Ortodoxia românească azi

Am citit cu surpridere articolul lui Sever Voinescu Dumirire și ignoranță.

https://dilemaveche.ro/sectiune/tilc-show/articol/dumirire-si-ignoranta

Articolul se referă la atitudinea politicienilor de azi față de ortodoxie.

Ortodoxia este păstrătoarea limbii cum spunea poetul: limba vechilor cazanaii. Totuși licența poetică nu este riguros exactă pentru că timp de mai bine de două secole ortodoxia românească a ținut slujba în medioslavă, de abia începând cu jumătatea secolului al XVI-lea a trecut la limba română, sub influența reformei luterane a domnului președinte Iohannis, unul dintre cei criticați în articol. În scris a păstrat straiul străin al kirilicelor. De abia începând  cu secolul al XVIII-lea frații de credință unită au readus limba română sub straiul latin.

Mă miră și atacul împotriva PNL, care are o orientare conservatoare, prietenă a riturilor creștine, inclusiv ortodoxia. De fapt mai toți politicienii au încurajat edificare de noi lăcașuri de cult  exclusiv prin contribuția statului, spre deosebire de trecut în care credincioșii cu avere și credință se ocupau de acest lucru.

Ortodoxia românească se complace într-un dolce farniente așteptând ca statul să-i rezolve problemele. Nu mai de curând pelerinajul la Iași de Sfânta Parascheva a fost rău gestionat de Mitropolia  Moldovei care ar fi trebuit să mobilizeze preoții și călugării pentru un eveniment exclusiv religios, iar dacă era necesar să facă apel la forțele de ordine. Exemplul pozitiv l-a dat felul în care catolicii au reușit să organizeze exemplar pelerinajul de la Fatima. Noi credincioșii ortodocși așteptăm o implicare mai serioasă în domeniul social unde biserica, inclusiv cea ortodoxă poate să-și aducă o importantă contribuție.