PERT, exerciţii de înrăire

Stelian Gomboş, Ilie Popa, Mihai Neagu

Vineri şi sâmbătă am urmărit lucrările seminarului PERT.

Marea mea dilemă este cum o naţiune cu frica lui Dumnezeu, de oameni crescuţi în bunul simţ ţărănesc a putut da atâţia monştrii care au exterminat elita Românie în anchete şi puşcării?

Ilie Popa şi Guner Akmolla

O explicaţie a încercat să dea la întrebarea mea domnul Octav Bjoza, preşedintele AFDPR. Acesta a afirmat că viitorii ofiţeri de securitate sunt aceia pregătiţi în URSS din elemente predominant alogene, şi că subofiţerii din puşcării au fost selecţionaţi dintre putorile şi rebuturile satelor şi oraşelor româneşti. Cred că nu este suficientă explicaţie. Avem între noi oameni care din cauze diferite, au dorit o revanşă, unii îşi urau şi dispreţuiau semenii şi au putut să se comporte atât de abominabil.

Octav Bjoza , preşedinte AFDPR

Marius Oprea, în cercetările sale arheologice, de descoperire a unor schelete de rezistenţi omorâţi de securitate şi victime din puşcării a remarcat că oasele erau foarte friabile şi se descompuneau rapid. Explicaţia a fost confirmată şi de Radu Filipescu, puşcăriaş politic în vremea lui Ceauşescu, nu a obsedantului deceniu, în care baci era gangsterul Gheorghiu Dej. În puşcăriile comuniste se murea de foame, asta era principala boală a puşcăriei româneşti!

Mircea Stănescu

Mircea Stănescu, doctor în puşcăria comunistă românească şi reeducare ne-a descris reeducările şi anchetele de la Jilava, din vremea lui Maromet. În puşcărie pe lanţul de comandă se afla şi tânărul sublocotenent Alexandru Vişinescu, viitor şef de la Râmnicul Sărat, care a devenit celebritate monstruoasă media şi care aşteptă ca Procuratura să-i facă urmărirea finală, pentru imprescriptibilele crime comise. Pe linia de comandă se afla şi Alexandru Voitinovici, şeful Tribunalului Suprem, care dădea condamnările la moarte. Acesta avea şi un Violon D'Ingres, era autor dramatic, sub numele Voitin, ca să nu sune aşa de străin! Şi scria drame naţionale, Procesul Horia, Avram Iancu, etc. Mă întreb doar dacă ar fi fost el cel care să le facă procese acestor eroi, ce trageri pe roată ar fi decretat!

Liviu Pleşa

Un alt material interesant a fost prezentat de domnul Pleşa de la CNSAS despre colonelul  Patriciu Mihail. Acest monstru care a terorizat regiunea Cluj, a împuşcat pe rezistenţii din munţi şi pe cei care se opuneau colectivizării era evreu din Năsăud, cu nume românizat, care luptase în Spania, unde a învăţat metodele de anchetă şi represiune bolşevice din Brigăzile Internaţionale, ca apoi să lupte în maquisul francez. a revenit în România unde a intrat în securitate şi a fost unul din cei mai răi criminali. Trebuia ca superiorii de la Bucureşti să-i pondereze avântul criminal. După 1968 nu a păţit nimic, când s-au făcut cercetările de partid, iar după 1989 nu l-a deranjat nimeni, murind în 1996. La fel ca alţi monştri precum Nikolschi et Co!  

George Cuşa

Am ascultat o mărturie a singurului supravieţuitor de la Reeducarea de la Piteşti, prezent la PERT, George Cuşa. El spunea că atunci când era chinuit ajunsese să se dedubleze.  Ştim că părintele Calciu, a fost chinuit şi a devenit torţionar, ca apoi să se convertească şi să devină om al bisericii şi neînduplecat duşman al comunismului românesc. Este extrem de dificil să-i califici pe aceşti oameni care au fost chinuiţi de diabolicul Eugen Ţurcanu şi au ajuns cu de-a sila torţionari, informatori. Şi în situaţia asta s-au aflat mulţi din cei care au fost martirizaţi în puşcăriile comuniste. Este păcat că opinia publică s-a focalizat pe depistarea turnătorilor, majoritatea şantajaţi şi nu pe cei care erau torţionarii şi cei care decideau ce să facă cu turnătoriile. Este un pas înainte că Vişinescu şi Ficior sunt expuşi public şi trimişi în judecată.

C-tin Totir

Am urmărit şi un material al domnului Totir care privea deportarea saşilor şi şvabilor în URSS. Cum autorităţile a reacţionat slab cu proteste, dar Armata Roşie a făcut legea, am aflat că au fost români solidari cu vecinii saşi, dar şi alţi români care au încercuit satul să nu scape saşii de deportare.

Am urmărit şi materiale despre rezistenţii armâni, macedo-românii, mari patrioţi, din care nu s-au prea găsit cozi de topor comuniste!

Multe din contribuţiile prezentat au privit situaţia din Basarabia. Astfel, povestea un bătrân care fusese funcţionar pe vremea bolşevicilor, cum   lucrau ăştia! Se făcea şedinţă cu rusul trimis de partid să facă legea sovietică şi să-i deporteze pe români şi toţi basarabenii din sovet nu pricepeau ruseşte dar votau cum dicta rusnacul. Aşa au ajuns să fie deportaţi kulacii, dintre care unii luptaseră în Armata Roşie, de trebuia să ajungă la organele superioare ca să dovedească că erau decoraţi de Stalin. Ce am remarcat la acest om în vârstă era că vorbea româneşte fără accentul slav, atât de întâlnit  la basarabeni. Alt lucru frapant a fost cum pronunţă basarabenii NKVD sau KGB, encîvîdî, cîgîbî!

Este porţia mea de înrăire şi neuitare, pe care o trăiesc la sfârşit de septembrie!