Chiar dacă abia am început-o și sunt în plină lectură merită să o prezint, pentru că este ilustrativă pentru mentalitatea tinerei republici americane.
Primul război al SUA după obținerea independenței a fost războiul declarat Marii Britanii în 1812.
SUA tocmai reușise să cumpere Louisiana de la Franța și acum se putea extinde în ceea ce este azi MidWest dar și pe coasta Caraibelor.
Războiul a fpost cauzat de agresiunile flotei britanice împotriva tinerei flote americane. Fregata Cheaspeake a fost acostată de o fregată britanică și niște marinari capturați pe motiv că erau suspuși ai coroanei britanice. Este acuzată și neglijența precedentului președinte american, renumitul Jefferson, care a neglijat să dezvolte o adevărată flotă de război, construind în schimb 100 de barcaze-bărcuțe, să zicem vedete astăzi.
Un alt motiv al declanșării răzeboiului a fost și o ordonanță a guvernului britanic prin care navele Majestății sale puteau să oprească navele americane și să le verifice.
Președintele James Madison dorea să răzbune aceste jigniri, dar exista în substrat și dorința de a ocupa Upper Canada. Canada era teritoriul care rămăsese loial guvernului Marii Britanii.
Odată declanșat războiul, el dovedea cât de nepregătit era tânărul stat pentru război. Madison care era printre Părinții Fondatori nu avea nicio pregătire militară. Britanicii debarcă pe coastă, ocupă Washington și dau foc Casei Albe, Madison refugiindu-se a reședința din Virginia la Montpellier. Britanicii mai obțin niște victorii în zona New York și la hotarul cu Canada, dar americanii își iau revanșa și obțin o victorie în sud, la New Orleans sub conducerea generalului Jackson, viitor președinte american.
Britanicii negociază pacea la Ghent, Belgia în 1814 pe fondul marilor probleme cu Napoleon. Americanii nu câștigă nimic, dar nici nu pierd din teritoriu.
Ceea ce însă uimește este felul în care americanii tratează acest război. Împotriva războiului s-au declarat federaliștii, zona patricienilor din New England și apropiați de englezi. Astea se regăsesc în toate ziarele vremii.
Este uimitor pentru europeni, dar se pare că predomina încă puternic doctrina neoprotestantă, a Quaker-ilor care respingeau războiul și a primilor emigranți sosiți în America să caute libertatea de a se exprima și a-și exercita liber credințele religioase. Era un argument puternic, cel invocat de oponenții războiului că doctrina neimplicării în războaie aparținea Părinților Fondatori.
Ca un fapt interesant, Federaliștii dispar ca partid după acest război, au fost într-un fel blestemați că s-au opus!
Uimitor cât de liberă era presa care nu era cenzurată. Nu pot să nu compar Valahia din acea perioadă din În șalvari și ișlic pe care o citeam concomitent și SUA din aceeași perioadă să văd cât de înapoiați eram, nici nu ieșisem încă din feudalitate.
Eu am un reflex al acelui război în prima mea vizită în Canada, cînd am realizat de ce acest stat există, pentru că a rămas loial coroanei britanice!
Mergând în vizită la Cascada Niagara, condus de prietenul Dan Călinescu am fost și la un sit istoric, la Fort George. Acolo canadienii se laudă cum i-au bătut ei atunci pe americani!
Și ceva amuzant. Era o bucătărie de final de secol XVIII și început de secol XIX. Era un tablou vivant cu actori care întruchipau personaje contemporane vremii.
Ei întrebau pe vizitatori ce lipsește din acea bucătărie, și o fețiță a zis: A fridge! Răspunsul actorului a fost: A fridge - Canada is a fridge! 9 month a year is winter!
Un frigider! Canada este un frigider, 9 luni pe an este iarnă!
Următorul președinte care a declanșat un alt război este președintele James Polk. Acesta era un protejat al altui faimos președinte anterior, Andrew Jackson, învingătorul de la New Orleans, poreclit și Old Hickory.
Cauza războiului a fost granița de sud a noului stat care s-a unit cu SUA, Texas. Texas a dus un război de secesiune cu Mexicul, a devenit stat independent, dar coloniștii anglo-saxoni au favorizat unirea cu SUA.
Oponenții fervenți ai acestei uniri erau cei din Partidul Whig, care-i reunea pe aboliționiști și care credeau că prin Texas se întăresc stăpânii de sclavi din sud. Inclusiv Polk era un adversar al aboliționiștilor, fiind stăpân de sclavi.
Polk dorea ca granița de sud a Texasului să fie Rio Grande del Norte. În acest scop trimite o forță expediționară care are ciocniri cu armata mexicană și un ofițer este capturat.
Așa se declanșează în 1845 Războiul Americano - Mexican. Ca și la precedentul, acest război a fost o ciocnire de interese între președinte și Congres care ezita la declanșarea războiului și la finanțarea lui. În plus erau negocieri secrete în Cuba cu generalul Santa Ana, care dorea să devină președintele Mexicului.
Se declanșează ostilitățile, Mexicul este învins pe toate planurile, Vera Cruz, portul care era legat de capitala Ciudad de Mexico este capturat, trupele americane intră în capitală și Mexicul este învins.
De fapt Polk urmărea ca SUA să obțină nordul Mexicului, New Mexico și mai ales California de Nord, care ar fi făcut SUA o putere continentală cu granițele între cele două oceane, Atlantic și Pacific.
Pacea aduce aceste teritorii la SUA și așa SUA va deveni marea putere continentală a Americii de Nord.
Vreau să subliniez opoziția vehementă la război din partea Partidului Whig, inclusiv a tînărului parlamentar din Springfield Illinois, Abraham Lincoln! Whigii erau atât de orbiți că nu vedeau niciun folos în obținerea acestor teritorii continentale și ziarele lor îl criticau vehement pe președintele Polk.
Drept pedeapsă și ei dispar și apare Partidul Republican - Grand Old Party.
Abia după ce, în 1848 apare Goana după Aur în California încep americanii să vadă folosul acestor teritorii noi ale SUA. Dar cel mai interesant pentru mentalitatea americană este că deși erau învingători, americanii au plătit despăgubiri de 15 milioane de dolari Mexicului pentru pierderea acestor teritorii!
După cum se vede Polk a fost printre cei mai mari vizionari președinți ai SUA și mi se pare că nu are locul cuvenit în istoria SUA! Culmea că el nu a deținut decât un mandat de președinte.
Cred că stilul de gândire al politicianului american este complet diferit de cel european. Mai este o deosebire, în epocă în Europa se producea reinventarea Europei Centrale și de Est, atunci în secolul XIX, renaște naționalismul și idea statului națiune, începând cu Revoluția Grecească din 1821 și care se termină cu consecințele Primului Război Mondial.
Sper că cele prezentate să vă intereseze! Iar eu continui lectura, că vreme am!
Interesant, astept continuarea!
RăspundețiȘtergere