Spania - Întâlnirea cu Stela

Eu şi Stela

În Barcelona ştiam că locuieşte o veche prietenă din studenţie, Stela B.

Els Quatro Gats

Pe Stela o cunoscusem prin intermediul lui Cornel Stoica, alt vechi prieten din studenţie. Stela era studentă la spaniolă pe la începutul anilor 70 şi era o tipă extrem de simpatică şi haioasă. Ne vedeam în compania lui Cornel şi a lui Val Demetrescu, amicul meu actualmente new-yorkez.

Familia ei are  istorie fabuloasă legată de începuturile comunismului în România. 

Intrare 4 Gats

Tatăl Stelei, este medic şi a fost profesor de Istoria Medicinei la Universitatea Carol Davila.

Ştiam că plecase spre sfârşitul anilor '70. Nu cred că ne mai văzusem de 40 de ani, nu ca în Dumas doar după 20! Deh s-au schimbat vremurile, trăim mai mult...

Am trecut prin 2001 prin Barcelona, dar nu am dat de ea. Am descoperit-o pe internet, să trăiască Facebook! Am intrat în legătură şi am pus-o pe lista de corespondenţi ai blogului meu.

La un moment dat nu i-au mai plăcut şi m-a rugat să o scot de pe listă, nu-mi agrea ideile, deh nobody's perfect! În schimb, ca să atenueze dezamăgirea mi-a  declarat că o prietenă de-a ei este impresionată de textele mele publicate de Dilema veche.

I-am scris un e-mail că vin la Barcelona şi i-am propus să ne vedem, ea a acceptat şi mi-a dat telefoanele ei. 

Am căutat-o în primele zile dar nu a răspuns, dar când eram la outletul La Rocca a răspuns şi mi-a explicat că nu era lângă telefon dintr-un motiv sau altul şi când să răspundă eu închisesem deja. Nu sunt un apelator insistent! 

M-am bucurat şi aşa că ne-am propus să ne vedem în Placa Catalunya, la începutul Ramblei, la ieşirea din metrou. Îmi pusesem pe smartfon poza ei pe Google drive ca să o recunosc, culmea că ea m-a văzut prima. 

 

Stela şi Adi

Ne-am îmbrăţişat cu entuziasm ca pe vremuri. Stela este neschimbată, doar un pic, au trecut doar 40 de ani!

Ştiam că Stela împarte cu Cornel originea comună a tatălui ei din Văleni de Munte, taică'miu era şi el din Aluniş, Slănic Prahova, deci sunt de pe aproape! Din conversaţia ei cu Adriana am aflat că o mătuşă de-a ei a fost căsătorită cu doctorul piteştean Moisescu, rudă cu patriarhul Justin. 

Tatăl Stelei este acum foarte în vârstă şi a venit la ea din România şi Stela are grijă de el. Stau într-un sat - orăşel prin spatele dealului care străjuieşte Barcelona, mi-a mărturisit că iubeşte acest oraş superb.

Stela s-a măritat cu un mexicano - catalan, au o fiică medic, au divorţat şi ea a fost pe picioarele ei de atunci. Fiica i-a dăruit doi nepoţi, care ştiu şi româneşte.

Stela ne-a invitat să mergem la cafeneaua Els Quatro Gats din Bari Gotico, cafeneaua lui Picasso.

Citesc din wikipedia că este deschisă din 1897 şi că cel care o finanţa era artistul Ramon Casas i Carbo. De aceea emblema acestei cafenele este o pictură a acestui artist: "Ramon Cassas şi Pere Romeu pe tandem".

Cafeneaua al cărei nume ar semnifica colocvial în catalană câţiva tipi! Probabil pentru că artiştii sunt nişte aleşi!  Aici ar fi avut loc prima expoziţie a lui Picasso. Cei patru aleşi şi fondatori erau Pere Romeu, Santiago, Ramon şi Miguel Utrillo, artişti iniţiatori ai modernismului catalan. Probabil că ei sunt cotoii?

Cafeneaua este decorată cu fotografii ale artiştilor, desene picturi şi are un aer foarte artistic. 

Un loc mai potrivit pentru amintirile noastre nici că nu s-ar fi găsit.

Stela este perfect trilingvă, nu are niciun accent în româneşte, glumea cu chelnerii în catalană, a rămas aceeaşi haioasă.

Am băut bere, eu mai mult decât fetele în nişte căni moderniste şi am luat nişte tapas, gucamole, ceva sud american şi un fois gras cu icre de Manciuria.

Am povestit de Cornel şi apoi de Valeriu, care a ajuns împreună cu Mara la Barcelona să vadă un balet pus în scenă de Pina Bausch. L-am amintit şi pe prietenul Adrian Vasilescu, amic de al nostru, stabilit în Germania şi căsătorit cu o prietenă de a Stelei.

Stela a umblat prin America, prin Miami, Los Angeles, Las Vegas, dar inima i-a rămas la New York, fascinaţie comună cu a mea. Ce noroc pe capul lui Valeriu să trăiască în acest oraş!

Mi-a zis că şi eu sunt acum scriitor, că doar am blog, dar eu nu prea mă simt chiar sigur de asta! 

Şi aşa ne-am întors la realitatea românească în viziunea Stelei.

Era fascinată de faptul că la noi românii a fi hoţ nu este chiar de ocară, eşti alintat cu: hoţule! Probabil că mai mult în sensul de şmecher, iscusit, dar în fine, părerea mea!

Am aflat că a fost colegă de şcoală cu Adrian Năstase, care era un formalist, când toţi te tratau cu ce faci bă, el folosea doar sărut mâna!

Crede că de fapt legătura lui cu Ponta este veche, el l-ar fi trimis în 90 la Paris la un fost coleg de al lor, stabilit acolo, la recomandarea profesoarei comune de franceză din şcoala primară a lui Năstase şi Ponta! De aici a pornit asocierea şi promovarea lui Ponta şi camaraderia lor în afaceri discutabile.

Stela are vederi cam de tipul B1 tv pe care nu le prea agreez. De fapt niciun post tv nu mă încântă, îl urmăresc doar pe Hurezeanu la Digi24, în rest mă uit doar la sport, fotbal. Noroc cu internetul!

Am mai flecărit ne-am dus şi la toaletele moderniste, ne-am pozat, am pozat tot ce era prin cafenea. Stela a luat două şervete de hârtie cu reproducerea picturii tandemului lui Ramon Cassas să le avem de amintire. Adriana a avut grijă de ele şi le-a adus acasă şi azi am plastifiat unul dintre ele ca să-l facă cadou.

Am vrut să plătesc eu, dar Stela a refuzat categoric şi a plătit ea spunând că rândul nostru urmează în România! Să dea Domnu!

Stela are probleme cu un apartament în Bucureşti, i-am promis că dacă vrea să-l repare o să-i recomand un tip priceput, pe Mircea, omul care ne face aranjamentul şi reparaţiile la apartamentul nostru. 

Şi ne-am urat noroc şi sănătate!