Punga de un leu

Am găsit această poză la forumul articolului săptămânal al lui Andrei Pleşu, scris de un anume rewind care o pune în comparaţie cu celebra poză a celor trei români de la Paris: Cioran, Ionescu Eliade.

Vreau să spun că această poză extraordinară m-a pus pe gânduri şi nu numai, .....ci şi pe cugetat!

Sunt cei trei speciali ai culturii române de azi, lipseşte poate doar Mircea...Cărtărescu pentru o poză ca aceea, a celor Trei Muşchetari, care de fapt erau.... patru! (folosesc muşchetari, aşa m-am învăţat prost, nu corect cum se vor exprima puriştii!?).

Oare ce duc în pungile generoase? Este o răutate că-s pungi de un leu! Nu sunt clasicele pungi ale nostalgiei noastre ante-decembriste, sunt nişte pungi contemporane, imprimate cu Paul! Cine o fi Paul? Vreun eseist, sau vreun filosof contemporan sau mai ştii, chiar cel care a avut revelaţiile pe drumul Damascului?

Explicaţia este însă extrem de prozaică...de pe internet! 

Este lanţul de brutării Pol, că aşa se citeşte, care oferă specialităţi de pâine fină, franţuzească. 

Nu degeaba remarca Decartes: "trufandalele nu-s doar pentru proşti". Oare nu sunt şi trufandale acolo ceva sparanghel, andive, fenicul, broccoli sau  fois gras, sau icre moiu? Din această dilemă nu putem ieşi! Şi vom rămâne cu o enigmă nerezolvată, doar dacă la poşta redacţiei nu-i vom întreba pe aceşti atleţi ai verbului autohton să ne dezvăluie şi nou prostimii, era să zic vorba aia, a venerabilului Neagu Djuvara, cu nuanţe falocratice, dar după cum se ştie, peste 50% dintre noi sunt.... compatrioate! 

Oricum  ca să ne fericească cu simpaticele lor eseuri cei doi fericiţi posesori de pungi este necesar să consume, că oameni suntem! Unii dintre noi suntem prea noi, alţii precum cei din poză sunt vechi....dom'le! 

Şi pentru la bonne bouche, alături de poza acestor trei oameni vechi o pun şi pe celor trei parizieni români, un pic şi mai vechi! Ei n-au pungi,..... doar Eliade are pipă!

 Honni soit qui mal y pense!