nicio lucrare și trebuie să-i pregătesc pentru restanță. Mă consult cu asistenta și aflu că sunt vechi, unul de pe vremea când termina ea, prin 2013! Rămân reînscriși pe criteriul că finațarea se face pe student!

Termin treaba, admir irișii de la Rectorat și trec pe la Carrefour Orhideea după ceva brânză franțuzeacă pentru rouge-ul de prânz.

Ajung la gară și trec peste linii exact la peronul de Pitești pentru trenul de 14.30. Am surpriza că trenul merge foarte repede, dar se oprește la stațiile Fusea și Mătăsaru, vechi așezări de navetiști cheferiști. Vremea s-a încălzit, dar nu foarte tare, însă paradoxal, aerul condiționat funcționează și mi se face frig. Așa sunt cei de la CFR, să vezi când vin căldurile, atunci aerul condiționat se strică.

Și așa am ajuns cu bine înapoi la Pitești. 

2 comentarii:

  1. Aventuri pandemice Dom' Profesor!

    RăspundețiȘtergere
  2. Excelent descris. Foarte romanesc, totul e presarat cu neajunsuri, dar se vede bucuria de a descoperi frumusetea unei plimbarici Pitesti-Bucuresti, caci a devenit raritate. Ne vom bucura de ceva raritati de-astea de-acum, ca virusul nu ne paraseste cu una cu doua!!!!

    RăspundețiȘtergere