Spania 10 septembrie

De Crăciunul anului trecut am primit invitaţia de a vizita Spania.

Adriana s-a lăsat greu, nu-i place cu avionul şi nu puteam decât cu o astfel de deplasare! Finalmente a concedat, mai ales pentru că aveam oferte să facem vizite şi în sudul Franţei! Şi aşa ne-am luat bilete de avion pe la începutul lui ianuarie. Am găsit bilete low cost la Blue Air şi le-am cumpărat.

Urma să ajungem pe 10 septembrie şi să ne întoarcem pe 22 septembrie.

Am plecat astfel duminică dimineaţa din Piteşti cu un maxi taxi. Când am ajuns la Gară de unde pleacă, tocmai se umpluse şi a trebuit să aşteptăm pe următorul. Şoferul n-a plecat, s-au strâns oameni şi aşteptam ca proştii ,plini de nervi. În fine pleacă, dar nu sosea niciunul, de obicei imediat apărând un înlocuitor.  În fine apare unul, dar ăsta nu mergea decât până la Păcii, la metrou. Ne dăm jos pentru că noi voiam să ajungem la Gara de Nord. Apare şi ăsta şi ne urcăm în el, dar se umple repede şi o luăm pe autostradă spre Bucale.....

Noutatea a fost că nu mai mergea pe lângă Palatul Cotroceni, ci o tăia pe noul pod de la Basarab şi ne-a lăsat chiar în faţa Gării de Nord. Am luat bilete de autobuz şi l-am aşteptat pe 780. Era foarte cald şi m-am dus să iau un Pepsi. La coadă o tipă plătea cu cardul şi POS-ul nu mergea, ori defect ori banca nu răspundea, am vrut să las banii, dar individul vânzător mi-a spus să aştept, culmea că a mai urmat altă tipă cu card, dar a mers mai repede, însă a fost suficient să o umplu de nervi pe Adriana că nu mai vin....

În fine vine autobuzul şi ajungem fără incidente la Aeroportul Otopeni, doar cu un blocaj de vreun sfert de oră la World Trade Center sau ce o mai fi, la Piaţa Scânteii (sau fost!).

La aeroport Adriana a decis să înfăşurăm în plastic bagajul pentru protecţie. Are şi ea dreptate! Dacă se întâmplă ceva la manipularea lui, nu păţim ca bulgăroaica din grupul internaţional de la Trainingul din 1995 la Chicago, când geamantanul ei de carton a ajuns făcut praf după o călătorie între Montreal şi Chicago. Băieţii din America le aruncă ca la concursuri de aruncarea greutăţii!

Prin Free Shop am studiat preţurile la whisky şi doar la Teachers la 13 Euro părea abordabil!

Pe drum observ un podium de trio de formula 1, bag şi eu capul în locul lui Alonso şi îmi face un domn amabil o poză!

Aşteptăm la avion, Otopeni are un WiFi bun şi mă uit pe internet. Mergem la avion cu autobuzul. Aşteptăm să urcăm şi observăm după ce intrarea prin uşa din faţă se blocase că se urcă şi prin spate. Am văzut un tip masiv urcând care s-a dovedit a fi amicul şi vecinul nostru Pongo şi cu soţia lui, Sanda! Ei ne-au detectat şi m-am pus pe conversaţie cu Pongo, iar Adriana care era crispată de zbor s-a bucurat foarte tare de Sanda că a avut cu cine se conversa. Pongo mi-a explicat de ce eu şi Adriana nu avem locuri unul lângă altul, pentru că computerul firmei bagă persoanele la rând şi poţi să ai surpriza noastră să stăm pe rânduri diferite. Pongo şi Sanda sunt vajnici călători de croaziere cu vapoare.

Pongo şi Sanda vor sta două săptămâni la Pineda, pe coasta Barcelonei. Avionul pare un fel de rată cu lume de tot felul, amestecată, predomină oameni care merg la lucru în Spania. Vecinele mele erau mamă şi fiică şi au pozat tot timpul cu smartfonul.  Vecinii Adrianei erau un cuplu de tineri, ea înaltă şi spectaculoasă cu minijup, dar la faţă comună şi vulgară. Tipul cu moacă de interlop a giugiulit-o tot timpul zborului.

Ajungem în fine la Barcelona pe Aeroport la terminalul 2 de low cost, cum mi-a explicat amicul meu. 

Ne-au luat cu maşina lor şi am ajuns la apartamentul pe care-l ocupă în apropierea Barcelonei. Ce are spectaculos casa lor este balconul cu vedere senzaţională spre mare. 

Marea din balcon

Am fost invitaţi la masă şi ne-am ospătat cu bunătăţi spaniole, chorizo, un salam uscat ca babicul sau ghiudemul sau jamon (hamon) iberico,  care este mai scump ca cel serrano, obişnuit la noi în România. Ajunge la 200 Euro/kg! Se taie foarte subţire şi are un gust deosebit! Am mâncat şi brânzeturi spaniole, sau franţuzeşti, asemănătoare. 

Am pus la cale programul pe durata sejurului şi ne-am retras în camera noastră zdrobiţi de oboseală!