Vină sau doar dilemă etică şi morală

Am citit şi comentat deja problema privind pe indivizi de genul lui Vişinescu, torţionarul de la Râmnicu Sărat.

Ce mă face să reiau această temă este şi articolul lui Cristian Ghinea din Dilema veche, astăzi, joi 8 august 2013. 

În ultimii 24 de ani autorităţile ne-au furnizat pe această temă doar cadouri otrăvite. Singurii vinovaţi depistaţi de activităţi de poliţie politică au fost nişte, hai să spunem turnători,  de fapt foşti deţinuţi politici care la presiunea şi tortura practicată de alde Vişinescu semnau angajamente de colaborare. Unii au recunoscut această colaborare imediat după Revoluţie, dar n-au scăpat de eticheta infamantă. Nu prea am auzit de turnători voluntari. Săptămâna securistă a publicat înainte de Revoluţie caietele jurnal ale unui mare poet care a pătimit în puşcăriile comuniste dar care din nu ştiu ce motiv a căpătat o ură pe prieteni de ai săi din ţară şi străinătate şi a devenit un artist turnător abominabil.

A fost totuşi dovedit ca turnător scârbos şi josnic, Alex Stoenescu, militar şi prolific autor de analize de istorie recentă. Tipul era la un moment dat lider la Uniunea Forţelor de Dreapta! Dar de fapt este o mare jigodie.

Ce s-a ascuns cu îndârjire au fost acei turnători care şi-au turnat prietenii scriitori, dar cel mai rău pe ofiţerii de securitate care s-au folosit de turnătorii. Cum poţi pedepsi să spunem moral pe unii dintre aceşti foşti deţinuţi politici care au cedat şi niciun ticălos dintre cei care au organizat acest sistem de teroare să nu fie aduşi la lumină? 

Sunt de acord că forţele obscure care l-au susţinut pe Ion Iliescu la începutul anilor 90 nu aveau niciun interes. Dar acum? 

Cel mai jenant este însă că procurorii ezită să incrimineze pe aceşti torţionari. Adică are inimaginabilul tupeu Ion Iliescu să spună că aceste crime sunt prescrise. După câte ştiu crimele împotriva umanităţii nu se prescriu. Păi procurorii ăştia exemplari pe care-i apără inclusiv Ghinea au găsit motive de inculpare cu direcţie focalizată politic la adversarii lui Băsescu, dar la ticăloşii denunţaţi de acelaşi Băsescu  împreună cu comunismul ne se găsesc motivaţii juridice. Cred că la respingerea inculpării ar trebui să mediteze avocaţii apărării, nu procurorii!

Acest Vişinescu a ucis pe unul din eroii României pe  Ion Mihalache. El a fost un Erou al Marelui Război care a condus la întregirea României Mari. A fost un democrat convins, a militat pentru cooperaţia de care avem acum mare nevoie în agricultura românească, era un om de stânga. 

România nu are mulţi eroi iar pe cei care-i avem ar trebui să-i respectăm. Primul Război Mondial a dat destui eroi, inclusiv cel pe care-l menţionasem. Nu mi-aduc însă aminte de eroi ai celui de-al Doilea Război Mondial. Este drept că în prima sa fază pentru România a fost Războiul Antisovietic. 

Unul dintre aceştia a fost Bâzu Cantacuzino. Îi ţin minte poza din copilărie. Mama sau tata colecţionaseră nişte almanahuri  Universul. Erau editate pe o hârtie de bună calitate, de aceea rezistaseră şi le-am citit cu lăcomie. Erau de prin 35-36 până prin 44! Bâzu era considerat un as al aviaţiei. Figura lui evoca marile vedete de la Hollywood, era un bărbat extrem de prezentabil fiind şi unul din craii Bucureştiului. Avea o descendenţă aristocratică celebră. Bunicul fusese Grigore Cantacuzino Nababul, prim ministru al României şi cel mai bogat om al timpului său. Mama sa era faimoasa Maruca Cantacuzino, soţie a lui George Enescu, născută Rosetti Teţcani. Acest aristocrat nu era interesat de politică, el se ocupa de acest sport al acrobaţiei aeriene. 

Am citit povestea escadrilei de eroi ai aerului care erau din generaţia Regelui Mihai. Tinerii piloţi de Messerschmitt de vârsta regelui au fost nişte eroi ai Războiului Anti-bolşevic şi apoi împotriva Germaniei naziste. Am avut şi norocul să cunosc pe fii unuia dintre aceşti curajoşi şi distinşi piloţi, ce mi-au fost colegi de facultate, care-mi povesteau de acele vremuri eroice. Dar între ei se distingea căpitanul în rezervă Bâzu Cantacuzino, care era de departe cel mai bun pilot de vânătoare, cu cele mai multe avioane ruseşti doborâte. El a devenit comandantul acestei escadrile după doborârea căpitanului Şerbănescu. Şi a continuat să lupte şi împotriva nemţilor. Asta îl califica de departe pe Bâzu ca unul din marii noştri eroi. Dar avea mari defecte şi în epocă, era un distins aristocrat, şi probabil asta nu dădea bine, nici atunci şi mai ales după ce ţara a căzut sub cizma bolşevică. S-a salvat spectaculos din România comunizată şi a murit destul de tânăr în Spania. 

Bâzu Cantacuzino era un bărbat care nu era cu nimic mai prejos ca frumuseţe lui Eroll Flyn sau ca vitejie unui Montgomery sau alţi aristocraţi englezi.  Din anumite puncte de vedere, viaţa şi faptele lui Bâzu Cantacuzino ar merita un film. Cu vedete de la Hollywood!

Ar trebui să ne venerăm eroii şi să ne amintim de ei.