Continui analiza cărții Presidents
of War tot pe fragmente.
În continuare sunt
prezentați cei doi președinți ai războaielor mondiale.
După cum se știe lumea a
cunocut în prima jumătate a secolului XX două războie mondiale, dar epicentrul
acestor războaie mondiale a fost Europa unde s-au produs cele mai mai pierderi
de vieți omenești.
În perioada izbucnirii
Primului Război Mondial sau Marele Război la președinția SUA se află
președintele Woodrow Wilson.
Wilson era de meserie
istoric și analizase cam toate episoadele secolului XIX care implicau războaie ale
Americii.
Wilson a deținut și
demnități guvernamentale în Războiul Americano - Spaniol de la sfârșitul
secolului XIX.
Wilson fusese ales
președinte în 1912 și izbucnirea Primului Război Mondial îl prinde la mijlocul
mandatului. Pentru că era un politician conștient el dorea ca SUA să se implice
în sprijinul Aliaților, dar SUA se află într-o perioadă foarte izolaționistă și
războiul din Europa nu-i privea. Extinderea războiul marin în Atlantic a dus la
torpilarea unor vapoare de către submarine germane precum pachebotul Lusitania,
unde se aflau și cetățeni americani, care aminteau de episodul vasului de
război Maine din războiul cu spaniolii.
Însă ce a atârnat cel
mai greu în a convinge Congresul american a fost interceptarea de către
Amiralitatea britanică a unor cablograme adresate ambasadorului german în Mexic
în care Kaizerul dorea ca Mexicul să intre în război de partea
Germaniei și să recupereze teritoriile pierdute în războiul de la mjlocul
secolului XIX.
Wilson a convins Congresul
să declare război Germaniei în 1917 și armata americană a trebuit să
inițieze procesul de recrutare pentru că armata americamă era slabă numeric.
American au făcut o pregătire prealabilă în Franța intrînd în luptă decisv în
1918 care a dus la armistițiul din 11 noiembrie 1918.
Cea mai importantă
contribuție a președintelui Wilson este Declarația sa în 14 puncte care statua
principiul autodeterminării teritoriilor aflate în imperii și care adus la România
Mare.
Principiile wilsoniene
au stat la baza Tratatului de Pace de la Versailles din 1919. Acest tratat a
condus la statutul post imperial al Gemaniei, Austro-Ungariei, Rusiei și
Imperiului Otoman.
Au apărut atunci noua
Polonie din teritoriiile smulse de Germani, Rusia și Austria, Cehoslovacia,
Iugoslavia, Finlanda și Țările Baltice.
Un alt proiect mult
iubit de Wilson a fost Liga Națiunilor. Ca de obicei proiectul a fost respins
de către Congresul SUA, care se temea că poate fi angrenat într-un război de
care nu este interesată.
Liga Națiunilor era
menită să păstreze pacea în lume. Liga Națiunilor a rămas un proiect european,
au intrat acolo și Germania și Rusia
Sovietică, dar împreună cu Italia lui Mussolini au torpilat acest proiect, unde
s-a remarcat marele diplomat și om de stat român Nicolae Titulescu.
Congresul a fost
întotdeauna extrem de conservator și torpila inițiativele prezidențiale. Din
acest motiv se poate spune că Wilson a murit de inimă rea!
Cât despre recunoștința
românească pentru președintele Wilson nu prea se vede, există pe Magheru un
bloc Wilson ale cărui balcoane s-au prăbușit la cutremurul din 1977. Nici
Napoleon al III-lea, celălalt mare ctitor al României moderne nu are memoria
unui bulevard în București, are o piață în schimb Charles De Gaulle.
În 1932 în SUA era ales
președinte Franklin Delano Roosevelt, după Marea Criză din 1929.
Roosevelt fusese
Secretar al Marinei în timpul lui Wilson, având mari calificări
politice și administrative. Acesta a inițiat planul de refacerea al economieie
americane, cu mari probleme iarăși din partea Congresului.
Opinia publică americană
era din nou dominată de izolaționism și realegerea lui Roosevelt în 1936 a fost
determinat de aceeași promisune de a ține America departe de tesiunile
europene.
În 1939 de declanșează
Al Doilea Război Mondial prin invadarea Poloniei de către Germania nazistă și
apoi de Uniunea Sovietică. Același izolaționism era puternic în Congfresul SUA.
Totuși Rossevelt a inițiat Planul Lend-Lease
prin care a fost finanțată și ajutată Marea Britanie cu furnituri militare,
rămasă singură în războiul contra lui Hitler în Europa.
În același timp în
Pacific Japonia se manifesta extrem de agresiv, invadase China și se pregătea
să dea și alte lovituri militare în sudul Pacificului în căutarea de resurse
pentru economia sa de război.
Și pe 7 decembrie are
loc atacul de la Pearl Harbour în Hawaii. Chestiunea a răms extrem de
controversată, pentru că spionajul american decoda mesajele japoneze și ar fi
trebuit să prevadă acest atac.
Oricum Roosevelt a
declarat acea zi ca cea a infamiei și Congresul SUA a votat intrarea în război
a SUA. Acest lucru a însemnat și relansarea economică a Americii pentru că
șomajul era în continuare ridicat.
Comparativ cu Wilson
Roosevelt a insistat pentru capitularea necondiționată atât a Germaniei cât și
a Japoniei.
Împreună cu primul
ministru al Marii Britanii inițiază în convorbirile de la Casablanca Carta
Atlanticului care dorea să pună bazele păcii după război.
Apoi a intrat în combinație
și Stalin cu URSS, prin întâlnirile de la Teheran în 1943 și de la Ialta din
1945. Proiectul de după terminarea războiului s-a numit Națiunile Unite, al
cărei sediu a fost stabilit în SUA.
Președintele Roosevelt
nu a mai apucat finalul războiului, bolnav de poliomieită încă de pe vremea
primului mandate, el moare în aprile 45, înainte ca Hitler să fie se
sinucidă în buncărul de la Berlin.
Este considerat unul din
marii președinți ai Americiii, dar noi esticii îl blamăm că a lăsat ca Stalin
să ocupe Estul Europei. Finalul războiului îl are l-a cârmă pe
președintele Truman, care a urmat lui Roosevelt. El decide aruncarea bombelor
atomice la Hiroșima și Nagasaki, care determină predarea Japoniei.
Acțiunile acestor doi
mari președinți au reconfigurat harta politică a Europei, apariția statelor
central și est europene după Primul Război Mondial, dar și ocuparea acestora de
către agresorul bolșevic Stalin, indiferent că luptaseră contra URSS sau
împotriva Germaniei hitleriste.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu