Jurnal de relaxare cu parfum de autonomie

Multe lucruri s-au întâmplat de la ultimul jurnal de Jurnal izolare.

În primul rând am avut plăcerea să urmăresc transmisia live de la Metropolitan Opera New York. De fapt era o transmisie mondială a marilor cântăreți care colaborează cu Metropolitan Opera de la ei de acasă, unde ei cântau acompaniați de pian sau de o înregistrare.

Emoționant a fost când dirijorul Yanick Nezet-Seguin a dirijat piese muzicale din opere cu instrumentiști și cântăreți de cor aflați și ei acasă în izolare. Trebuie să fi făcut repetiții ca toți să reacționeze ca o adevărată orchestră și cor. Am revăzut emisiunea duminică, retransmisă cu o prezentare succintă în care am văzut-o și pe Angela Gheorghiu. Probabil că a cântat și ea, dar nu am stat tot timpul să o văd spectacolul.

Ieri a fost retransmisia operei Maria Stuart de Donizetti cu faimoasa soprană Joyce di  Donato în rolul titular al Mariei Stuart.

Cum am mai scris, am urmărit o bună bucată de vreme serialul rusesc Sparta, despre manipularea periculoasă prin realitatea virtuală a unor jocuri pe computer a adolescenților. Excelent serial ce merită văzut.

Citesc în continuare romanul Omul fără însușiri de Rober Musil, scris într-o notă extrem de ironică despre monarhia chezaro crăiscă de la Viena înainte de prăbușirea din 1918. 

Primăvara înaintează trimfător, am văzut corcudușe verzi deja formate, azi a plouat cu tunete.

Însă pe plan social politic luni a ieșit președintele cu vestea bună a relaxării de după 15 mai.

Nouă seniorilor de peste 65 de ani ni s-a schimbat programul: dimineața de la 7 la 11 și seara de la 7 la 10!

Lumea însă iese în număr mic e stradă, doar la piață este agitația mai mare. 

Eu mi-am reluat exercițiile de dimineața cu alergare în parc și mișcare fizica sportivă fără să folosesc aparatele, cu toate că unii au rupt banda care închidea accesul la aceste aparate.

Ideea este că după 15 nu scăpăm de restricții, starea de urgență va fi înlocuită cu starea de alertă, care va impune restricții de deplasare ăntre localități. Sper să nu mai avem restricții orarea de deplasare afară?

Cum starea de urgență se apropie de final a crescut și agitația politică.

PSD amenință cu o moțiune de cenzură. Pentru acest lucru este încurajată și de niște sondaje în care PNL este în scădere, iar PSD în creștere, asta funcție de institutul de sondare. IRES dă pe de altă parte că 52% care sunt pentru ca PNL să rămână la guvernare și 48% împotrivă.

Cum spunea și prietenul Iulian Ț sondajele nu sunt relevante decât după ce se termină starea de urgență, funcție de măsurile de revenire ale economiei.

Din cifrele date de sondaje apare că bazinul electoral al stângii este pe undeva pe la 30 %, iar al centrului dreapta este la 45%, deci stânga, recte PSD nu prea mai are șanse să preia guvernarea după parlamentare.

O mare problemă rămâne agricultura din cauza secetei neobișnuit de puternice asemănătoare cu cea din 1946, exact în aceeași zonă din Moldova, dar și în Bărăgan și Dobrogea. 

Revenind la actualitatea politică ieri a căzut ca un ciocan intervenția președintelui Iohannis la neglijența Camerei Deputaților, care a trecut tacit proiectul de lege privind autonomia Ținutului Secuiesc. Exprimarea președintelui Iohannis, etnic sas a fost foarte dură, precum că PSD de conivență cu Viktor Orban de la Budapesta vinde Ardealul ungurilor!

De fapt totul a pornit de la reacția  critică a Vioricăi Dăncilă la această neglijență a Camerei Deputaților. Senatul întrunit de urgență a respins proiectul în calitate de cameră decizională. În PSD apele sunt destul de tulburi.

Reacțiile celor în culpă au fost schelălăieli social democrate, reacții jignite ale UDMR.

Tancsos Barna a avut tupeul să critice pe Iohannis că a uitat istoria Ardealului.

Păi 1000 de ani de stăpânire ungurească a Ardealului a însemnat că românii au fost slugile maghiarilor.

Doar după Unirea din 1918 românii au revenit la statutul de cetățeni egali în drepturi cu celelalte minorități etnice.

De ce este periculoasă autonomia secuiască? Pentru că ungurii, din păcate, nu se văd decât în situația de grofi și nemeși.

Istoria după dualismul din 1867 a fost un șir de presiuni de maghiarizare, care au avut un oarecare succes în zona șvabilor din Banat și Sătmar mai ales!

De fapt maghiarii și românii coabitează civilizat în Ardeal, doar vârfurile politice din UDMR sunt acum la cheremul Budapestei și a lui Viktor Orban, cu o politică pronunțat iredentistă.

În istoria ultimilor 30 de ani au fost și perioade de relaxare, amintind de ședințe comune ale guvernelor de la București și Budapesta prin 2008. Problema este că o majoritate în Ungaria este atrasă de politica lui OrbanViktor, care incită la nostalgii ante Trianon. Dacă Budapesta ar adopta o politică mai puțin agresivă privind maghiarii din exteriorul Ungariei situația ar fi mult mai destinsă.

Orban Viktor știe că geograficește drumul României și românilor spre Vest trece prin Ungaria și se prevalează de această situație.

Ca de obicei OrbanV, nu a reacționat, ci la pus pe obraznicul ministru de externe Szijjarto să acuze că Iohannis nu-și respectă concertățenii de etnie maghiară. Răspunsul la primit ministrul maghiar de la Aurescu și MAE pentru că trebuie să fie un nivel egal. Bănuiesc că atacul lui Iohannis a avut și aprobarea tacită a PPE care nu mai acceptă derapajele antidemocratice ale lui Orban V, unii ar vrea chiar excluderea Ungariei. Ungurii pot suferi din cauza lui Orban V și a prietenului lui Putin!

Și românii au un avantaj față de Budapesta în materie, au un președinte din minoritate etnică, e adevărat germană.

Evenimentele au fost ca o hârtie de turnesol pentru poziționarea politică a diverselor organe media.

Imediat după dezlănțuirea patriotică a lui Iohannis Antena 3 a intrat în fibrilație.

Au invocat un sondaj IMS cu PNL al 33% și PSD 29%, confirmat în privința PNL de la alt sondaj IMAS apărut azi, dar cu PSD la 24,8%. Oricum cifrele confirmă bazinele electorale 30% și ceva stânga și 45% dreapta.

Antena3 este organismul PR al PSD și invită și liberali doar ca să îi potopească cu invocarea stării proaste a economiei, culegătorii de psranghel și alt probleme ale muncitporilor sezonieri din diaspora. 

Nu știu cum va fi la alegeri, dar faptul că Iohannis le-a smuls pesedeilor flamura exaltărilor patriotico naționaliste o să aibă consecința unor însemnate pierderi la electoratul cu sensibilități naționaliste.

Nici n-a trecut pandemia și starea de urgență și se umflă orzul politic în burțile politicienilor.

Presidents of War de Michael Beschloss - Wilson și Roosevelt (III)

Continui analiza cărții Presidents of War tot pe fragmente.

În continuare sunt prezentați cei doi președinți ai războaielor mondiale.

După cum se știe lumea a cunocut în prima jumătate a secolului XX două războie mondiale, dar epicentrul acestor războaie mondiale a fost Europa unde s-au produs cele mai mai pierderi de vieți omenești.

În perioada izbucnirii Primului Război Mondial sau Marele Război la președinția SUA se află președintele Woodrow Wilson.

Wilson era de meserie istoric și analizase cam toate episoadele secolului XIX care implicau războaie ale Americii.

Wilson a deținut și demnități guvernamentale în Războiul Americano - Spaniol de la sfârșitul secolului XIX.

Wilson fusese ales președinte în 1912 și izbucnirea Primului Război Mondial îl prinde la mijlocul mandatului. Pentru că era un politician conștient el dorea ca SUA să se implice în sprijinul Aliaților, dar SUA se află într-o perioadă foarte izolaționistă și războiul din Europa nu-i privea. Extinderea războiul marin în Atlantic a dus la torpilarea unor vapoare de către submarine germane precum pachebotul Lusitania, unde se aflau și cetățeni americani, care aminteau de episodul vasului de război Maine din războiul cu spaniolii.

Însă ce a atârnat cel mai greu în a convinge Congresul american a fost interceptarea de către Amiralitatea britanică a unor cablograme adresate ambasadorului german în Mexic în care Kaizerul dorea ca  Mexicul să intre în război de partea Germaniei și să recupereze teritoriile pierdute în războiul de la mjlocul secolului XIX. 

Wilson a convins Congresul să declare război Germaniei în 1917 și armata americană  a trebuit să inițieze procesul de recrutare pentru că armata americamă era slabă numeric. American au făcut o pregătire prealabilă în Franța intrînd în luptă decisv în 1918 care a dus la armistițiul din 11 noiembrie 1918.

Cea mai importantă contribuție a președintelui Wilson este Declarația sa în 14 puncte care statua principiul autodeterminării teritoriilor aflate în imperii și care adus la România Mare.

Principiile wilsoniene au stat la baza Tratatului de Pace de la Versailles din 1919. Acest tratat a condus la statutul post imperial al Gemaniei, Austro-Ungariei, Rusiei și Imperiului Otoman.

Au apărut atunci noua Polonie din teritoriiile smulse de Germani, Rusia și Austria, Cehoslovacia, Iugoslavia, Finlanda și Țările Baltice. 

Un alt proiect mult iubit de Wilson a fost Liga Națiunilor. Ca de obicei proiectul a fost respins de către Congresul SUA, care se temea că poate fi angrenat într-un război de care nu este interesată. 

Liga Națiunilor era menită să păstreze pacea în lume. Liga Națiunilor a rămas un proiect european, au intrat acolo  și Germania și Rusia Sovietică, dar împreună cu Italia lui Mussolini au torpilat acest proiect, unde s-a remarcat marele diplomat și om de stat român Nicolae Titulescu.

Congresul a fost întotdeauna extrem de conservator și torpila inițiativele prezidențiale. Din acest motiv se poate spune că Wilson a murit de inimă rea!

Cât despre recunoștința românească pentru președintele Wilson nu prea se vede, există pe Magheru un bloc Wilson ale cărui balcoane s-au prăbușit la cutremurul din 1977. Nici Napoleon al III-lea, celălalt mare ctitor al României moderne nu are memoria unui bulevard în București, are o piață în schimb Charles De Gaulle. 

În 1932 în SUA era ales președinte Franklin Delano Roosevelt, după  Marea Criză din 1929.

Roosevelt fusese Secretar al Marinei în timpul lui Wilson, având mari  calificări  politice și administrative. Acesta a inițiat planul de refacerea al economieie americane, cu mari probleme iarăși din partea Congresului.

Opinia publică americană era din nou dominată de izolaționism și realegerea lui Roosevelt în 1936 a fost determinat de aceeași promisune de a ține America departe de tesiunile europene. 

În 1939 de declanșează Al Doilea Război Mondial prin invadarea Poloniei de către Germania nazistă și apoi de Uniunea Sovietică. Același izolaționism era puternic în Congfresul SUA. Totuși Rossevelt a inițiat Planul Lend-Lease prin care a fost finanțată și ajutată Marea Britanie cu furnituri militare, rămasă singură în războiul contra lui Hitler în Europa. 

În același timp în Pacific Japonia se manifesta extrem de agresiv, invadase China și se pregătea să dea și alte lovituri militare în sudul Pacificului în căutarea de resurse pentru economia sa de război.

Și pe 7 decembrie are loc atacul de la Pearl Harbour în Hawaii. Chestiunea a răms extrem de controversată, pentru că spionajul american decoda mesajele japoneze și ar fi trebuit să prevadă acest atac.

Oricum Roosevelt a declarat acea zi ca cea a infamiei și Congresul SUA a votat intrarea în război a SUA. Acest lucru a însemnat și relansarea economică a Americii pentru că șomajul era în continuare ridicat.

Comparativ cu Wilson Roosevelt a insistat pentru capitularea necondiționată atât a Germaniei cât și a Japoniei.

Împreună cu primul ministru al Marii Britanii inițiază în convorbirile de la Casablanca Carta Atlanticului care dorea să pună bazele păcii după război.

Apoi a intrat în combinație și Stalin cu URSS, prin întâlnirile de la Teheran în 1943 și de la Ialta din 1945. Proiectul de după terminarea războiului s-a numit Națiunile Unite, al cărei sediu a fost stabilit în SUA.

Președintele Roosevelt nu a mai apucat finalul războiului, bolnav de poliomieită încă de pe vremea primului mandate, el moare în aprile 45, înainte ca Hitler să fie  se sinucidă în buncărul de la Berlin. 

Este considerat unul din marii președinți ai Americiii, dar noi esticii îl blamăm că a lăsat ca Stalin să ocupe Estul Europei. Finalul războiului îl are l-a cârmă pe președintele Truman, care a urmat lui Roosevelt. El decide aruncarea bombelor atomice la Hiroșima și Nagasaki, care determină predarea Japoniei.

Acțiunile acestor doi mari președinți au reconfigurat harta politică a Europei, apariția statelor central și est europene după Primul Război Mondial, dar și ocuparea acestora de către agresorul bolșevic Stalin, indiferent că luptaseră contra URSS sau împotriva Germaniei hitleriste. 

Jurnal de izolare cu cercel

A mai trecut cam o săptămână de la ultimul jurnal de pandemie.

Între timp primăvara s-a înpământenit bine, chiar dacă nopțile nu sunt prea calde.

A fost și Învierea tristă pentru că am stat toți acasă.

Însă apar semne bune, președintele Iohannis și primul ministru Orban anunță relaxarea după 15 mai, când va avea loc finalul stării de urgență. Oare să sperăm?

Însă în zonele închise va rămâne condiția purtării măștii de protecție. Se vor deschide parcurile, magazinele și hotelurile.

Încă nu este clar dacă se vor deschide terasele unde am putea socializa. Asta cel puțin pentru mine este esențial. Să avem undeva loc să stăm la taifas.

Scandalul cel mai mare în ultimul timp este legat de directorul Adrian Străinu Cercel de la Spitalul Matei Balș,

A ieșit în presă un document Vacanța Mare pe care acest individ și-l asumă.

Hârtia respectivă este un amestec halucinant de idei stalinisto-naziste privid izolarea vârstnicilor, dar și a celor dela 49 la 65 de ani!  Cred că Străinu Cercel este cam obosit, dat fiind că spitalul pe care îl conduce, Matei Balș este în epicentrul infecției cu coronavirus.

În document el proiectează și un guvern al pandemiei, și propuneri cu implicații economice. Străinu Cercel recidivează după ce a declarat că spirtul nu este un dezinfectant la covid19.

Drept pedeapsă a fost demis de la conducerea  Comisiei pentru managementul clinic şi epidemiologic al COVID-19.

De fapt Străinu Cercel s-a asociat cu madam Firea, primărița Bucureștiului în ideea testării rapide, proiect bizar care nu s-a realizat.

Opinia mea este că acest domn are o agendă politică. Pentru că în sprijinul lui s-au coalizat orbește cei de la PSD în frunte cu liderul provizoriu Ciolacu (un fel de Kerenski, hahahade la  Revoluția Rusă din 1917!).  Ciolacu de salvare pentru fraieri și proști.

Este o cauză pierdută Străinu Cercel, cu toate că unii jurnaliști, în frunte cu A3 încearcă să-i pună în gură unele declarații asemănătoare scoase din context ale lui Tătaru, ministrul Sănătății. Vacanța Mare al lui Străinu Cercel este o prostie de la un capăt la altul.

Pentru că opoziția neguvernamentală este liberă și nu are ce face s-a hotărât să acționeze în Parlament. Așa că au ciopârțit anumite OUG cu mentalitatea de mână largă a lui Conu Leonida: Statul să dea că d'aia e stat. Este evident că anumite mentalități nu s-au schimbat la români, sunt la fel ca pe vremea lui Caragiale!

Mai activi în atacat guvernul rămân cele două guri de venin ale liderilor fără partide, Tăriceanu și mai ales Ponta care ne bombardează cu tot felul de inițiative care mai de care mai imbecile.

Nici guvernul nu se dă în lături să se laude prin vocea lui Orban că ei muncesc în timp ce Parlamentul este în izolare, o mentalitate cam autoritaristă, care nu a scăpat unor jurnaliști, precum istericul de CTP, care aici are dreptate.

Suntem un stat democratic și parlamentar. Ciolacu și ai lui ar trebui să-l invite pe prim ministrul Orban la Parlament la discuții, nu la amenințări prin presă.

Și că tot am amintit de jurnaliști mă enervează cotcodăcitul inutil al doamnei Dogioiu, care dacă vrea să critice trebuie să fie la obiect. Nu mai vorbesc de supertoxica Alina Mungiu, portdrapel în ultima vreme a PSD, cum trec timpurile?!

Ce să mai zic de nemernicii de Nistorescu și de Cristoiu care sunt vectori de manipulare și prostii mobilizatoare pentru imbecili politici.

Și acum ceva și despre mine și preocupări.

Citesc în continuare la Presidents of War, am lăsat Omul fără însușiri al lui Musil, ca să termin partea președinților din cele două războaie mondiale.

Cum am mai spus, am stat să văd cele trei serii ale serialului israelian Fauda.  Și cum internetul mă supravegează, Google feed mi-a furnizat un articol polemic publicat de israelianul Haaretz. Acesta este scris de un palestinian și critică serialul pentru lipsa de înțelegere față de palestinieni. Eu, care sunt mai la mijloc cred că sunt și episoade dramatice în care palestinienii sunt prezentați pozitiv, este și povestea de dragoste din eroul principal evreu din Shin Bet îndrăgostit de doctorița arabă palestiniană. 

Am mai văzut și filmul Bratstvo Părăsind Afganistanul despre eroarea tragică a comuniștilor sovietici de a invada Afganistanul și retragerea fără glorie, eroare pe care au repetat-o și americanii în prezent. 

Am văzut chiar azi dimineața finalul filmului Les Miserables a unui tânăr regizor francez premiat la Cannes despre periferia pariziană ghetoizată a africanilor din Montfermeil, locul unde Victor Hugo a scris celebrul roman cu același nume. 

Aștept cu nerăbdare să ies de la 11 la 13 prin oraș să-mi dezmorțesc picioarele.

Jurnal izolat de Paști

A venit și a trecut marea sărbătoare a creștinătății Învierea Domnului - Paștii!

De această dată l-am sărbătorit noi ortodocșii și greco catolic în izolare, acasă.

Nu pot să nu amintesc de enorma gafă a ministrului de interne Vela legată de Paști. A avut un aranjament cu Patriarhul Daniel care implica prezența credincioșilor la biserică, lucru contrazis de starea de urgență. În plus obliga pe polițiști și jandarmi să devină agenți ai bisericii, lucru contrazis de Constituția României care declară țara noastră stat laic. A trebuit să intervină președintele Iohannis ca să se revină și bisericile au fost închise de Paști și lumina a fost adusă credincioșilor de către voluntari ai bisericii. Reacțiile din presă au fost drastice unele precum CTP la pragul isteriei. Nu putea lipsi Băsescu repetând ce i-au zis lui polițiștii nemulțumiți pe vremea lui. 

Am urmărit puțin slujba de înviere de pe balcon, care dă înspre Catedrala Sfântul Gheorghe din Pitești, că eram ocupat. În piață nu era nimeni. A doua zi am luat lumină de la slujba din Duminica Paștilor. A luat lumină o doamnă din vecinătate și eu am urcat cu ea în lift și al aprins-o pe a mea de la a doamnei, care era protejată. Am aflat că au fost voluntari la bloc, dar nu au sunat. De obicei interfonul nostru bâzâie tot timpul, numărul nostru este favorit. Însă în noaptea Învierii nu au catadixit să sune. 

O reacție interesantă a avut pe Facebook prietenul Daniel Onofrei care a întrebat dacă există inteligenți și proști asimptomatici, că tot suntem în actualitate? Eu i-am răspuns că proștii asimptomatici au fost acei indivizi catastrofali care au declanșat nenorocirile omenirii, cum sunt liderii chinezi de azi, prin minciuna neanunțării la timp a dezastrului umanitar și economic cu coronavirusul.

Bine i-au replicat jurnaliștii de la Bild (Germania), în speță redactorul șef lui Xi Jin Ping printr-o scrisoare deschisă în care spune că acum chinezii au făcut cel mai mare export al lor, coronavirusul!

La noi săptămâna trecută a fost votată în Parlament prelungirea stării de urgență.

De acest motiv au profitat partidele care nu sunt la guvernare în frunte cu Ponta, Tăriceanu, care nu au votat prelungirea, dar și cu majoritarul PSD cu Ciolacu în frunte. Dacă primii doi fac scandal pentru că partidele lor sunt cvasi inexistente, Ciolacu și PSD își dau seama că doar cine guvernează are de câștigat de pe urma acestei nenorociri globale. A se vedea inclusiv în SUA unde Trump face numai prostii declarative și nu numai și stă bine în sondaje. Așa că locotenentul lui Ciolacu, Corlățean amenință cu moțiunea de cenzură, după pandemie. Cred că-și face iluzii degeaba, Iohannis va numi în continuare guvern PNL, sau eventual cu USR.  Tertium non datur!

PSD a votat prelungirea stării de urgență cu niște adiționale, astfel ca guvernul să fie obligat să vină în fața Paralamentului să dea seamă. Primul ministru Orban a declarat că nu-l deranjează acest lucru și că o să vină să dea lămuriri, când este chemat!

Încerc să citesc de pe internet știrile, mai puțin alea păguboase sau care miros a politică și mă uit fugitiv la canalele de știri. Prefer ProTV, sunt informații profesioniste și nu așa de catastrofice, ca la cele de știri, unele mai vesele în ciuda pandemiei 

Eu mi-am continuat activitatea în izolare, că uite mai predau la Politehnică. Și on-line acum, am și sesiuni video la care se cuplează studenții. Nu am avut asemenea prezență cînd predam la școală, dar acum sunt prezenți, că nu au altceva mai bun de făcut! 

Citesc la greu, sunt în continuare cu romanul fluviu Omul fără însușiri al lui Musil, dar și cu Presidents of War din care fac eseuri pe bucăți. 

Serialul Homeland este aproape de final săptămâna viitoare probabil va fi ultimul episod din seria de anul ăsta. 

Mi-am dedicat însă o grămadă de timp în ultimele zile cu Fauda, un serial israelian. Fauda nseamnă în ivrit haos. Sunt la seria a treia din film. Fiecare serie are 12 episoade, mai scurte prima serie, cam de treizeci de minute, mai lungi ultimele.

Sper că ați petrecut Paștii sănătoși și amatori să-mi citiți postarea!

Cristos a înviat!

PS updatat
Mulțumesc tutoror celor care mi-au urat de Paști și mă încurajează să scriu în continuare!

Paște Fericit!

Sărbătorile de Paști să vă aducă cele bune și multă sănătate
Adriana și Joe

Presidents of War de Michael Beschloss (II)

Cum am mai scris continui să fac analiza acestei cărți  de istorie a SUA.

În această parte sunt ultimii doi președinți americani XIX implicați în războaie.

Al treilea președinte american implicat într-un război este Abraham Lincoln. 

Este de fapt singurul război petrecut pe teritoriul Statelor Unite, fiind de fapt un război civil, cunoscut și ca Războiul de Secesiune.

În 1860 este ales președinte Abraham Lincoln, cunoscut aboliționist, militant pentru eliberarea din sclavie a negrilor. Abraham Lincoln era din noul Partid Republican, înființat pe resturile Partidului Whig și reprezenta intereselor celor din nord care erau ferm contra continuării sclaviei.

Partidul Democrat era partidul sudiștilor, al marilor plantatori de tutun și bumbac care doreau continuarea sclaviei.

Ce ironică este istoria! Acum Partidul Democrat este partidul votat de oamenii de culoare din SUA.

Odată cu alegerea lui Lincoln șapte state sudiste declară secesiune și formează un alt stat, Confederația, sub conducerea lui Jefferson Davis cu capitala la Richmond, Virginia, nu departe de capitala Uniunii Washington. 

Războiul desfășurat de cele două facțiuni este extrem de sângeros și cu mari pierderi. La început confederații repurtează victorii punând în pericol chiar capitala Washington. 

Resursele Nordului sunt mult mai mari, materiale și umane și balanța se schimbă după marea bătălie de la Gettysburg. Capabilii generali Grant și Sherman îi înving pe confederați și secesiunea este terminată.

Lincoln are pe tot timpul războiului probleme cu congresmanii și trebuie să facă față unor trădării a celor din Nord. El este chiar conciliator cu confederații acceptând la un moment dat chiar o atenuare a eliminării sclaviei prin amânarea ei în Sud.

Lincoln dovedește marile lui calități de orator, dar și de manipulator convingând s[-l susțină Congresul.

Discursurile lui sunt memorabile și este considerat de americani, alături de Părinții Fondatori unul din cei mai mari președinți americani.

Războiul se termină în 1865 și el fusese deja reales. Însă amenințările la viața sa sunt reale și este împușcat de actorul Booth și moare a doua zi.

La Wasington se sflă unul din cele mai impresionante monumente dedicat lui.

Rămâne în memorie și amintire și prin pălăria sa înaltă, cilindru sau joben.

Finalul secolului este agitat pentru că în Caraibe, în sudul SUA la 85 de km de coastă se află cea mai mare insulă din arhipelag, Cuba. Cuba este colonia Spaniei și aici se declanșează un război de independență.

Spania trimite cea mai mare trupă care atraversat de atunci Atlanticul spre vest, de 220000 de soldați.

SUA sprijină pe insurgenți și este îngrijorată de represiunile spaniole. Unul din motivele declanșării unui nou război între SUA și Spania este faptul că nava de război Maine trimisă în golful Havana sare în aer. Până la urmă analizele au arătăt că probabil au explodat magaziile de cărbune din cauza gazelor acumulate. 

Președintele McKinley discută cu Congresul și decid trimiterea unei forțe navale care să ocupe Cuba și să o elibereze de spanioli, dar să îi mențină independența.

Este ocazia cu care SUA devine un imperiu global. Ei anexează și Porto Rico de la spanioli în Caraibe, care de atunci este stat asociat cu SUA.

Dar SUA se ocupă și de Pacific. Aici anexează și Arhipelagul Hawaii și Guam. Hawai ete un regat, ultima regină fiind detronată și colonistii americani cer unirea cu SUA. Hawaii este ultimul stat care se va alătura Uniunii.

De asemenea SUA înfrânge forța navală spaniolă din Golful Manila și trece sub tutelă arhipelagul filipinez, promițându-i independența, după ce desfășoară lupte cu insurgenții filipenzi. Învingătorul de la Manila este generalul McArthur, unchi, bunic? al viitorului general McArthur din al Doilea Război Mondial!

McKinley semnează pacea în 1900, ultimul an al secolului XIX.

Mc Kinley este reales confortabil. Într-o vizită după alegeri la Buffalo, este și el împușcat de un anarhist și moare după o zi. Crudă soarta acestor președinți care au desăvîrșit geografia de azi a SUA și au transfornmat-o într-o mare putere globală. Urmează alt președinte faimos în iconolgia americană, vicepreședintele Theodore Roosevelt.

Remarca McKinley într-un discurs cum s-a micșorat lumea în decurs de un secol. Dacă în 1814 Andrew Jackson aflat la New Orleans îi parvine știrea păcii cu Marea Britanie după 19 zile, acum în vremea lui McKinley știrile privind victoriile din Pacific parvin imediat prin cablograme, este telegraful și mai ales telefonul cele care unesc lumea.

Urmează catastrofele secolului XX!

Jurnal pandemic de Florii 2020

Văd că moda jurnalului este infecțioasă (aoleu! pușche pe limbă!), se transmite la multă lume. Ionuț Iamandi ține unul săptămânal pe blogul Dilemei vechi.

E Duminica de Florii și azi își serbează onomastica toți cei care au prenume de flori. Nu pierd ocazia să le urez din nou:

La Mulți Ani!

Primăvara a cucerit natura, am văzut și primii meri înfloriți și peste tot lalelele din parcuri sunt înflorite și ele. O să fie o Simfonie a Lalelelor în Pitești doar cu lalelele din parcuri.

Azi am ieșit să-mi fac turul de cumpărături și mișcare.

De obicei era multă agitație prin oraș la această oră, azi însă era lume puțină. Am intrat cu teamă în pridvorul bisericii și am primit ultimele rămurele de salcie și am ieșit rapid!

Observ cum ies mulți oameni în vârstă care vor să se miște, am văzut doamne care merg cu cărucioare, sau domni cu baston care abia se mișcă.

Cu pandemia asta cheltuiesc simțitor mai puțini bani, nu mai frecventez locurile unde să stăm la o bârfă,  la terasele care sunt acum închise.

Deci prin  lege am dreptul la două ore de mișcare, pe care le folosesc zilnic, simt și eu nevoia să ies afară.

Trebuie să am la mine hârtia justificativă, Adriana a descoperit sau aflat de la alții metoda ca să scriu data și scopul cu creionul, așa că o să economisim hârtie.

Ce fac în rest?

Păi cei care mă citesc au aflat deja.

Citesc de rup. Am mai multe cărți în lectură.  Am terminat de citit vreo două romane polițiste și citesc în paralel Presidents of War care a fost recomandată de Bill Gates, despre președinții americani în războaie.

După Madison în 1812 și Polk în 1845 am ajuns acum la Abraham Lincoln. Menționez că Lincoln era din Partidul Whig, dispărut cam la 1850 și din care a s-a format Partidul Republican al aboliționiștilor. Am o dilemma, este poreclit Grand Old Party, dar este mai tânăr decât Partidul Democrat?

Un alt roman pe care-l citesc acum este Omul fără însușiri al lui Robert Musil. Mă gândeam că este vreun roman greoi, dar am avut plăcerea unei lecturi cursive și interesante. Este un roman fluviu care este pe deasupra neterminat? Dar se pare că este unul din romanele fundamentale ale secolului XX, alături de în Căutarea timpului pierdut al lui Proust și Ulisses al lui James Joyce. Ar fi o panoramă a realităților Imperiului Austro Ungar înainte de prăbușire. Recunosc că sunt extrem de interesat de perioadă și de câte ori ajung la Viena îi caut strălucirea pierdută din vremea Seccession și Gustav Klimt. Romanul este un cadou făcut cititorilor de Humanitas și l-am descărcat de pe online.

Am obiceiul să citesc pe internet toate revistele culturale mai acătării, amintita Dilema veche, Observator cultural și România Literară, care apare pe net cu întârziere.

Aseară am citit o prezentare în extenso a romanului Cronică de familie al lui Petru Dumitriu pe blogul Visclusorum. Unii spun că este o capodoperă (N Manolescu). Mie nu mi-a lăsat o bună impresie, citind-o pri anii 80, m-a enervat în special atunci episodul Salata, ecranizat de Lucian Pintilie în O vară de neuitat. Bloggerul Dan Neumann scoate în evidență cât de rău era prezentată boierimea română, care s-a ținut doar de jaf, și cheltuirea averilor în străinătate. Nici burghezia nu scapă este și mai rău vopsită. 
Culmea că țăranii sunt elem entari, neciopliți, viscerali pe urmele lui Rebreanu în 1907.
Felul meschin al prezentării claselor superioare în România corespunde ideologiei comuniste, și mârșăvia lui Dumitriu este întrecută doar de I Ludo care batjocorea absolut detestabil viața politică interbelică. Interbelicii n-or fi fost niște îngeri, dar ei au făcut România Mare, mândria noastră rămâne bulevardul american Magheru, singurul dinEuropa Centrală și economia din 37 pe care se străduiau comuniștii s-o întreacă în copilăria mea școlară. Am văzut comparativ și cea comunistă iese sub cea interbelică! Aia comunistă pe care o regretă nostalgic tot felul de proști și paraziți care au frecat o viață menta și acum zic că nu le ajunge pensia.

Am văzut filmele James Bond cu Sean Connery și cu Daniel Craig. Apoi m-am apucat de Mission Impossible, franciza dezvoltată din serialul anilor 60, acum cu Tom Cruise în rolul principal. Trebuie să spun, că după mine cel mai reușit a fost primul, regizat de Brian de Palma și cu Ion Caramitru și Marcel Iureș în roluri episodice, dar care sunt menționați înaintea distribuției! Mă uitam cât d etânăr era Cruise în acest film, avea cam 34 de ani acum face 58!

Încerc să văd și filme la televizor, dar majoritate sunt cretinismele tip Marvel, cu eroi tip SF, culeși din benzi desenate.

Am reușit însă să văd zilele trecute Saturday Night Fever cu John Travolta, puștan la 24 de ani și mă uitam și după Olivia Newton Jones, dar ea apare mai târziu în Grease. Muzica aparține fraților Gibb, pe care-i țin minte de la succesul Bee Gees cu Massachussets de prin 67-68 și îi ascultam la mare, unde am ajuns prima oară după anul I de studenție. Muzica din acest film este chintesența muzicii disco! Surpriza este că nu este un film muzical, ci mai degrabă un film realist cu războaile dintre găștile pe criterii etnice, italo-americanii contra hispanicilor porecliți - spiks din New York.

După acest film am revăzut un clasic al genului western spaghetti, Once Upon in West al lui Sergio Leone. Este un film expressionist, cu lungimi, cu insistență pe expresia eroilor. Sunt doi clasici ai westernului, Henry Fonda, cel rău și Charles Bronson, cel bun. În pofida feței lui de dur, Bronson a jucat doar în roluri pozitive. În plus mai apare și Cardinale, frumoasă actriță italiană. Filmul îl văzusem pe video într-un loc public? prin anii 80, fără subtitrare. 

Mă uit puțin la știri, prefer acum ProTv care este mai degajat, fără crispările celor de la canalele de știri, dar prefer să nu mă uit pentru că îmi induce o stare de mare neplăcere. Prietenul meu newyorkez Valeriu, trăitor în Manhattan, s-a refugiat la proprietatea lui din Connecticut, la 100 de km și nu vrea să știe, nimc, l-am contactat acum când în New York parcă a venit Apocalipsa și el nu știa nimic!

Întorcându-mă înapoi la noi, observ că cei care nu sunt la guvernare se plictisesc de moarte. Nu pot să-I numesc opoziție pentru că PS are majoritatea în Parlament. Și așa atacă guvernul la orice pas greșit și chiar dacă nu greșește, conspirașionismul este în floare.

PSD profită de sprijinul neprecupețit al A3 și al sitului DC News al morsei competente Chireac. A3 este un post fetid, toxic și teribil de manipulator, au o artă perfidă a amestecului unor adevăruri cu minciuni jegoase.

Nulitățile politice, Ponta în primul rând, dar și Tăriceanu se agită, aceștia sunt cam rămași fără partid și este de înțeles. Mai scosese capul Băsescu, dar nu știu cine-l mai ia în serios?

Ultima afacere a trezit tot felul de suspiciuni, manipulări perfide și ticăloase, dar și guvernanții nu au gestionat cum trebuie criza sparanghelului german.

Este de neînțeles cum autoritățile, Poliție, Jandarmerie au lăsat autocarele să iasă din județul Suceava? Apoi îngrămădeala de la aeroportul din Cluj care a declanșat scandalul. Văd că a doua zi s-au reglementat lucrurile. Rareș Bogdan a făcut scandal fiind în contra acestei migrații. Este clar că oamenii care au plecat în Germania sunt oameni care lucrează sezonier, nu mai au aici posibilități de câștig și 2000 de euro nu-i câștigi în agricultura românească! Ei riscă contaminarea în autocare sau în avioane, dar ajung în Germania unde pandemia de covid este sub control. Grav ar fi dacă s-ar permite revenirea acum în Italia. 

Pe de altă parte miinstrul Agriculturii se plânge de lipsa mâinii de lucru în agricultura românească. Noi nu putem să concurăm cu salariile din Germania și nici nu avem o legumicultură dezvoltată cu debușee de export.

Am văzut și un sondaj IRES. În el făceau mult caz A3 și DC News de poziția fruntașă a lui Arafat la încredere față de președintele Iohannis. El nu mai are nicio problemă de încredere, problema este cum guvernează PNL, că vor fi alegeri locale și parlamentare. Același sondaj însă dă peste 65 %  aprobare asupra felului cum guvernul gestionează criza pandemică și chiar dacă peste 50% dezaprobă tăierea salariilor bugetare, nu contează.

Caragiale cu al său Conu' Leonida are încă multă dreptate, statul să dea salarii că d'aia este el stat, și pensia bașca!

Să ne auzim cu bine și vă urez Paște Fericit la toți, celor care-l sărbătoresc azi și celor care-l vor sărbători duminica viitoare!

Presidents of War de Michael Beschloss (I)

Această carte este recomandată de faimosul Bill Gates. Este o carte despre istoria SUA și a președinților american implicați în războaie.

Chiar dacă abia am început-o și sunt în plină lectură  merită să o prezint, pentru că este ilustrativă pentru mentalitatea tinerei republici americane.

Primul război al SUA după obținerea independenței a fost războiul declarat Marii Britanii în 1812. 

SUA tocmai reușise să cumpere Louisiana de la Franța și acum se putea extinde în ceea ce este azi MidWest dar și pe coasta Caraibelor.

Războiul a fpost cauzat de agresiunile flotei britanice împotriva tinerei flote americane. Fregata Cheaspeake a fost acostată de o fregată britanică și niște marinari capturați pe motiv că erau suspuși ai coroanei britanice. Este acuzată și neglijența precedentului președinte american, renumitul Jefferson,  care a neglijat să dezvolte o adevărată flotă de război, construind în schimb 100 de barcaze-bărcuțe, să zicem vedete astăzi. 

Un alt motiv al declanșării răzeboiului a fost și o ordonanță a guvernului britanic prin care navele Majestății sale puteau să oprească navele americane și să le verifice.

Președintele James Madison dorea să răzbune aceste jigniri, dar exista în substrat și dorința de a ocupa Upper Canada. Canada era teritoriul care rămăsese loial guvernului Marii Britanii. 

Odată declanșat războiul, el dovedea cât de nepregătit era tânărul stat pentru război. Madison care era printre Părinții Fondatori nu avea nicio pregătire militară.  Britanicii debarcă pe coastă, ocupă Washington și dau foc Casei Albe, Madison refugiindu-se a reședința din Virginia la Montpellier. Britanicii mai obțin niște victorii în zona New York și la hotarul cu Canada, dar americanii își iau revanșa și obțin o victorie în sud, la New Orleans sub conducerea generalului Jackson, viitor președinte american.

Britanicii negociază pacea la Ghent, Belgia în 1814 pe fondul marilor probleme cu Napoleon. Americanii nu câștigă nimic, dar nici nu pierd din teritoriu.

Ceea ce însă uimește este felul în care americanii tratează acest război. Împotriva războiului s-au declarat federaliștii, zona patricienilor din New England și apropiați de englezi. Astea se regăsesc în toate ziarele vremii.

Este uimitor pentru europeni, dar se pare că predomina încă puternic doctrina neoprotestantă, a Quaker-ilor care respingeau războiul și a primilor emigranți sosiți în America să caute libertatea de a se exprima și a-și exercita liber credințele religioase. Era un argument puternic, cel invocat de oponenții războiului că doctrina neimplicării în războaie aparținea Părinților Fondatori. 

Ca un fapt interesant, Federaliștii dispar ca partid după acest război, au fost într-un fel blestemați că s-au opus!

Uimitor cât de liberă era presa care nu era cenzurată. Nu pot să nu compar Valahia din acea perioadă din În șalvari și ișlic pe care o citeam concomitent și SUA din aceeași perioadă să văd cât de înapoiați eram, nici nu ieșisem încă din feudalitate. 

Eu am un reflex al acelui război în prima mea vizită în Canada, cînd am realizat de ce acest stat există, pentru că a rămas loial coroanei britanice!

Mergând în vizită la Cascada Niagara, condus de prietenul Dan Călinescu  am fost și la un sit istoric, la Fort George. Acolo canadienii se laudă cum i-au bătut ei atunci pe americani!

Și ceva amuzant. Era o bucătărie de final de secol XVIII și început de secol  XIX. Era un tablou vivant cu actori care întruchipau personaje contemporane vremii.

Ei întrebau pe vizitatori ce lipsește din acea bucătărie, și o fețiță a zis: A fridge! Răspunsul actorului a fost: A fridge - Canada is a fridge! 9 month a year is winter!

Un frigider!  Canada este un frigider, 9 luni pe an este iarnă!

Următorul președinte care a declanșat un alt război este președintele James Polk. Acesta era un protejat al altui faimos președinte anterior, Andrew Jackson, învingătorul de la New Orleans, poreclit și Old Hickory. 

Cauza războiului a fost granița de sud a noului stat care s-a unit cu SUA, Texas. Texas a dus un război de secesiune cu Mexicul, a devenit stat independent, dar coloniștii anglo-saxoni au favorizat unirea cu SUA.

Oponenții fervenți ai acestei uniri erau cei din Partidul Whig, care-i reunea pe aboliționiști și care credeau că prin Texas se întăresc stăpânii de sclavi din sud. Inclusiv Polk era un adversar al aboliționiștilor, fiind stăpân de sclavi.

Polk dorea ca granița de sud a Texasului să fie Rio Grande del Norte. În acest scop trimite o forță expediționară care are ciocniri cu armata mexicană și un ofițer este capturat.

Așa se declanșează în 1845 Războiul Americano - Mexican. Ca și la precedentul, acest război a fost o ciocnire de interese între președinte și Congres care ezita la declanșarea războiului și la finanțarea lui. În plus erau negocieri secrete în Cuba cu generalul Santa Ana, care dorea să devină președintele Mexicului. 

Se declanșează ostilitățile, Mexicul este învins pe toate planurile, Vera Cruz, portul care era legat de capitala Ciudad de Mexico este capturat, trupele americane intră în capitală și Mexicul este învins.

De fapt Polk urmărea ca SUA să obțină nordul Mexicului, New Mexico și mai ales California de Nord, care ar fi făcut SUA o putere continentală cu granițele între cele două oceane, Atlantic și Pacific.

Pacea aduce aceste teritorii la SUA și așa SUA va deveni marea putere continentală a Americii de Nord.  

Vreau să subliniez opoziția vehementă la război din partea Partidului Whig, inclusiv a tînărului parlamentar din Springfield Illinois, Abraham Lincoln! Whigii erau atât de orbiți că nu vedeau niciun folos în obținerea acestor teritorii continentale și ziarele lor îl criticau vehement pe președintele Polk.

Drept pedeapsă și ei dispar și apare Partidul Republican - Grand Old Party.

Abia după ce, în 1848 apare Goana după Aur în California încep americanii să vadă folosul acestor teritorii noi ale SUA. Dar cel mai interesant pentru mentalitatea americană este că deși erau învingători, americanii au plătit despăgubiri de 15 milioane de dolari Mexicului pentru pierderea acestor teritorii!

După cum se vede Polk a fost printre cei mai mari vizionari președinți ai SUA și mi se pare că nu are locul cuvenit în istoria SUA! Culmea că el nu a deținut decât un mandat de președinte.

Cred că stilul de gândire al politicianului american este complet diferit de cel european. Mai este o deosebire, în epocă în Europa se producea reinventarea Europei Centrale și de Est, atunci în secolul XIX, renaște naționalismul și idea statului națiune, începând cu Revoluția Grecească din 1821 și care se termină cu consecințele Primului Război  Mondial.

Sper că cele prezentate să vă intereseze! Iar eu continui lectura, că vreme am!