Neckarul din Neckarelz |
Aceasta asta a fost ultima zi de vacanţă
la familia Şelariu.
Joi, pe 29 august am luat-o pe Valea
Neckarului prin împrejurimile Mosbachului. Am ajuns pe un drumeag exact
deasupra Neckarului, unde poţi să faci un grătar şi să admiri Neckarul de la
vreo 100 de metri deasupra. Toate castelele pe care le vom vedea, le mai
zărisem din mersul trenului şi încercasem să le pozez fără prea mari şanse.
Ecluza şi hidrocentrală pe Neckar |
Valea asta a Neckarului este amenajată hidraulic
între Heilbronn şi Heidelberg. Sunt ecluze şi mici hidrocentrale la aceste
ecluze. Acum 23 de ani, când mergem spre Heidelberg am avut dificultăţi să mă
prind la direcţia de curgere, aşa de liniştită era apa. Pe Neckar circulă
încontinuu barje şi şlepuri, că au ce
transporta!
Schloss Zwingerberg
Castelul Zwingerberg |
Primul castel pe care-l vizităm este Zwingenberg. Aflu din prezentarea lui pe internet că este construit de fraţii Hirschorn în secolul al XV-lea. A ajuns în posesiunea prinţilor de Baden şi este acum locuinţa acestora.
Noi am parcat maşina cam la un kilometru
de castel şi am urcat pe jos până la el.
Aşa că am ajuns la poarta castelul l-am
privit pe dinafară.
Aici se organizează festivaluri muzicale
şi a unor serbări populare.
Eberbach
Sf. Ioan Nepomuk |
Este un orăşel de pe Valea Neckarului,
unde lucrează Nelu, cumnatul lui Mircea. Am făcut o plimbare prin acest oraş
admirându-i o frumoasă biserică catolică în piatră roşie numită Sf. Ioan
Nepomuk.
Apoi, pe strada principală a oraşului am
admirat o simpatică fântână cu figuri umane, unde m-am fotografiat şi apoi am
văzut hanul cel mai vechi din oraş.
Am trecut şi pe lângă animalul care-i dă
numele oraşului. Eber înseamnă
vierul mistreţ, iar bach este pârâu.
Deci oraşul
se numeşte Pârâul mistreţului!
Han |
Fântâna cu figuri |
Magazin de aur ....vechi |
Neckarsteinach/Dilsberg
Cetatea Dilsberg |
Ţinta noastră finală era fortăreaţa
Dilsberg de pe vârful dealului care străjuieşte valea Neckarului.
Hinterburg |
Dar pentru asta am trecut prin
Neckargemuend şi şi apoi prin Neckarsteinach. Neckarsteinach ar însemna Piatra
din spatele Neckarului.
În acest oraş sunt aşezate mai multe
castele pe care le-am pozat în drumul nostru. Cel ruinat, pe care l-am pozat
din maşină se numeşte Hinterburg - Castelul din spate. Mai este şi
castelul Mittelburg - Castelul de mijloc şi este în
spatele meu pozat din vârful fortăreţei Dilsberg.
Mittelburg ...în spate! |
Pentru că am fost neglijent, acumulatorul
de la aparatul foto s-a descărcat şi aşa că a trebuit să facă poze Mircea
cu smartfonul său HTC, mai bune decât ale mele!!!
Am ajuns la intrarea în cetatea Dilsberg,
care este înconjurată de un zid de protecţie. Observ că s-au construit case noi
chiar în zidurile vechi ale cetăţii. Intrăm prin sat pe jos şi ajungem la
fortăreaţa Dilsberg. Această fortăreaţă care controlează din vârful dealului
era folosită ca punct vamal pe această vale. Pare inexpugnabilă, dar a fost
cucerită şi de imperialii lui Tilly şi apoi şi de suedezii lui Gustav
Vasa în Războiul de 30 de Ani.
Acum, că tot am vorbit de acest important
comandant de oşti, contele Tilly, m-am interesat cine este individul. Culmea că
nu este neamţ, cum nici Wallenstein (în cehă - Valdştein), celălalt comandant
imperial şi titlu de piesă a lui Schiller nu era, era ceh. Tilly este din
Brabantul Walloon, adică era flamand!
Intrăm în curte fortăreţei eu şi Mircea,
Adriana preferă fumatul. Intrarea face 2 Euro. Ne uităm la o fântână adâncă de
46 de metri care le asigurau asediaţilor apa supravieţuirii. Urcăm printr-un
turn până sus pentru a ajungea pe marginea superioară a crenelurilor
fortăreţei.
Ca să trecem spre culoarul crenelurilor traversăm un podeţ de lemn,
care, probabil, era mobil în vechime şi care-mi dă o senzaţie de neplăcere când
mă uit în jos.
Fac poze cu Mircea şi coborâm înapoi în curtea fortăreţei.
Adriana depistează o halbă din ceramică pe care o cumpărăm, face doar 1 Euro! O luăm
din nou prin exteriorul zidurilor cetăţii Dilsberg şi ajungem la un copac
istoric care este un tei dar cu frunze foarte mic! Aşa or fi ăştia din neamul Linden? Vezi Unter den Linden, celebrul bulevard berlinez.
Ne întoarcem pe malul stâng al Neckarului
opus drumul de ducere. Mircea alimentează de la o staţie unde nu-i nimeni şi
foloseşti doar cardul. Aşa că trebuie să ajute o doamnă care nu se prea
pricepea la asemenea proceduri.
Ne întoarcem în Mosbach pe lângă CNE
Obrigsheim, care este oprită şi dezafectată.
Ca să vedeţi şi alte poze vă ofer linkul Adrianei:
Mircea ne invită la un restaurant
chinezesc, unde se mănâncă cu burta! Plăteşti doar 7,5 Euro şi mănânci cât
poţi. Seara este mai scump, că au grătar mongol!
Îmi reamintesc că la Amsterdam era exact
un restaurant chinezesc asemănător şi preţul era acelaşi, 7,5 Euro!
Am umplut o farfurie cu tot felul de
cărneturi şi cu greu am mai umplut-o a doua oară. Am comandat separat bere.
Aveau desert îngheţată şi un dulce gelatinos chinezesc cu gust de vişine! Tot
personalul era chinezesc.
Ne-am dus pe la Kaufland să ne luam
bunătăţi de senvişurile de drumul de a doua zi.
L-am luat pe Mircea de la Colegiu şi ne-am
întors acasă. Seara am vizionat pe internet meciul Petrolul - Swansea. Au bătut
ai mei cu 2-1 după ce o luaseră în Wales cu 5-1!
Drumul spre Viena
Şi aşa vineri
dimineaţa ne-am trezit cu noaptea-n cap să plecam spre Viena.
Anita ne-a condus la gara din Neckarelz şi
la 6.51 am părăsit locurile de preumblare prin Germania.
Am trecut pe lângă imensa fabrică Audi NSU
de la Neckarsulm. Se văd în vagoanele de marfă automobile acoperite cu folie
albă de plastic, gata să fie vândute gherţoilor din România.
Ajungem la Stuttgart şi luăm trenul de
Munchen. Trecem pe lângă Untertuerkheim unde se află sediul Daimler
constructorul de Mercedes, alt automobil preferat de gherţoii autohtoni!
La Munchen ne urcăm din nou în Rail Jet-ul
de Viena. Am mers foarte bine, după Salzburg iar s-a stricat programul al
monitoare, dar trenul ne-a adus cu bine şi la timp la Viena!
Acum că preumblarea noastră prin Germania
s-a terminat (sau cum zic ardelenii: s-o gătat!) trebuie să le mulţumim de
găzduire şi de frumoasele excursii pe care ni le-au oferit Anita şi Mircea! Şi
nu trebuie s-o uităm nici pe Iudit, mama Anitei, care a fost atât de amabilă!
Sperăm să fim sănătoşi ca să mai ajungem
pe meleagurile germane!
La revedere Joe ! Nu doar pe Skype !!
RăspundețiȘtergereCred ca toti cei care am citit minunatele tale prezentari ne-am bucurat ca si voi de frumusete. Pur si simplu de frumusete! Si acum...sa fiti bine veniti in Romania!
RăspundețiȘtergereAna