Bomba termonucleară

Ştirea care a surprins lumea a fost anunţul făcut de Coreea de Nord au testat o bombă termonucleară, adică o bombă cu hidrogen.

Bomba atomică sau nucleară este o bombă de fisiune în care explozia este produsă de fisiunea (spargerea) nucleului uraniului 235 sau plutoniului 239.

Ea a fost testată peste Japonia în finalul războiului, şi se spune că a decis capitularea acesteia.  Acest episod sinistru şi tragic a fost până la urmă util pentru că s-a putut constata ce înseamnă un atac nuclear şi a făcut ca în decursul Războiului Rece niciuna din superputeri să fie tentată să recurgă la acest mijloc. 
Doar iresponsabilul de Hruşciov a declanşat criza rachetelor din Cuba şi a fost foarte aproape de o confruntare de acest tip. Inclusiv liderii comunişti român habar n-aveau de ce se întâmpla. Poate că acesta a fost motivul înlocuirii lui cu Brejnev în 1964. 

Raţiunea replicii nucleare a determinat ca Israelul să îşi construiască bombe nucleare ca sistem de retorsiune împotriva ameninţărilor arabe şi islamice. Acest tip de raţiune a determinat ca ţări din Orientul Mijlociu precum Irakul şi Iranul să caute bomba atomică. La cât de fanatic pare Iranul liderii acestui stat a semnat acordul de încetare a construirii acestei bombe. India şi Pakistanul au bombe atomice din motive de competiţie în sub-continentul indian. 

Pe tipul de gândire geostrategică care se pare este în Coreea de Nord, Africa de Sud din vremea apartheidului era gata să-şi construiască şi ea bombe atomice, dar a renunţat la acest program presaţi de Statele Unite.

Bomba termonucleară se bazează pe fuziunea nucleelor de hidrogen, hidrogen greu (deuteriu). Pentru a se crea condiţiile de fuziune, temperatura şi presiunea din Soare, se detonează un dispozitiv nuclear de fisiune. În aceste condiţii puterea distructivă a unei bombe termonucleare este mult mai mare pornind probabil de la 1 Megatonă echivalent TNT.  Explozia termonucleară din 1961 în Severnaia Zemlea în 1961, numită Bomba Ţar a avut 54 Megatone. Consecinţa acestui test care s-a desfăşurat la suprafaţă a speriat pe toţi din cauza răspândirii de produse radioactive în toată atmosfera Pământului a fost că s-a semnat renunţarea la teste de suprafaţă, celelalte teste nucleare desfăşurându-se subteran.

Părintele bombei cu hidrogen sovietice a fost savantul Saharov, ulterior militant pentru drepturile omului şi dizident. Este normal ca aceşti savanţi extremi de inteligenţi să conştientizeze pericolelor nucleare. 

Şi revin la Coreea de Nord. 

De ce dictatorul Kim Jon um continuă acest program extrem de periculos în condiţiile în care ONU şi lumea au cerut şi dat sancţiuni drastice?

Singura raţiune pare a fi cum am mai comentat mai sus apropiată de cea a liderilor apartheidului sud african. Frica acestui dictator nebun a determinat această cursă nebunească a înarmării. Asta probabil că este determinată şi de concluziile analizelor experţilor americani care cred că este inevitabilă o soluţie militară. Soluţia folosirii unui dispozitiv nuclear este sinucigaşă pentru nord coreeni, pentru că dacă ar recurge la această soluţie ar anihila cel mult propriul popor, pe Kim şi clica lui de generali bătrâni şi nebuni, pe fraţii din Coreea de Sud, probabil că ar afecta vecinii din China, Rusia şi probabil Japonia. Oricât se laudă Kim o ameninţare împotriva SUA sau poate Guam mi se pare absolut improbabilă.

Mă întreb pe de altă parte dacă cei care au construit aceste dispozitive nucleare, militarii care operează aceste arme s-ar supune ordinelor sinucigaşe a acestui descreierat iresponsabil care-şi omoară unchiul trăgând în el cu tunul şi a acoliţilor lui care dea abia se ţin pe picioare de tinichele agăţate de haine?

Nici declaraţiile fulminante ale lui Trump nu au fost potrivite, dar sunt ceilalţi responsabili din jurul lui care lasă încă loc de negocieri.

Ceea ce mă întristează cel mai tare este faptul că în jumătatea de Sud a Coreei fraţii lor alcătuiesc unul din cele mai dinamice state ale economiei mondiale. 

Amintirea nebuniilor lui Ceauşescu inspirate de Coreea bunicului descreieratului de azi nu mă îndeamnă la optimism.

Scriu aceste lucruri şi pentru că viaţa mea profesională este legată de aplicaţia paşnică a fisiunii nucleare.