Jurnal săptămânal cu generali

Scandalul care a inflamat actualitatea internă românească a fost aducerea la DNA a doi generali SRI, adevărat acum în rezervă. În loc să stea liniștiți să-și ronțăiască pensiile imense, ce și-au găsit de lucru acești generali, să manipuleze justiția. De fapt acesta a fost obiectul muncii când generalii Coldea și Dumbravă erau în funcții, manipulau justiția la ordinele sceleratului turnător securist numit președintele Băsescu. Sub ambuscadele organizate de acești securiști au căzut și oameni nevinovați. Acum acești nemernici se ocupă să scoată basma curată tot felul de indivizi care au comis infracțiuni economice, ca oameni de afaceri, aferim astfel de afaceriști! Umblau să influențeze deciziile unor judecători și cereau sume consistente de sute de mii de euro, ca să-i scoată basma curată. Sunt sub control judiciar după ce au plătit cauțiuni de sute de mii de lei. Cea care a declanșat această operațiune de aducere în justiție acești generali este și ea o procuroare controversată, Mihaela Moraru Iorga. În loc să tacă, iată că fostul prezident turnător își dă cu părerea și declară că dacă sunt vinovați, să plătească. Mai implică pe fosta procuroare șefă Kovesi. Culmea că acest caz de fraudă a fost instrumentat de Parchetul european condus de Kovesi. 

Acum se revelează cât de coruptă moral a fost epoca Băsescu, atât de lăudată de anumiți intelectuali publici. Atunci serviciile secrete conduse de generalul Coldea tăiau și spânzurau. Băsescu a fost un exemplu de dictator în devenire, care făcea ce-i trecea prin cap. Asta pentru că era ferm la ordinele licuriciului cel mare, SUA. 

Nu mă miră comportamentul generalilor securiști. Am avut și eu o experiență cu doi indivizi de la SRI, care au venit pe capul meu într-o chestiune care nu avea niciun sens. Cel tânăr, cam congener cu cei doi generali, subproduse ale școlilor SRI, conduse tot de securiști bătrâni, care cultivau acel sentiment de infailibilitate al securiștilor comuniști. Culmea că cel bătrân, era mult mai rezervat, i-a mai tăiat din avânt celui tânăr. 

Eu personal nu cred că SRI își mai face de cap cum era pe vremea lui Ceaușescu, dar sunt politicieni care  i-au cultivat și le-au dat sentimentul unor puteri cum nu trebuiau să aibă.

Văd că la București și la Cluj au apărut idioții utili ai Hamas, care cred că sprijină victimele palestiniene, de fapt aceștia sunt ostatecii acestor teroriști scelerați. Că Hamas trebuie anihilată total, cum zic israelienii este faptul că au lansat rachete din Rafah asupra Israelului și se laudă că au prins soldați israelieni într-o ambuscadă. Așa că eu sunt de partea  Israelului.

Suntem în plină campanie electorală. Și acum constatăm ipocrizia legilor privind campania electorală. Înainte de declanșare erau permise banere imense cu candidații. Acum sunt reduse la niște afișe A3 care sunt puse doar pe panouri amenajate. Și așa afli că există partide de care nu a auzit nimeni, care se hrănesc din cașcavalul suveranist, sau de extremă stângă pro Putin. Dar extremele se întâlnesc, că cu Putin ține și alde AUR.  Cineva mi-a spus că este optimist privind rezultatele PNL în Argeș. M-am bucurat, dar sunt totuși reticent, dă Doamne!  Presa locală mă intoxică cu rezultatele spectaculoase al primarului Gentea - PSD. Eu văd stațiile de autobuz unde nu opresc autobuze care costă zeci de mii de euro, chioșcurile obligatorii ale micilor negustori, la fel de scumpe și mai ales semafoarele din  sută în sută de metri! 

Filarmonica Pitești a împlinit 17 ani și s-a organizat un spectacol festiv joi seara la acre nu am participat din motive obiective, eram la Ploiești. Vineri s-a repetat spectacolul, dar a părut cu înlocuitori. Era o soprană necunoscută și o cântăreață la nai, în locul lui Zamfir. Ar fi apărut și Zamfir la final de spectacol, unde a cântat o melodie care l-a făcut celebru.

Nici Mânzână de la județ nu are cu ce se lăuda, drumurile în județ sunt o rușine.

Am fost la Ploiești să mă revăd cu foștii colegi de liceu la Ploiești, a fost frumos!

S-au terminat și meciurile din marile campionate europene, mai a rămas finala Conference League miercuri și finala Champions League sâmbătă. 

Este un final de mai cam rece, să sperăm la mai cald în iunie, când vine vara!

 

Cu colegii de promoție 1967 ai Liceului I. L. Caragiale

El cu pălărie, eu cu șapcă!

La inițiativa colegului de clasă Valeriu Negulescu s-a decis ca joi 23 mai să ne revedem la Ploiești la statuia mentorului sub care stăm noi ploieștenii de baștină, la bustul lui Caragiale de pe Bulevard așezat, culmea vis a vis de clădirea istorică a Liceului Sfinții Petru și Pavel, liceu din care ne tragem obârșia și care a ajuns să găzduiască de la începutul anilor 60 Liceul A. Toma (urât nume!), apoi, ca și azi, Liceul Mihai Viteazul. Fostul liceu a cărui fațadă a fost distrus în bombardamente americane a fost mutat și a rămas în localul de pe Oilor. Clădirea din Bulevard a primit o fațadă de arhitectură sovietică și profesorii nu au mai acceptat să se mute înapoi. Acolo, în impunătoarea clădire mi-am petrecut alături de foștii colegi anii de liceu clasele a VIII-a - a XI-a. Am fost ultima promoție cu 11 clase, din 1969 a început sistemul cu 12 clase.  Am sărbătorit intrarea în cel de-al 75--lea an de viață. Colega Pușa mi-a spus că am fost 360 de admiși în clasa VIII-a. Erau formate clase până la K, 11 clase de a VIII-a. Am fost o generație numeroasă dintre cei numiți de americani Baby Boomers! Eu am făcut parte din a VIII-a F, cu limba engleză pe lângă inevitabila rusă. Sora mea mai mică cu doi ani a fost beneficiara dezghețului școlar și a studiat ca limbi străine engleza și franceza. Eram mulți în clasă, am fost uimit să văd un catalog de la a IX-a F, aveam 39 de colegi parcă? Dintr-a X-a am ajuns la a X-a Ar, adică Real. Era o clasă de aristocrați ai școlii, cu mulți olimpici la matematică. Într-a VIII-a am avut vreo 2 luni pe legendarul Onofraș. Ne-a dat o lucrare de control cu o fracție complicată și am luat 4, pe foaia transformată în elice a pasionatului fumător. A plecat la A. Toma și a venit în loc profesor tânărul Lungulescu. Nota 4 m-a ambiționat și am devenit un bun matematician. Dintr-a X-a eram cultivați de cel mai celebru profesor de matematică al Ploieștiului, profesorul Ion Grigore. Era un om deosebit, ca să aflu ulterior că a făcut Canalul, pe motiv că s-a apucat de politică, taman din 45 când a fost ajutor de prefect liberal! A devenit primul profesor emerit al RPR și Ghiță Dej la decernarea titlului dădea vina pușcăriei pe rușii bolșevici. Mai trebuie să o menționez și pe doamna Boncu, o profesoară deosebită și dirgintă care mi-a cultivat dragostea pentru literatură, ea fiind o poetă simbolistă. Nu trebuie să lipsească și profesorul Simache de Istorie, al cărui prim muzeu regional de istorie îl vizitam des, când mergeam la Palatul Pionierilor.  Nu trebuie să lipsească nici doamna Sicoe car e ne-a cultivat dragostea pentru Limba Engleză, avertizându-ne că o să avem mare nevoie de ea, câtă dreptate a avut, chiar când încă manualele de inginerie erau traduse din limba rusă. Pentru colegii Dan și Cristi a devenit limba de comunicare, emigrând în Canada, respectiv SUA. 

Din păcate la revedere a lipsit inițiatorul, Valeriu Negulescu, dar au fost prezenți ceilalți organizatori: Nicu Dumitrescu și Minodora Roman. Ne-am făcut poze cu Nenea Iancu și am purces la Muzeul de Artă din apropiere de pe Bulevard. Este în clădirea splendidă construită de Ion Ionescu Quintus, tatăl lui Mircea Ionescu Quintus centenarul liberal. Ion a fost al cincilea fiu al negustorului Ghiță Ioan, de unde și adăugirea Quintus. Clădirea este concepută de arhitectul Operei Garnier din Paris, având o arhitectură neoclasică. Am admirat tablouri din pictura românească, Grigorescu, Luchian, Andreescu, Pallady, Petrașcu și o celebră Odihnă la câmp realist socialistă de Corneliu Baba, care nu lipsea din manualul de Istorie a României. Era și o expoziție de stampe japoneze între care am văzut o stampă a faimosului Hokusai. 

Ne-am retras apoi la grădina fostului restaurant Bulevard, transformată în Pub Caragiale. Am depănat amintiri cu Nicu, cu Mino, cu Pușa și cu Pif- Vasile Tifigiu, singurul coleg de clasă prezent. Unii dintre colegi și-au amintit și de Cezar Dragomirescu și de Puiu Dumitru, colegi de facultate, de Nucleare de la Politehnică.

Timpul a trecut repede și am revenit la Pitești unde nu poți să te Ploiești. Inversa e valabilă!

Idioții utili

Aș începe cu un eveniment recent care se leagă de subiectul din titlu. Duminică, elicopterul în care se afla președintele Iranului s-a prăbușit și a ars cu toți cei aflați în elicopter. Evenimentul a provocat o vie emoție, pentru că președintele Raisi era unul din cei mai controversați șefi  stat, de fapt cu numele, pentru că jupânul Iranului este ayatolahul Khamenei. El poza în succesorul lui Kamenei. Acest eveniment nefericit parcă ar fi pedeapsa lui Moise pentru agresiunea împotriva Israelului. Raisi era detestat atât în Iran cât și în afara lui de către iranienii refugiați. Este numit și "măcelarul din Teheran" pentru că a condamnat la moarte zeci de mii de iranieni care se împotrivesc acestui regim absolut detestabil. Iranienii aflați în Europa au dansat de bucurie. Acest regim feudalo teocratic ține pe cetățenii Iranului într-o stare deplorabilă, în timp ce nemernicii din fruntea statului se lăfăiesc în bunurile occidentale, inclusiv elicopterul prăbușit era american, din vremea fostului șah. Nu știu dacă acest eveniment va duce la revolta generală a iranienilor, dar acest regim își trăiește ultimele lui momente.

Idioții utili era denumirea pentru entuziaștii din Vest în perioada interbelică pentru regimul sovietic. Primul care a arătat fața hâdă a comunismului leninisto-stalinist a fost românul Panait Istrati, culpă pentru care comuniștii francezi marii idioți utili l-au denunțat ca agent al Siguranței. 

Fenomenul idioților utili proliferează azi prin protestele absolut nepotrivite ale unor idioți utili terorismului Hamas chiar în SUA, în Europa și culmea și la noi. Da, la Facultatea de Psihologie a Universității București!

Acest fenomen al tinerilor idioți utili progresiști a fost luat la ochi, unul singur, că celălalt este distrus de atacul unui terorist islamic, de către Salman Rushdie. Rushdie este un mare scriitor care nu a luat încă Premiul Nobel pentru literatură din cauza idioților utili din Academia suedeză. Rushdie a fost sub blestemul - fatwa emis de ayatolahul Komeini, cel care a adus Iranul în halul în care se află acum. Asta pentru că a scris Versetele satanice, o carte de ficțiune, care implica pe profetul Mahomed și pe care acel dement islamist a considerat-o defăimătoare. Uite că în 2022 un idiot util fanatic era să ducă la bun sfârșit blestemul lui Komeini, aproape omorând-l pe Rushdie. 

Premierul Israelului Netanyahu este extrem de contestat în Israel. Dacă nu avea loc atacul criminal Hamas, acesta ar fi fost demis și ieșit din politică. Hamas a comis acea agresiune exact că să-i mai dea o șansă lui Netanyahu. Reacția militară a Israelului este normală. Anormal este că Hamas folosește civilii palestinieni drept scuturi umane pentru scopurile lor criminale. Și așa cauza palestiniană este un fals grosolan, care nu îi ajută cu nimic pe palestinieni. 

Din 9 mai a început campania electorală. Este o mare ipocrizie ca până la începerea campaniei să fie afișate mari banere cu viitorii candidați, iar din 9 mai sunt admise doar niște afișe maxim A3, afișate pe un panou unde nu poți detecta pe cei care te interesează. Campania cea mai importantă ar trebui să fie pentru europarlamentare, dar candidații sunt mai preocupați de chestiuni interne fără importanță. Sunt surprins că în dezbaterile de la Radio, unde au apărut reprezentanți ai unor fantome de partid, cum este România Mare, sau un partid socialist. Cel mai mult mă irită prezența lui Stelian Ion, cel care este motivul spargerii coaliției PNL USR. Cum mi se pare ca o pedeapsă a electoratului faptul că REPER, partidul inventat de Cioloș, care a spart și a furat eurodeputați USR va dispărea din peisajul politic românesc. 

Ultima chestiune este despre sistemul Patriot care ar putea fi livrat Ucrainei. Problema este la PSD, care ar vrea să-l dea, dar după alegeri. Pentru că se tem că AUR și alții pot să-i acuze că nu sunt patrioți, dacă dau un Patriot. Victoria Ucrainei este necesară pentru a apăra inclusiv Republica Moldova, asta pentru așa zișii patrioți care sunt de fapt niște jalnici manipulatori putiniști.

Amintiri din tinerețe în zilele noastre

Dosarul din Dilema de săptămâna trecută s-a intitulat "Muzica și Versurile" a fost dedicat marilor cantautori, precum Bob Dylan, laureatul Premiului Nobel pentru literatură, sau marelui poet și cântăreț Leonard Cohen. Asta mi-a declanșat amintiri din tinerețe, pentru că am fost martor al izbucnirii fenomenului pop rock și folk de la finalul anilor 60 în România. Și asta a a produs cantautori care erau și poeți interesanți. Am devenit prieten cu Mircea Florian prin 68, înainte să devină cunoscut. Muzica lui avea niște versuri interesante, cu aer suprarealist. Apoi a fost fenomenul Dorin Liviu Zaharia care cânta cu Olimpic 64. Ziua Bradului De Noapte are niște versuri minunate. Cred că Zaharia a declanșat interesul lui Nicu Covaci pentru etno folk, care a dus la două discuri de excepție Mugur de Fluier și Cantafabule. Phoenix a avut șansa unui poet de excepție, precum Șerban Foarță care le-a scris versurile. Îmi amintesc că am fost martor la primul lor concert din București la Casa Studenților din toamna anului 1967, când stăteam la balcon și credeam că se va prăbuși de entuziasmul studenților prezenți. I-am urmărit la la Festivalul Club A din 1969 și am fost martor la unul din ultimele lor concerte de Crăciunul lui 1976 la Polivalenta din București. 

Sunt de obicei mefient la adresa lui Vladimir Tismăneanu, dar cu ultimul lui articol din contributors.ro https://www.contributors.ro/nina-cassian-si-degradarea-artei-in-totalitarism/ am fost complet de acord. Noi cei născuți în anii 40 și la începutul anilor 50 am avut de a face cu poezia lui Beniuc, Nina Cassian și Maria Banuș și asta înseamnă cea mai abjectă perioadă de îndoctrinare comunistă. Nu am crezut niciodată lamentațiile și scuzele ulterioare în post comunism ale doamnelor Cassian și Banuș. Ele au fost niște vestale mincinoase ale stalinismului românesc. Măcar Dan Deșliu, alt cântăreț penibil al comunismului a avut curajul disidenței și confruntării cu Ceaușescu.

Din revista Observator cultural pe care o consult on line am descoperit comentariul la cartea lui Costi Rogozanu Naratorul cel rău Un studiu despre realismul românesc: Rebreanu, Preda, Dumitriu. Rogozanu este un tânăr critic literar lansat la România literară de Nicolae Manolescu. Apoi el a migrat spre alte orizonturi, devenind un progresist de stânga. Se pare că și această carte arată grila ideologică cu care analizează pe marii prozatori români Rebreanu și Marin Preda, naratorul cel rău este Petru Dumitriu, ale cărui romane sunt expresia ticăloasă la extrem a realismului socialist, alte instrumente de îndoctrinare pentru mințile noastre tinere de copii din anii 50. Îmi amintesc și azi cu precizie cum în clasa a V, în 1960 am fost puși de profesoara de limba română să rupem paginile în care erau fragmente de roman ale lui Petru Dumitriu care tocmai fugise din România. M-a enervat că Rogozanu îl califică pe Marin Preda ca un scriitor comunist. Asta este când noua critică, detestată de Manolescu încearcă să pună literatura sub grilă ideologică, nu sub criteriul estetic. Literatura lui Marin Preda a avut legătură cu comunismul în primele lui scrieri, cum este Desfășurarea din același manual de literatură. În rest literatura lui a fost scrisă împotriva comunismului.

Un alt declanșator de amintiri a fost vizionarea piesei Absolventul pusă în scenă de Vlad Massaci la teatrul Davila Pitești, inspirată de filmul The Graduate, pe care l-am văzut imediat după ce văzusem piesa. Am remarcat că în înscenarea piteșteană au lipsit melodiile celebre ale altui cuplu faimos de cantautori Simon & Garfunkel, cum este Mrs. Robinson. 

Și cum Julian Negulesco mi-a amintit că sunt 100 de ani de la nașterea lui Marcelo Mastroiani am căutat și revăzut un film din 1971, văzut de mine la Biblioteca Italiană: Permette, Rocco Papaleo. Un film de Ettore Scola despre o Americă dură prin ochii unui emigrant inocent din Italia.  Am avut ca atunci bariera limbii italiene din care înțeleg ca orice român prea puțin. 

Și în final amintirile ni le-am evocat azi la întâlnirea cu fostele mele colege Lili, Ioana și Cornelia și a oaspetelui principal, Mihai Vasilescu. El a fost directorul științific al IRNE Pitești, institutul nuclear, ca apoi să devină un vajnic jurnalist al lumii libere Radio BBC și Europa Liberă. Mihai m-a acuzat din nou că am acaparat conversația. Și ne-am amintit de tot felul de întâmplări simpatice din anii 75 - 85. Acum realizez că majoritatea celor evocați de noi nu mai sunt!

N-am mai scris despre cărțile pe care le citesc. Pentru că acum citesc o carte dificilă. Credeam că este de istorie a lui Isus și a creștinismului. Este mai complicată, despre disputele privind Sfânta Treime și ereziile care au cuprins creștinismul. Se numește Imaginea lui Isus Cristos in oglinda ereziilor și în cea a ortodoxiei creștine. Mai am de citit la ea. 

Seara de 16 mai a fost la Filarmonica Pitești dedicată clasicismului vienez. Concertul a debutat cu Concertul pentru vioară și orchestră în re major, op.61 de Beethoven. Solist a fost violonistul Radu Chișu, acompaniat de orchestra Filarmonicii Pitești, condusă de dirijorul Constantin Grigore. Este un concert lung de 45 de minute, cu aer marțial în prima lui parte și poartă pecetea geniului beethovenian. Din acest motiv Radu Chișu nu ne-a mai oferit un bis. În continuare, în partea a doua orchestra condusă de Constantin Grigore a a oferit Simfonia nr 38, Pragheza. Melomanii prezenți au aplaudat cu entuziasm. La concert au fost prezenți Mike și Ioana.

 

În seara de vineri 17 mai am avut marea plăcere să audiem la Filarmonica Pitești pe Irina Sârbu, o foarte cunoscută vocalistă de jazz, acompaniată de Trio Jazz Pitești compus din Victor Buștean la pian, Alexandru Iordache la chitară bas și Gabriel Barani la percuție. Cu această ocazie mi-am completat cultura muzicală cu expresia scat care semnifică onomatopeele pe care le fac cântăreții de jazz. Legenda este că Louis Armstrong avea în afară de execuția la trompetă și un pasaj vocal și i-au căzut notele de pe portativ și nu mai știa cuvintele și a început aceste vocalize devenite populare în jazz. Irina Sârbu ne-a cântat standarde de jazz, dar și melodii pe care le-a compus. A fost o seară încântătoare de muzică bună. Regretul meu este că nu avem un club de muzică de jazz sau un local unde se poate cânta jazz.

În fotbal s-a cam clarificat și campionatul englez, pare că Manchester City este favorită să ia din nou titlul.

Suntem la jumătatea lui mai și parcă ar veni iarna, nu vara!

România în Biroul Oval

Președintele Iohannis  se află a treia oară în Biroul Oval al președintelui SUA. Este o performanță pe care nu mulți șefi de stat nu au reușit să o facă. A fost de două ori oaspetele președintelui Trump și acum a președintelui Biden. Nu știu dacă este meritul președintelui Iohannis, sau al politicii României? Ce este sigur că România a devenit extrem de importantă în contextul agresiunii Rusiei în Ucraina. Președintele Iohannis nu este favoritul presei pentru că nu este un bun comunicator, sau poate o disprețuiește? A fost blamat că vrea să ocupe un post important în context european. Asta este de departe cea mai mare idioțenie a mass media românești. Nu a vrut să se laude cu ajutorul făcut Ucrainei, cum a făcut de exemplu Polonia lui Kaczynski, care apoi s-a cam făcut de râs cu blocajul grânelor ucrainene și a acuze aduse Ucrainei. Ucraina în locul României a lăudat-o pentru ajutorul ferm pe care noi l-am făcut vecinilor noștri aflați la greu.

Media românească este mai preocupată de ciocoismul președintelui Iohannis de a merge în străinătate cu avioane mici așa zis de lux. Îmi amintesc că președintele Constantinescu atunci când a ajuns avionul TAROM cu care a călătorit în America era să fie confiscat de niște creditori. Primul ministru Ciolacu a fost în Qatar cu un avion al TAROM, care îi fusese asignat. Problema ar fi atunci de cine primește banii. Are TAROM un avion special de mai mici dimensiuni pentru călătorii ale demnitarilor români? Iar discuția despre cu ce avion călătoresc este o prostie fără niciun sens, doar pentru a mai da în președinte. Iohannis era urât de PSD până în 2021, când USR a făcut prostia să părăsească coaliția cu PNL și să facă să cadă propriul guvern împreună cu pesedeii.

După mine omul care a creat speranțe nejustificate a fost Cioloș, care a fost ales de Iohannis prim ministru în 2016  și PSD a câștigat alegerile parlamentare cu un record de 45%, iar apoi în criza de guvern a USR a fost cel care a instigat părăsirea coaliției și negocierile care au obligat pe Iohannis să construiască coaliția PSD PNL. Cioloș a dinamitat USR părăsind acest partid și construind o fantomă politică REPER, confiscând majoritatea europarlamentarilor. Din momentul apariției acestei coaliții PSD PNL Iohannis a devenit marele dușman al USR. Ei au instigat și intelectualii publici jurnaliștii să denumească această coaliție USL2. Tot ce făcuse și a făcut în continuare Iohannis a fost greșit.

Iohannis nu s-a implicat în jocurile politice interne, cum făcuse precedentul președinte și asta a enervat pe unii. Degeaba a avut o prezență onorabilă internațională, a câștigat premii precum cel european Charlemagne, sau acum, premiul pe care îl dau americanii, Iohannis nu e bun. Nu este bun că nu merge la cârciumă, sau apare beat  la televizor, ci face sport, merge pe munte.

Părerea mea este că intelectuali publici serioși au reușit să devină să nu mai fie credibili promovând fostul președinte, care este ultimul din primii trei care fuseseră membrii PCR și teribil și sinistru, a fost turnător la secu, deși  a negat cu înverșunare și a fost protejat de cei care scormoneau trecutul, dovedit însă, după ce nu a mai fost președinte. Degeaba a condamnat comunismul din care a făcut parte, cei apropiați au intrat la pușcărie, pentru matrapazlâcuri, era normal ca un  marinar să fie contrabandist, dar să nu recidiveze când a ajuns președinte. 

Iohannis nu a fost membru PCR, dar nu mai contează. În ochii criticilor lui el este vinovat că noua lege a învățământului nu a ieșit cum au vrut aceștia. Este vinovat că profesorii sunt slabi, elevii că nu sunt interesați de școală și cel mai important, că părinții nu mai sunt în stare să-și educe progeniturile. 

Analizând activitatea viitorului fost președinte cred că ea a fost bună. A încercat să fie moderator între partide, nu a prea reușit,  pentru că avem politicienii români pe care-i avem. Am avut lideri PSD periculoși precum Dragnea, inepți, precum Dăncilă, sau guralivul inept Ciolacu. Am avut lideri PNL slabi și comici cum este acum generalul Ciucă, nimic liberal nu este la acest om. USR a reușit să scoată de la putere singurul liberal adevărat, primul ministru Florin Cîțu. 

Per total președintele Iohannis a avut o prestație bună și onorabilă, cum a avut și președintele Constantinescu care a direcționat România pe direcția corectă, spre UE și NATO. 

România estre azi mai bine decât oricând în trecutul nostru și asta i se datorează poate și lui Iohannis.

Ce nu pot să înțeleg

Ce nu pot să înțeleg cum au luat amploare în SUA, dar și în Europa mitingurile de sprijin pentru palestinienii din Gaza. În primul rând mi se pare jenant să asemuiești aceste mitinguri cu protestele împotriva intervenției în Vietnam a celor din generația mea. Atunci studenții americani protestau împotriva recrutării și trimiterii lor să lupte la 10000 de km în Vietnam. Considerau că războiul din Vietnam nu este cauza lor, că vietnamezii își apără țara. SUA s-a retras din Vietnam acum aproape 50 de ani. Azi comuniștii care au preluat puterea atunci în Vietnamul de Sud așteaptă pe americani cu limba scoasă să investească acum în Vietnam. Mai sunt și temerile privind puterea periculoasă a Chinei. Revenind la actualitate nu pot să înțeleg cum amenință unii protestari că o să-i omoare pe sioniști, asta înseamnă clar antisemitism. Să fie clar, acest război nu ar fi existat dacă nu ar fi fost agresiunea barbară a teroriștilor Hamas împotriva unor oameni pașnici, cum au omorât copii fără apărare. Ceea ce se întâmplă acum în Gaza este acțiunea de anihilare a teroriștilor Hamas făcută de armata israeliană. Hamas a luat ostateci isralieni și acum populația palestiniană, pe care o folosesc fără niciun  scrupul ca scuturi umane la acțiunile militare israeliene; de aceea sunt victime printre copiii israelieni. După cum se observă niciun stat arab nu este fericit să adăpostească palestinieni. Au distrus anterior Libanul, acum devastat de Hezbollah. Au încercat o lovitură de stat în Iordania, de unde au fost alungați. Egiptul nu le dă voie să se refugieze în Sinai. Pentru că toți se tem de terorism. Toți banii care i-au primit din străinătate ca ajutoare au fost folosiți să construiască tuneluri de unde să comită acțiuni împotriva Israelului.  Toate astea nu scuză acțiunile lui Netanyahu. Pentru el acțiunea teroristă Hamas a fost o oportunitate să rămână la putere, fiind puternic contestat în Israel. Acțiunea era menită să distrugă negocierile cu state arabe dornice să aibă tratate și legături diplomatice cu Israelul, vezi negocierile cu Arabia Saudită. Aici în zonă, în Orientul Mijlociu este lupta singurului stat democratic cu o organizație teroristă. Mă întreb de ce nu au fost proteste mai mari împotriva acțiunii teroriste Hamas din 7 octombrie? De ce nu sunt proteste vehemente împotriva agresiunii Rusiei în Ucraina? O explicație este că universitățile americane au fost capturate de elemente progresiste care se pare că simpatizează cu dictaturile, nu cu democrația. Nici România nu este scutită de asemenea reacții, mai pe ocoliș, persistă încă reziduuri de antisemitism și mai nou de nostalgii după teritorii pierdute de România Mare la sovietici și Stalin, care acum sunt în Ucraina. Protestatarii din America fac serviciul de idioți utili, precum făceau cei din Occident în interbelic față de statul sovietic al lui Stalin, care a produs crime abominabile împotriva propriului popor. 

Ce nu pot să înțeleg cum PSD nu caută să-l atragă pe Mircea Geoană drept candidat al lor la prezidențiale. Ciolacu nu are calitățile de candidat prezidențial, este un individ care se exprimă greoi și obtuz, ba i-a mai scos din sărite pe moldoveni. La fel cum la PNL îl tot împing înainte pe agramatul și greoiul Ciucă. Nu cade de loc bine un general șef la liberali. Nu găsesc un candidat prezidențial mai potrivit, cred că sunt alții mai potriviți?

Nu pot să înțeleg cum suporteri useriști se tot lamentează că au fost dați afară de la guvernare. Au plecat ei, ba au inițiat moțiunea de cenzură ca să cadă guvernul din care au făcut parte. Nu au fost în stare să negocieze o nouă coaliție cu PNL atunci în 2021. Nu pot să înțeleg cum au făcut acum coaliție cu Ludovic Orban pe care l-au contestat vehement după parlamentarele din 2020. Orban are în gașca lui oameni extrem de dubioși, exemplu sinistrul Miuțescu, parlamentar de Argeș care a promovat consilieri locali la Pitești care au trădat și sunt acum mari pesediști. 

Nu pot să înțeleg cum a inițiat candidatura la NATO Iohannis fără să aibă negocieri serioase cu partenerii de alianță. Pe de altă parte nu pot înțelege cum jurnaliștii atacă fără cap și creier această inițiativă. Bună, rea este o inițiativă românească, iar jurnaliștii se lamentează că suntem incapabili de inițiative europene. Curat murdar!

Joi pe 2 mai am fost cu Iulian și cu amicul Taty să luăm vin de la Drăgășani. Ce a fost surprinzător că pe drum era extrem de curat, să fie efectul returnării ambalajelor, sau directiva coaliției ca primarii să aibă grijă de curățenia localității. Era frumos pentru că pădurile erau pline de salcâmi înfloriți și predomina albul însoțit de verdele primăvăratic. Am oprit întâi la casa Isărescu de unde am luat vin la sticle, eu un Rubin, cabernet sauvignon. Ne-am oprit apoi la magazinul cramei Iordache. Iulian ironiza faptul că eu am luat vin la pet, dar îmi place mai mult ca cel din sticlă. Taty care era și el destul de prudent, a testat un păhăruț de Crâmpoșie selecționată și a luat imediat un pet de 5 l! M-am pozat cu bustul lui Gib Mihăescu, faimosul romancier interbelic, originar din Drăgășani. 

Concert de muzică sacră în Joia Mare, Ave Verum. Orchestra formată doar din suflătorii orchestrei Filarmonici Pitești condusă de dirijorul Cătălin Ion, cântăreț la tubă. S-a cântat Ave Verum Corpus de Mozart undeva din balconul de la etajul doi. S-a continuat cu bucăți din Gounod, Debussy, Jianu, Beefeting, Elgar, Stabat Mater de Palestrina, Gabrieli, Oboiul lui Gabriel de Morricone și Lauridsen. A fost o seară frumoasă de muzică bună!

Despre fotbal ce să zic. Liverpool a cedat, a mai luat o bătaie de la Everton și a ieșit din lupta pentru titlu.

Real Madrid a făcut egal la Munchen cu Bayern, după ce a condus, Bayern a întors rezultatul, dar au fost egalați din penalti de Vini jr. Vinicius a devenit jucătorul esențial al lui Real. În cealaltă semifinală Dortmund a învins pe PSG cu 1-0. Să vedem ce se va întâmpla în retur?

Ieri, vineri am înconjurat biserica la Prohod. În această noapte va fi Învierea Domnului!