Jurnal de izolare cu cercel

A mai trecut cam o săptămână de la ultimul jurnal de pandemie.

Între timp primăvara s-a înpământenit bine, chiar dacă nopțile nu sunt prea calde.

A fost și Învierea tristă pentru că am stat toți acasă.

Însă apar semne bune, președintele Iohannis și primul ministru Orban anunță relaxarea după 15 mai, când va avea loc finalul stării de urgență. Oare să sperăm?

Însă în zonele închise va rămâne condiția purtării măștii de protecție. Se vor deschide parcurile, magazinele și hotelurile.

Încă nu este clar dacă se vor deschide terasele unde am putea socializa. Asta cel puțin pentru mine este esențial. Să avem undeva loc să stăm la taifas.

Scandalul cel mai mare în ultimul timp este legat de directorul Adrian Străinu Cercel de la Spitalul Matei Balș,

A ieșit în presă un document Vacanța Mare pe care acest individ și-l asumă.

Hârtia respectivă este un amestec halucinant de idei stalinisto-naziste privid izolarea vârstnicilor, dar și a celor dela 49 la 65 de ani!  Cred că Străinu Cercel este cam obosit, dat fiind că spitalul pe care îl conduce, Matei Balș este în epicentrul infecției cu coronavirus.

În document el proiectează și un guvern al pandemiei, și propuneri cu implicații economice. Străinu Cercel recidivează după ce a declarat că spirtul nu este un dezinfectant la covid19.

Drept pedeapsă a fost demis de la conducerea  Comisiei pentru managementul clinic şi epidemiologic al COVID-19.

De fapt Străinu Cercel s-a asociat cu madam Firea, primărița Bucureștiului în ideea testării rapide, proiect bizar care nu s-a realizat.

Opinia mea este că acest domn are o agendă politică. Pentru că în sprijinul lui s-au coalizat orbește cei de la PSD în frunte cu liderul provizoriu Ciolacu (un fel de Kerenski, hahahade la  Revoluția Rusă din 1917!).  Ciolacu de salvare pentru fraieri și proști.

Este o cauză pierdută Străinu Cercel, cu toate că unii jurnaliști, în frunte cu A3 încearcă să-i pună în gură unele declarații asemănătoare scoase din context ale lui Tătaru, ministrul Sănătății. Vacanța Mare al lui Străinu Cercel este o prostie de la un capăt la altul.

Pentru că opoziția neguvernamentală este liberă și nu are ce face s-a hotărât să acționeze în Parlament. Așa că au ciopârțit anumite OUG cu mentalitatea de mână largă a lui Conu Leonida: Statul să dea că d'aia e stat. Este evident că anumite mentalități nu s-au schimbat la români, sunt la fel ca pe vremea lui Caragiale!

Mai activi în atacat guvernul rămân cele două guri de venin ale liderilor fără partide, Tăriceanu și mai ales Ponta care ne bombardează cu tot felul de inițiative care mai de care mai imbecile.

Nici guvernul nu se dă în lături să se laude prin vocea lui Orban că ei muncesc în timp ce Parlamentul este în izolare, o mentalitate cam autoritaristă, care nu a scăpat unor jurnaliști, precum istericul de CTP, care aici are dreptate.

Suntem un stat democratic și parlamentar. Ciolacu și ai lui ar trebui să-l invite pe prim ministrul Orban la Parlament la discuții, nu la amenințări prin presă.

Și că tot am amintit de jurnaliști mă enervează cotcodăcitul inutil al doamnei Dogioiu, care dacă vrea să critice trebuie să fie la obiect. Nu mai vorbesc de supertoxica Alina Mungiu, portdrapel în ultima vreme a PSD, cum trec timpurile?!

Ce să mai zic de nemernicii de Nistorescu și de Cristoiu care sunt vectori de manipulare și prostii mobilizatoare pentru imbecili politici.

Și acum ceva și despre mine și preocupări.

Citesc în continuare la Presidents of War, am lăsat Omul fără însușiri al lui Musil, ca să termin partea președinților din cele două războaie mondiale.

Cum am mai spus, am stat să văd cele trei serii ale serialului israelian Fauda.  Și cum internetul mă supravegează, Google feed mi-a furnizat un articol polemic publicat de israelianul Haaretz. Acesta este scris de un palestinian și critică serialul pentru lipsa de înțelegere față de palestinieni. Eu, care sunt mai la mijloc cred că sunt și episoade dramatice în care palestinienii sunt prezentați pozitiv, este și povestea de dragoste din eroul principal evreu din Shin Bet îndrăgostit de doctorița arabă palestiniană. 

Am mai văzut și filmul Bratstvo Părăsind Afganistanul despre eroarea tragică a comuniștilor sovietici de a invada Afganistanul și retragerea fără glorie, eroare pe care au repetat-o și americanii în prezent. 

Am văzut chiar azi dimineața finalul filmului Les Miserables a unui tânăr regizor francez premiat la Cannes despre periferia pariziană ghetoizată a africanilor din Montfermeil, locul unde Victor Hugo a scris celebrul roman cu același nume. 

Aștept cu nerăbdare să ies de la 11 la 13 prin oraș să-mi dezmorțesc picioarele.