vineri, 6 septembrie 2013

O preumblare prin Germania 5 Heidelberg

Marţi 27 august am hotărât să vizităm Heidelbergul. De Heidelberg se leagă prima mea călătorie în Occident, participam la o conferinţă internaţională. Mircea a fost gazda noastră a mea şi a Adrianei. Am făcut naveta Mosbach - Heidelberg vreo 3 zile şi am ajuns să cunosc bine Valea Neckarului.
Şi de această dată am mers cu trenul, biletele noastre fiind valabile până la Heidelberg. Trenul se oprea însă la Neckargemuend, de unde am luat un autobuz. Nu ne-a întrebat nimeni de bilet, dar sunt convins că nu era niciun om fără bilet. Ne-am oprit la halta de la intrarea în Heidelberg la Karlstor.
Ceea ce urmează arată că Heidelberg poate fi socotit tot o parte din Romantik Strasse. Pentru că
Karstor
eticheta care se poate pune acestui superb oraş nu poate fi altă de cât de localitate romantică.
Este al treilea oraş universitar din spaţiul german, după Viena, Praga (în 1348 Karol al IV-lea, când se consolida Valahia ca stat!) şi Heidelberg în 1386 (o ştiu de la un profesor neamţ, din 1990!). Dar dacă observăm bine Heidelberg este prima universitate germană, Viena este austriacă, iar Praga este cehă!
Haus Buhl
O luăm pe strada care merge în centru Hauptstrasse şi dăm de Haus Buhl, unde am făcut cheful final al conferinţei din 1990. Cum trec anii!
Am revăzut vechile clădiri înconjurate de cârduri de turişti, predominant de limbă engleză, sau de limbi exotice est - asiatice. 
Domul
Am ajuns în centru istoric la Catedrala - Domul oraşului Biserica Sfântului Spirit (sau dacă preferaţi Duh!). Aici aglomeraţia era în floare cu terase şi turişti. În locul fostului McDonalds, primul vizitat de noi! era un restaurant italian.
Am admirat din nou Haus Ritter Sankt George, cea mai veche casă din Heidelberg vis a vis de catedrală. Casa a fost construită de hughenotul Charles Belier şi soţia sa Francine în 1592.
De ce nu sunt case mai vechi?  Pentru că Regele Soare a atacat şi distrus oraşul în Războiul de succesiune la tronul Palatinatului pe la 1693! De altfel şi Castelul Heidelberg a suferit mari distrugeri. Dar şi mai vechiul Război de 30 de Ani a lăsat urme în oraş.
Universitatea
Am trecut pe lângă Academia de Ştiinţe şi pe lângă vechea clădire  a Universităţii Heidelberg, pentru că universitatea cu campusul ei se întinde pe celălalt mal al
Neckarului, în partea nouă a oraşului.
Am ajuns pe malul Neckarului şi am intrat de curiozitate într-o fortăreaţă din zonă. Surpriza noastră a fost mare pentru că acolo se află cantină studenţească, unde am plănuit să mâncăm, după ce vom vizita castelul. Pentru turişti suta de grame de mâncare este 1, 43 Euro, pentru studenţi doar 0,84 Euro! Ea se numeşte Marstall - Grajdurile şi indica utilizarea iniţială.
Am trecut pe lângă casa care indică nivelul inundaţiilor Neckarului, cea mai mare prin 1784, de vreo 10 m! 
Podul cu statui
Am ajuns la   Podul vechi cu statui, ca toate podurile vechi din arealul dominant german. Am trecut pe lângă hanul Ştiuca de Aur!
Ne-am întors la trenul cu cremalieră care să ne ducă la Castelul Heidelberg. Am luat trenul până în vârful colinei.  Cel de jos este modernizat, următorul, care urcă până în culme este cel clasic, făcut prin finalul secolului XIX. Pe drumul de sus am fost interpelat de o americancă ins Deutsch, probabil părul meu albit i-a trezit confuzia germanităţii mele….hahaha! Voia să fie sigură că vederea oraşului modern ar fi Mannheim, dar am asigurat-o că-i Heidelbergul nou.
Ne-am întors la castel şi am neglijat să luăm tichetul pentru ghid, aşa că am văzut castelul pe dinafară. Am intrat doar la marile butoaie ale castelului care adăposteau mii de litri din vinul fabricat din viile de pe malul râului.
Ce impresionează deosebit este faţada castelului construit cu statui ale strămoşilor Prinţului Elector de Palatinat (Pfalz).
Totul în Heidelberg este făcut din piatră roşie care se află din abundenţă pe malurile stâncoase ale Neckarului.
Pe faţadă sunt dispuse în trei niveluri statuile strămoşilor. Am reuşit să le găsesc numele pe wikipedia germană şi vi le fac cadou:
Cei de sus au fost împăraţi ai Imperiului Roman de Naţiune Germană fondată de Carol ce Mare, cu urmaşii Otto, Ludovic şi Rudolf.
Urmează etajul regilor Ungariei şi Danemarcei.
La cel mediu se află fondatorul Universităţii Heidelberg şi urmaşii lui.
La cel mai de jos etaj sunt Prinţii Electori de Pfalz.

Cel care a terminat castelul este Frederik al V-lea soţul Elisabetei Stuart, fiica lui James (Iacob) I, rege al Anglei şi Scoţiei, urmaşul Elisabetei. Acest rosicrucian  a fost ales rege al Boemiei (Cehiei) şi este supranumit Regele de Iarnă, că atât a domnit, fiind răsturnat de Habsburgii imperiali.
Heidelberg trecuse la Reformă, Domul Sfântului Spirit fiind împărţit atât de reformaţi cât şi de catolici.
Am făcut şi un filmuleţ cu curtea castelului pe care îl puteţi vedea aici:

Video castel Heidelberg


Piciorul
Am ieşit pe esplanada castelului, îndreptată spre Neckar şi am făcut o poză cu piciorul în urma lăsată în cărămida unde a sărit un amant al unei prinţese. Acum 23 de ani toţi care puneau pantoful, li se potrivea! Mie acum mi-a intrat destul de greu pantoful de sport New Balance, mi s-o fi lăţit piciorul de atâtea drumuri europene?
Am coborât prin  grădinile castelului şi am ajuns din nou la Cafeteria studenţească. Am umplut trei farfurii ca să ne ospătăm pe îndelete. Am luat apoi bere şi prăjituri foarte bune!
Cafeteria cu Adriana
Am ieşit în grădina cafeteriei, plină de tineri studioşi. Cum ezitam să ne aşezăm am fost interpelaţi de un tânăr student pe limba noastră. Era Matei, care ne-a invitat să ne alăturăm lui. Matei, am aflat că este student la Drept al Londra, dar că a făcut un semestru la Heidelberg. Tânărul sucevean, studia la Londra cu un împrumut făcut de statul britanic, dar cheltuielile cazării le suportau părinţii, oameni cu anume posibilităţi. Ne-a spus că asta este cel mai scump în Londra: casa, ce poate ajunge la milioane de lire. Tipul va face carieră la Londra în dreptul comercial internaţional, motiv pentru care a studiat la Heidelberg pentru a se pune la punct cu problemele dreptului german. I-am urat ambiţiosului viitor avocat londonez mult succes!
După plecarea lui la masă a venit alt tânăr carene-a rugat să avem grijă de berea lui.  Era Maxim, un german rus din  Kirghistan!!! dar cu mama de origine de la Soci. Era şi el în trecere prin Heidelberg, părinţii stăteau la Ludwigshafen, tipul avea habar de România şi de Marea Neagră pe româneşte. 
Am dorit să audiem concertul de orgă de la Dom, dar mă înşelasem, era la ora 5 şi un sfert, nu ora 3 cum credeam. Am renunţat mi-am luat o cafea de la Starbucks, evident!
Am vorbit cu Mircea care ne-a zis ce tren să luam înapoi! 
Şi aşa s-a terminat şi aventura noastră romantică la Heidelberg, unde ne-am simţit din nou studenţi, măcar la cantină!
Suportul foto al pelerinajului heidelberghez îl găsiţi la linkul de mai jos:




Un comentariu:

  1. Va previn ca miine, episodul 6, va fi plin de superlative ! Asa entuziasmati nu i-am vazut pe cei doi niciodata, in Germania. Cine poate, trebuie sa treaca pe la Rothenbug ob der Tauber. Joe, sunt curios !!!

    RăspundețiȘtergere