duminică, 18 august 2013

Odă vocilor radio din vremea comunismului

Am citit nişte lucruri care m-a pus rău de tot pe gânduri.

În România Literară scriitorul Ion Cocora face o prezentare apologetică importantului critic teatral de origine română Georges Banu. Pe Banu îl ştiam din vremea studenţiei, era deja un cunoscut om de teatru, cu câţiva ani mai mare decât mine şi la o studio fotografic de pe Bulevardul 1 Mai, acum Ion Mihalache (binemeritată denumire!) era poza lui de buletin, şi figura mi-era cunoscută.
George Banu a părăsit România în 1973 şi a plecat la o bursă în Franţa fără să se mai reîntoarcă acasă. Şi şi-a construit o carieră prestigioasă acolo. Însă şi-a justificat această carieră folosind expresia:

"Nu am rămas la Paris să citesc Scînteia şi să înjur ce se întâmpla acasă"!

Această frază m-a pleznit în obraz, ca o palmă dată cu cinism.
Adică, eu rămasul acasă, în Republica Socialistă România, devenit dependent de Europa Liberă, ascultam nişte indivizi refulaţi, care citeau Scînteia şi înjurau regimul de la Bucureşti? 
Pe acest tip de raţionament, ignoratio elenchi, cum îl analizează Marta Petreu în cartea pe care mă străduiesc să o citesc acum, respectivii îşi cam pierdeau vremea!
Sau altfel spus, Monica Lovinescu, Virgil Ierunca, pontifii intelectualităţii României cu asta-şi pierdeau vremea la Paris? Citindu-i pe ei, am înţeles că în primul rând şi-au sacrificat viaţa şi cariera pentru a spune adevărul despre mizeria comunistă din România. 

Adică regretatul Emil Georgescu, Nicolae Constantin Munteanu, Emil Hurezeanu şi alţii incapabili de alte lucruri mai serioase şi utile stăteau la microfonul Europei Libere, BBC  sau Vocea Americii ca să-şi strepezească dinţii, înjurând marile realizări ale Iepocii de Aur şi pe Marele Cârmaci, ulterior eşuat pe un zid în 25 decembrie 1989, la Târgovişte.
Adică indivizii ăia mă întărâtau să-l înjur cvasi-zilnic pe Ceauşescu, până m-a turnat unul sau unii că exagerez cu Braşovul 1987 şi m-a luat la întrebări secretarul de partid pe institut, să nu mai dau din gură că intervin ăilalţi, adică securitatea?

Probabil că fac şi eu precum Aristotel, nişte silogisme ignoratio elenchi? Nu! nu cred raţionamentele mele sunt eronate, vocile acestor oameni în eter ne-au dat de doi bani speranţă, ne-au pregătit pentru schimbare!
Din acest motiv s-a întâmplat o revoluţie şi acei oameni nu şi-au pierdut degeaba timpul citind, în exil, Scânteia! Ei ne-au pregătit pentru schimbare, că de ea au profitat mincinoşii şi jegurile comuniste, asta este altceva.
Am prieteni care mă apostrofează pentru carnetul pecere, că, vezi Doamne am făcut studii superioare gratuit! Uită şi ei că atunci era mult mai greu să faci studii superioare, erau examene dificile de admitere, trebuia să înveţi. Acum ai acces mult mai simplu la studii superioare, fără taxe, dacă te duce mintea. În plus poţi face master sau doctorate la cele mai mari universităţi occidentale, lucru imposibil, în tinereţea mea. Nepoata mea Alexandra este un exemplu! Îşi face un doctorat în Anglia, unde s-a stabilit. 
De fapt, am participat la o selecţie la universităţi occidentale (ultima în comunism!) în anul doi, în 1969. N-am reuşit, dar nici cel care urma să plece în SUA, a plecat doar Radu Gheorghiu, bine orientat, în URSS, fără concurenţă. Prin 1971-72  a plecat într-o excursie în Occident şi s-a dus în America! Asta cu condiţiile extraordinare de a studia şi trăi în comunism! 

În rest, unii îşi amintesc doar ce era convenabil din supravieţuirea noastră în vremea lui Dej şi a lui Ceauşescu.

Eu a simţit pe propria piele toate "binefacerile comunismului", supravegherea securităţii, lipsa de hrană, cozile animalice, apa caldă care nu era dimineaţa să fac duş, era ceva apă călâie, sau mai rău inundaţiile, că uitam robinete deschise, noaptea iar dimineaţa, când tov Ceauşescu binevoia să dea drumu' la apă umpleam bucătăria de apa de care aveam nevoie, după mahmureala cu vinul de surcele, şi băuturile cu gust de coniac! 
Nu mai vorbesc de antenele gigant cu care încercam să recepţionăm bulgari, acelaşi tov ne dădea doar două ore de televizor în care se lăfăia el în toate ipostazele şi ne extermina cu sfaturile cum să rezistăm la frigul carceral din case. Ce să mai zic că-mi luau după 12 noaptea şi lumina şi nu puteam citi decât la lanternă romanele şi cărţile care-mi alinau revolta. Noroc că radioul meu era pe tranzistori, cu baterie şi nu necesita alimentare de la priză ca să aud Europa Liberă, care se auzea de la colţul străzii, cum îmi spunea colegul meu Nelu Dumitrache.

Eu nu fac niciun proces de intenţie celor care au scăpat din iadul comunist ca să se împlinească profesional!

Dar sunt etern recunoscător, celor care s-au sacrificat, citind Scânteia şi înjurându-l zilnic pe Ceauşescu, la toate posturile de radio în limba română!   

3 comentarii:

  1. Sunt de accord cu libertatea ideilor si cu dreptul de a nu fii de accord fara ca asta sa te transforme intr-un tradator. Pe de alta arte este dreptul unei finite umane la "pursuit of happiness". Multi din cei ce au plecat au cautat multumirea personala, sacrificand mult pentru a pleca, inclusive scuipatul cunostintelor. Dar erau constienti ca nimic nu se poate schimba. Nu cred ca Europa Libera a contribuit real la Revolutie. Lipsa carnii si televizorului Ti-am mai spus ca am trait si vazut cu ochii mei faze antologice. Inclusiv potentiala venire a elicopterelor rusesti, faptul care a rupt cu adevarat opozitia. Asa ca cei ce au plecat, fie ca au innotat peste Dunare, fie ca au plecat prin Moscova, sunt eroi pentru ei Au avut pragmatismul uman. Ai vazut Kukushka ? M

    RăspundețiȘtergere
  2. Sa o iau pe rand. Sunt de acord ca taranistul Ion Mihalache merita sa aiba o strada care sa ii poarte numele. Dar de ce sa se substituie unui nume devenit celebru si care reprezenta un eveniment pe care si ei - taranistii - il sarbatoreau: ziua celor ce muncesc. E adevarat, americanii, care au provocat declansarea eforturile internationale pentru marcarea masacrului de la Chicacgo ca zi a celor ce muncesc, nu il sarbatoresc, ca sa ascunda sub covor ceva murdar din istoria lor, dar noi.
    Din pacate, nu cunosc opera d-lui George Banu. NU pot fi de acord, insa, cu modul de "plecare" din tara. Adica, daca tara mea este saraca si eu vreau sa plec din ea sa ma implinesc material (chestiile cu ideologia si asuprirea sunt in 95 % din cazuri gogorite; sa ne uitam la toti cei care si-au revendicat plati pentru apartamente, case si alte averi de mai multe ori si - culmea! - le-au si primit de mai multe ori s.m.a.), de ce sa o fac furand-o inca odata. Daca ar fi avut decenta ca odata ajuns la Paris sa spuna: eu raman aici si nu vreau nimic de la tara pe care o parasesc, era ceva mai acceptabil. Sa o spui dupa ce ti-ai terminat-o, pare furt din "avutul obstesc" si ar trebui recuperat. De la toti cei care au facut-o (daca faceti numai o lista a celor care au plecat din IRNE "mancand" intai bursa si lasand IRNE si Cernavoda fara specialisti, v-ati da seama ca pe banii aceia se mai puteau face cea=va experimente si dotari bune).
    Despere agentii de influenta de la "Europa libera" nu prea am ce spune. Nu am prea ascultat-o. Era evident ceva care nu avea nici cea mai mica umbra de obiectivitate. Ca astazi marea majoritate a dezbaterilor televizate de la mai toate canalele Tv, private sau nu. Unii dintre agentii de atunci is fac treaba si acum (a se vedea Emil Hurezeanu) spre satisfactia celor care nu pot gandi decat prin altii si care se aliniaza tuturor lucruilor care par "vestice" (nu v-as dori sa aveti un instalator englez care nu stie sa monteze un capac de WC de tip bideu; poate de aceea au teama nebuna de muncitorii estici, ceva mai scoliti si mai dibaci, mai ales daca sunt trecuti de 40 de ani).
    Nu lor trebuie sa le multumim!
    Nota Voi continua intr-un alt "dreptunghi. Am depasi 4096 de caractere

    RăspundețiȘtergere
  3. CONTINUAREA
    Desi am trait mereu in tara aceasta nu am patit toate grozniciile pe care le povestesc unii. Curenntul se intrerupea rar, cand lua foc cate un transformator supraincarcat sau cand se furau cablurile (prin mutarea de la un bloc la altul - in etapa prelungita de regim de santier; tu te mutai, iar blocul vecin era la 1/2, iar celalalt la 1/4, iar cand se terminau si ele incepea "mutarea cablului" de catre "binevoitori"). Caldura nu a prea a fost in ultimii 5 ani (1985-1989). Erau circa 14 grade Celsius, daca nu foloseai "dispozitive suplimentare", dar apa calda, da s.a.m.d. Vreau sa mentionez ca stau in acelasi bloc de 28 de ani.
    Ce bine era cu programul scurt de Tv. Am vazut toate piesele de teatru de la T.N. "Ion Luca Caracgiale", Teatrul Mic, Teatrul Foarte Mic, Teatrul "Lucia Sturza Bulandra". Acum nu mai vad decat 1-2 spectacole. Mi-e si greata, in buna masura. Ma duc sa vad ceva - de un autor celebru, si constat ca titlul original este un pretext pentru ca regizorul sa isi faca de cap si sa monteze cam ceea ce ar visa el - inclusiv schimbare de text. Ca sa nu mai vorbim de costume. Cand il vad, de exemplu, pe Ion Caramitru in Macbeth cu bocanci de parasutism si haina de piele de tip "Gestapo" (oare o fi facuta tot de nazistul Hugo Boss???), marturisesc ca am un desgust greu de reprimat. Imi trebuie luni de zile ca sa ma reintorc intr-o sala de teatru. Ca sa nu mai vorbim de spectatori: se manaca (nu chiar seminte de floarea soarelui, ceva "americanesc", gen "cipsuri" "asezonate cu Coca Cola) si invariabila ridicare in picioare indiferent cat de prost s-a jucat si cat de proasta este "dramatizarea". Lipsa de cultura si de criterii valorice imi pare si mai groaznica. Si imi amintesc de repreznetatii care au benefiicat de aplauze multe, dar fara ridicare in piciare, desi jocul, scenografia si costumele erau cu ordine de marime peste multe din lucrurile pe care le vedem asatzi la teatre. Si acest lucru ma ingrozeste si mai tare!
    Cred ca multora ne lipseste obiectivitatea. Si ne generalizam traumele personale.
    Nu vreau sa comentez aberatia cu usurinta intrarii la facultate. Este ceea ce ne va ingropa, in mare mocirla nivelatoare si atunci nu se vor mai teme unii ca ii invadeaza romanii (bine pregatiti).
    Ar mai fi multe de comentat. NU vreau sa scriu mai mult decat autorul.

    RăspundețiȘtergere