duminică, 26 aprilie 2020

Presidents of War de Michael Beschloss - Wilson și Roosevelt (III)

Continui analiza cărții Presidents of War tot pe fragmente.

În continuare sunt prezentați cei doi președinți ai războaielor mondiale.
După cum se știe lumea a cunocut în prima jumătate a secolului XX două războie mondiale, dar epicentrul acestor războaie mondiale a fost Europa unde s-au produs cele mai mai pierderi de vieți omenești.

În perioada izbucnirii Primului Război Mondial sau Marele Război la președinția SUA se află președintele Woodrow Wilson.
Wilson era de meserie istoric și analizase cam toate episoadele secolului XIX care implicau războaie ale Americii.
Wilson a deținut și demnități guvernamentale în Războiul Americano - Spaniol de la sfârșitul secolului XIX.
Wilson fusese ales președinte în 1912 și izbucnirea Primului Război Mondial îl prinde la mijlocul mandatului. Pentru că era un politician conștient el dorea ca SUA să se implice în sprijinul Aliaților, dar SUA se află într-o perioadă foarte izolaționistă și războiul din Europa nu-i privea. Extinderea războiul marin în Atlantic a dus la torpilarea unor vapoare de către submarine germane precum pachebotul Lusitania, unde se aflau și cetățeni americani, care aminteau de episodul vasului de război Maine din războiul cu spaniolii.

Însă ce a atârnat cel mai greu în a convinge Congresul american a fost interceptarea de către Amiralitatea britanică a unor cablograme adresate ambasadorului german în Mexic în care Kaizerul dorea ca  Mexicul să intre în război de partea Germaniei și să recupereze teritoriile pierdute în războiul de la mjlocul secolului XIX. 
Wilson a convins Congresul să declare război Germaniei în 1917 și armata americană  a trebuit să inițieze procesul de recrutare pentru că armata americamă era slabă numeric. American au făcut o pregătire prealabilă în Franța intrînd în luptă decisv în 1918 care a dus la armistițiul din 11 noiembrie 1918.

Cea mai importantă contribuție a președintelui Wilson este Declarația sa în 14 puncte care statua principiul autodeterminării teritoriilor aflate în imperii și care adus la România Mare.
Principiile wilsoniene au stat la baza Tratatului de Pace de la Versailles din 1919. Acest tratat a condus la statutul post imperial al Gemaniei, Austro-Ungariei, Rusiei și Imperiului Otoman.
Au apărut atunci noua Polonie din teritoriiile smulse de Germani, Rusia și Austria, Cehoslovacia, Iugoslavia, Finlanda și Țările Baltice. 

Un alt proiect mult iubit de Wilson a fost Liga Națiunilor. Ca de obicei proiectul a fost respins de către Congresul SUA, care se temea că poate fi angrenat într-un război de care nu este interesată. 
Liga Națiunilor era menită să păstreze pacea în lume. Liga Națiunilor a rămas un proiect european, au intrat acolo  și Germania și Rusia Sovietică, dar împreună cu Italia lui Mussolini au torpilat acest proiect, unde s-a remarcat marele diplomat și om de stat român Nicolae Titulescu.
Congresul a fost întotdeauna extrem de conservator și torpila inițiativele prezidențiale. Din acest motiv se poate spune că Wilson a murit de inimă rea!

Cât despre recunoștința românească pentru președintele Wilson nu prea se vede, există pe Magheru un bloc Wilson ale cărui balcoane s-au prăbușit la cutremurul din 1977. Nici Napoleon al III-lea, celălalt mare ctitor al României moderne nu are memoria unui bulevard în București, are o piață în schimb Charles De Gaulle. 


În 1932 în SUA era ales președinte Franklin Delano Roosevelt, după  Marea Criză din 1929.
Roosevelt fusese Secretar al Marinei în timpul lui Wilson, având mari  calificări  politice și administrative. Acesta a inițiat planul de refacerea al economieie americane, cu mari probleme iarăși din partea Congresului.
Opinia publică americană era din nou dominată de izolaționism și realegerea lui Roosevelt în 1936 a fost determinat de aceeași promisune de a ține America departe de tesiunile europene. 

În 1939 de declanșează Al Doilea Război Mondial prin invadarea Poloniei de către Germania nazistă și apoi de Uniunea Sovietică. Același izolaționism era puternic în Congfresul SUA. Totuși Rossevelt a inițiat Planul Lend-Lease prin care a fost finanțată și ajutată Marea Britanie cu furnituri militare, rămasă singură în războiul contra lui Hitler în Europa. 

În același timp în Pacific Japonia se manifesta extrem de agresiv, invadase China și se pregătea să dea și alte lovituri militare în sudul Pacificului în căutarea de resurse pentru economia sa de război.
Și pe 7 decembrie are loc atacul de la Pearl Harbour în Hawaii. Chestiunea a răms extrem de controversată, pentru că spionajul american decoda mesajele japoneze și ar fi trebuit să prevadă acest atac.
Oricum Roosevelt a declarat acea zi ca cea a infamiei și Congresul SUA a votat intrarea în război a SUA. Acest lucru a însemnat și relansarea economică a Americii pentru că șomajul era în continuare ridicat.
Comparativ cu Wilson Roosevelt a insistat pentru capitularea necondiționată atât a Germaniei cât și a Japoniei.
Împreună cu primul ministru al Marii Britanii inițiază în convorbirile de la Casablanca Carta Atlanticului care dorea să pună bazele păcii după război.
Apoi a intrat în combinație și Stalin cu URSS, prin întâlnirile de la Teheran în 1943 și de la Ialta din 1945. Proiectul de după terminarea războiului s-a numit Națiunile Unite, al cărei sediu a fost stabilit în SUA.
Președintele Roosevelt nu a mai apucat finalul războiului, bolnav de poliomieită încă de pe vremea primului mandate, el moare în aprile 45, înainte ca Hitler să fie  se sinucidă în buncărul de la Berlin. 

Este considerat unul din marii președinți ai Americiii, dar noi esticii îl blamăm că a lăsat ca Stalin să ocupe Estul Europei. Finalul războiului îl are l-a cârmă pe președintele Truman, care a urmat lui Roosevelt. El decide aruncarea bombelor atomice la Hiroșima și Nagasaki, care determină predarea Japoniei.


Acțiunile acestor doi mari președinți au reconfigurat harta politică a Europei, apariția statelor central și est europene după Primul Război Mondial, dar și ocuparea acestora de către agresorul bolșevic Stalin, indiferent că luptaseră contra URSS sau împotriva Germaniei hitleriste. 




Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu