Alegeri în Germania

După cum aţi notat cu trei săptămâni în urmă am fost prin Germania. Faptul că se pregăteau de alegeri generale parlamentare era dat de faptul că vedeam afişe cu politicieni, cam pricăjite după gustul autohton!

Astăzi s-au desfăşurat alegerile din această seară şi am avut ocazia să comentez alegerile germane cu prietenul meu, Mircea.

Alegerile s-a încheiat la 6 d.a., iar rata de participare a fost peste 70%! Semnificativ este că concetăţenii lui Mircea din micul cătun de lângă Mosbach s-au îmbrăcat toţi ca de sărbătoare şi s-au dus să voteze! De altfel în această mică localitate clopotele bisericii sună zilnic la 6 dimineaţa! Să le reamintească enoriaşilor care erau agricultori pe vremuri că este timpul să se  trezească! 

Ştirea care a trezit surprindere privind aceste alegeri este faptul că liberalii germani FPD nu au trecut pragul de 5%! Chiar dacă nu se recunoaşte, la acest dezastru a contribuit că liderul liberal Guido Westerwelle este homosexual, primul ministru de externe german cu foarte slabă popularitate, înlocuit de alt lider liberal, care este de origine vietnameză! Nemţii sunt cam conservatori. 

La un moment dat o proiecţie văzută de Mircea la televizor indica proiecţia Bundestagului unde CDU Angelei Merkel ar ocupa 304 din cele 608, adică jumătate. L-am întrebat pe Mircea dacă unul din deputaţii din alte partide nu şi-ar schimba opinia, dar Mircea mi-a replicat că ăştia-s nemţi serioşi!

Victoria Angelei Merkel confirmă popularitatea acestei doamne între germani. Este de fapt primul cancelar german postbelic care se află la conducerea Europei. Politicile impuse de Germania au salvat moneda Euro, chiar dacă pilulele amare nu prea le-au înghiţit grecii, portughezii, spaniolii sau italienii.

Am discutat de faptul că în Germania, cancelarii au fost oameni politici deosebiţi, pentru că sunt selecţionaţi de un sistem bine pus la punct, cum spune Mircea, care funcţionează perfect, la fel ca economia germană, cea mai puternică din Europa, care n-a renunţat la industria prelucrătoare, precum SUA, care produce cele mai bune automobile din lume, chiar dacă asta îl enervează pe amicul Iulian, fan declarat al automobilului american. I-am spus lui Mircea că acelaşi sistem politic bine pus la punct acţionează şi în Marea Britanie, dar acesta mi-a replicat că Anglia este văzută mai mult ca anexă americană. Poate că asta este impresia, dar în cazul Blair  - George W. Bush, mentorul era britanicul, iar americanul învăţăcel!

Cred că în cazul Franţei, sistemul a funcţionat, dar nu aşa perfect, postbelic doar preşedinţii De Gaulle şi Mitterand au contat, Pompidou, murind prea devreme. Dacă mergem spre sud, nici Italia, nici Spania nu excelează. 

Iar la noi în Est, unde democraţia este proaspătă, exemple bune au fost în Polonia, fără să-l ignorăm pe cehul Vaclav Havel, care a fost un caz special.

Nici Ungaria, care se ia  după nemţi nu a excelat, dacă ne uităm la Viktor Orban, ce să mai zicem de Bulgaria sau de eterna şi fascinanta noastră patrie.

Preşedinţii României şi-au dorit primi miniştri slabi. Exemplul lui Iliescu din primele două mandate, sau perioada absolutistă a lui Băsescu din 2010-2012 confirmă asta. Când au existat prim miniştri puternici România  funcţionat bine. Năstase şi Tăriceanu  sunt argumente pentru opinia mea.

Noi românii nu suntem germani şi asta este foarte bine, dar câteodată este bine să luăm lecţii de la germani.

Fac această constatare din experienţa proprie, din copilăria în Avrigul cu o comunitate puternică de saşi!

Să sperăm că Doamna Merkel ştie ce face în continuare şi că vom putea ieşi din criza economică, să ne recâştigăm optimismul trăit şi în România prin 2007-2008!