Intelelectualii şi politica

Vreau să vă spun că trăiesc o mare fericire! Google mi-a înapoiat blogul!

Asta m-a umplut de fericire! Atacul hackerilor nu a reuşit! Probabil că a intervenit Ponta, sau mai ştii Codruţa Kovesi..hahaha!

Am acum 3 bloguri, dar rămân la acesta  care se numeşte  joenegut.blogspot.com poreclit de mine ce părere ai. Am încercat să-l schimb n-a mers! Să revenim la ale noastre!

Am citit câteva articole care privesc exact această problemă şi asta mă îndeamnă să vă scriu pentru voi care îmi urmăriţi opiniile şi pentru care vă sunt recunoscător!

În primul rând am citit o precizare făcută de Norman Manea. Norman Manea este în momentul de faţă cel mai cunoscut scriitor român în străinătate. A părăsit România în 1986. Are o istorie personală frământată şi contorsionată, a fost împreună cu părinţii în deportarea transnistreană, a fost un elev obişnuit în deceniul 6, obsedantul deceniu al stalinismului, a făcut Construcţii  şi a devenit inginer, dar atracţia scrisului a fost mult mai mare. Ajuns în SUA a reuşit bune relaţii cu marii scriitori americani, Philip Roth, Saul Bellow şi-a tradus publicat opera, care constă în amintirile din România comunistă. A fost laureat şi de diverse premii importante şi unii îl consideră ca fiind cel mai apropiat scriitor român de premiul Nobel pentru literatură. Personal şi nu sunt singurul cred asta consider că literatura sa confesivă este lipsită de valoare literară. Alex Ştefănescu, de aceeaşi părere este într-un război literar cu excelentul săptămânal Observator cultural (îl citesc pe net!) pe tema valorii literare a lui Norman Manea! Însă nu despre valoarea sa literară discut acum despre Norman Manea. Acest scriitor exilat a fost invitat de autorităţile franceze la Salonul Cărţii de la Paris. Se cunoaşte tevatura iscată de neparticiparea unora din scriitorii noştri la acest eveniment cultural parizian. Iată că  la noi controversele privind acest eveniment continuă şi se pare că undeva domnul Horia Roman Patapievici îl reclamă pe Norman Manea că nu şi-a ascuns atitudinea dezaprobatoare faţă de preşedintele Băsescu. După câte ştiu eu Norman Manea nu prea are legături bune cu România, a stârnit mare dezaprobare pentru articolul  Felix culpa în care revela activitatea deocheată a lui Mircea Eliade, în epoca sa legionară. Şi în Întoarcerea huliganului, alt roman scrie despre amintirile sale neplăcute de evreu trăind în România, din comunism şi din vremea lui Ion Antonescu. Aşa încât s-a ţinut departe de politica dâmboviţeană. Şi domnul Norman Manea reacţionează respingând partis pris-urile politice. El însă a protestat atunci când HRP a fost alungat, spune el, HRP, a plecat singur, asta este realitatea! Manea spune că ar fi protestat la fel şi atunci când Buzura a fost alungat de la ICR dacă ştia de modalitate. În general Norman Manea are onoarea să trateze pe cei care se comportă ca nişte mitocani şi au pretenţii de eminenţi intelectuali care cred că trebuie să ocupe scena culturală şi politică. Măcar pentru acest lucru scriitorul Norman Manea trebuie felicitat. Pe de altă parte Patapievici dă dovadă de o îngrozitoare stupiditate. De ce nu s-o fi legat el de Dinescu?  Probabil se gândeşte că dacă vrea o masă bună cu prieteni simandicoşi ar putea să o petreacă la Lacrimi şi sfinţi, localul rafinat al poetului întreprinzător. 

Citesc în 22 un articol scris de doamna Marina Dumitrescu. Cercetând pe net am găsit ca referinţă o persoană care este şi soţia lui Teodor Baconschi, sper ca respectiva autoare să nu fie legată matrimonial de teologul, diplomatul şi dezamăgitor ca ministru de externe. Nu de alta dar în articolul intitulat: Intelectualii în neoromână apare şi respectivul! Este un articol care respiră imensa ipocrizie a majorităţii contribuitorilor revistei 22 cu partizanatele lor inacceptabile. Îi tot dă cu marii intelectualii ai actualităţii, neonoraţi suficient de politicienii români. Replica mea este că Nicolae Manolescu, un intelectual mult mai consistent la care floricele intelectuale apropiate de martorii lui Băsescu a avut curajul implicării politice cu toate convingerea şi candoarea de care a dat dovadă. PAC a fost un partid de la care lumea a aşteptat foarte mult dar care a eşuat, Manolescu având onoarea să-l fuzioneze cu PNL:  

Aşa că dacă vreun mare intelectual român tânjeşte după demnităţi şi onoruri publice trebuie să se implice cu toate rigorile şi neplăcerile aferente. Una era în anii comunismului, când de la intelectuali ne veneau speranţele protestului şi al curajului de rezistenţă contra dictaturii! Acum situaţia s-a schimbat complet, ori te bagi în politică, ori stai pe margine şi-ţi dai cu părerea!  

Am citit cu plăcere articolul lui Ion Vianu din aceeaşi revistă. Vianu militează pentru acţiuni ale autorităţilor în contra sărăciei care ar duce la mai mulţi votanţi spre dreapta politică. Este scris frumos şi cu suflet, dar cum spune forumistul Adrian Rusu de la Dilema veche este combătut de tot felul de ciocoiaşi care-şi confundă diploma cu calitatea de intelectual. 

Alt ipocrit, numit Cosmin Alexandru, fost fondator de partid vorbeşte despre dreapta, dar uită că singura perioadă de prosperitate din România postdecembristă a fost cea când guvernarea a fost liberală, adică de dreapta! Că toţi vorbesc de dreapta asta falsă şi ticăloasă a lui Băsescu ca de deus ex machina!