Preumblare prin Germania 1 - Evadare aproape imposibila din Romania…cu trenul

Am plecat de alaltăieri, pe 22 august, din România în Germania.

Am plecat împreună cu Adriana şi am ales mijlocul cel mai confortabil de transport, adică trenul.

Ideea este ca la întoarcere să ne oprim la Viena 3 zile cu sosit şi plecat.

Trenul ales îl cunosc de mult, este ´Dacia Expres care transporta pe români din Bucureşti la Viena, în Occident!

Visam din anii de dinainte de  1990 cum o să iau odată acest tren ca să ajung la Paris. Pe vremea aia se numea Wiener Walzer şi gara lângă trenul de ora 8 seara de Piteşti şi pleca cam pe la aceeaşi oră.

Acum pleacă de la 13.10 ca să ajungă la 8.16 in Viena. Am luat bilete la vagonul de dormit şi nu ne-a părut rău. Vagonul era recondiţionat la Astra Arad şi arăta foarte bine. În plus am primit si un fel de nişte obiecte de întreţinerea igienei şi ceea ce se putea numi un mic dejun.

Trenul s-a deplasat cu viteza melcului. Am făcut o medie şi mi-a ieşit cam 40 la oră, cred că ar fi mers mai repede pe la începutul secolului trecut. Dar asta nu era nimic, trenul reuşea sa întârzie din diverse motive. Însă în apropiere de  Arad s-a oprit! Am aşteptat cam o jumate de oră şi a ajuns la Arad. A mai stat in Arad tot cam o jumate de oră  la 45 de minute. Şi apoi a plecat, ajungând finalmente la Curtici unde s-a oprit definitiv. Aflasem că am fost tractaţi de o locomotivă Diesel. Linia de alimentare cu energie electrica căzuse. Am aflat la Curtici ca Dorel cu escavatorul reuşise sa dărâme un stâlp de înaltă tensiune care alimenta reţeaua trenurilor electrice si nu mai era alimentare si nu mai mergeau locomotivele electrice! Ştiţi, se recondiţionează calea ferata în Romania pe zona din Ardeal!

Şi aşa stăteam ca proştii in Gara Curtici şi aşteptam să se întâmple o minune.

Eram ca în romanul lui Pasternak cu trenurile din vremea revoluţiei şi a războiului civil, un tren pleca, dar nu se ştia când şi dacă ajunge la destinaţie! 

Lumea devenise disperată, unii ameninţau cu ...Antena 3, or fi telefonat, nu ştiu dacă şi ăia erau deja treji?

Am dezbătut pe larg cu o familie care îşi dorise un intermezzo în Viena până pe la 6 după amiaza, în condiţiile ajungerii la o ora normală, de dimineaţa, în jur de 9 la Viena. 

Şi doamna cu care ne-am conversat a spus un lucru inteligent şi de bun simţ:

Emblema de ţară pentru noi românii este Dorel, incapabilul cu escavatorul!

Ca sa părăsim România, ori echipa de intervenţie trebuia se repare reţeaua, ori să plecăm în continuare spre Ungaria cu o locomotivă Diesel. Aceasta variantă nu era valabilă pentru că între Ungaria şi Romania nu este un protocol pentru trenurile de  călători tractate de Diesel. Am fost martorul discuţiei dintre seful staţiei Curtici si cel din Lokohaza, staţia din Ungaria, Pişta, care ştia româneşte, dar care i-a replicat ca trebuia aprobare de la Budapesta!

Dar Budapesta este cu o oră în urmă de România, şi era 7 dimineaţa deja la noi şi la ei încă era 6! Şi am stat aşa pana la ora 8.30 ora României, când, finalmente, trenul combinat cu cel de Budapesta, care a venit si el cam pe la 7 dimineaţa, tot întârziat a pornit peste frontieră. Colegii lui Dorel au reparat reţeaua şi era din nou sub tensiune. Am pornit din Lokohaza, Ungaria cam pe la 8.45, ora Europei Centrale, spre Budapesta. Întârzierea era de 7,5 ore! 

Toate planurile noastre erau date peste cap! Trebuia să ajungem undeva în apropiere de Heidelberg, la o distanţă de frontiera română cam de 1300 de km! Şi trebuia să ajungem la Stuttgart, de unde să luăm un tren care să plece înainte de miezul nopţii, că pe acolo, pe linia respectivă nu mai circulă trenuri după acest moment.

Şi a început goana contracronometru. Am ajuns la Budapesta cam în 3 ore, cu o medie cam de 80 la oră, dubla de cea românească. Am plecat din Budapesta şi am ajuns la Viena tot după 3 ore la 15.30.

Şi am avut noroc! Mircea din Germania, alertat de SMS-ul meu a consultat un mers al trenurilor pe internet şi mi-a găsit un tren de Stuttgart care pleca la 16.36 din Viena şi mergea direct până la Stuttgart, ajungând acolo la 23.00 noaptea. La un sfert de oră luam trenul de Heilbronn, unde ajungea la miezul nopţii, de unde ne recupera Mircea cu maşina. De acolo mai aveam 30 de km pana la el acasă. Acest traseu ni l-a confirmat si Thomas, conductorul (naşul) austriac, un tânăr de vrea 30 de ani, excelent vorbitor de engleză,  care şi-a consultat simultan smartfonul si un computer laptop, de feroviari deştepţi.

Am coborât uşuraţi in Wien Westbahnbhof şi am luat Rail Jetul de Frankfurt am Main. Ăsta este un intercity de mare viteză. Era un tren de Salzburg, la care se ataşa separat trenul de Frankfurt, plecat din Budapest Keleti la 13.10.

Am reuşit să găsim în trenul aglomerat nişte locuri,  care nu erau rezervate, ca să stăm pe scaune.

Şi ne-am lămurit de ce i se spune Rail Jet. Este un avion pe şine. Cum sunt trenurile Ave în Spania, TGV în Franţa, etc. Vagoanele aveau ecrane display care afişau viteza trenului, staţia şi ora, ruta şi harta zonei pe unde mergea trenul, exact ca într-un avion! Adriana m-a alertat şi avea de ce, să mă uit pe ecran! Ştiam ca Austria îşi modernizase această cale ferată, trenul a mers pe porţiuni cu 230 de km/oră, în Germania însă nu a depăşit 150 km/oră. Afişajul a mers perfect, dar s-a stricat la Munchen! Trenul a mers însă perfect cu o medie de 100 km/oră şi am ajuns la 11 noaptea în Stuttgart şi l-am prins şi pe cel de Heilbronn.

Am ajuns în fine unde trebuia!

Privind in urma la ce păţisem, constatam că este aproape imposibil sa evadezi cu trenul din Romania, totdeauna se va găsi un deştept de Dorel ca să încurce lucrurile!