Este aproape de necrezut!
Azi 22 Decembrie au trecut 24 de ani,
aproape un sfert de veac de când ne-a cuprins o bucurie incredibilă, eram în
sfârşit liberi! Scăpasem de dictatura comunistă, eveniment care plutea în aer,
după revolta de la Timişoara.
A fost o revoluţie, indiferent că unii sunt astăzi dezamăgiţi.
A fost o revoluţie, indiferent că unii sunt astăzi dezamăgiţi.
Am auzit aseară la un post de televiziune
cât de dezamăgiţi sunt unii revoluţionari, că nu s-a schimbat nimic! Cred că
respectivii nu ştiu la ce au participat, nu ştiu să preţuiască libertatea. Acest
lucru este cel mai important, mai important decât lipsa mâncării care ne
transformase în animale, lipsa luminii când ţi-era mai drag, lipsa căldurii
când tremuram în casă.
Am urmărit aseară la Digi 24 pe doi
protagonişti ai evenimentelor. Unul era departe în Germania Occidentală atunci,
la Europa Liberă, era unul din comentatorii cei mai aplicaţi ai jalei pe care o
răspândise comunismul ceauşist, este vorba de Emil Hurezeanu. Întrebat de
comentatoarea Elena Vijulie unde se află România acum el a răspuns că ne aflăm
în cea mai bună perioadă pe care a trăit-o România în epoca modernă. Suntem
într-o alianţă defensivă, NATO care ne asigură siguranţa externă, nu mai avem
duşmani, facem parte din Uniunea Europeană alături de marii noştri aliaţi
occidentali, Marea Britanie, Franţa, Germania. Mai sunt însă multe pentru a
umple această formă mirabilă de conţinut.
La fel a răspuns şi sensibilă poetă Ana
Blandiana, unul din simbolurile rezistenţei anticeauşiste.
Mai sunt multe lucruri de făcut să avem o
ţară închegată, o ţară în care cetăţenii ei să se simtă cu adevărat bine. Parcă
niciodată unii din reprezentanţii noştri în Parlament sunt de o dezgustătoare
mediocritate, comit lucruri blamabile, tratează cu aroganţă realitatea, de
parcă ar fi luat România în administrare fără impunitate. Avem cel mai
impopular preşedinte, incapabil să iasă dintr-o logică a confruntării cu
majoritatea parlamentară din care nu a de suferit decât cetăţenii pe care ar
trebui să-i reprezinte.
Dar este mult mai bine decât acum 24 de
ani. Cei tineri care nu au apucat acele vremuri pot înţelege mai greu că atunci
nu puteai să ieşi şi să înjuri guvernul, să stai în Piaţa Universităţii, sau
aiurea să protestezi.
Sunt şi oameni loviţi din greu de criza
economică. România îşi revine greu, locurile de muncă sunt limitate.
Dar există speranţă!
Să ne gândim o clipă
şi la cei care nu au mai apucat aceste vremuri, care au fost martirizaţi de
sistemul represiv, de confuzia interesantă de după 22 Decembrie!
Cam asa este Joe dar intotdeauna sentimentul de nemultumire vrea mai mult. Aseara veneam de la cumparaturi si politia nu ne-a dat voie sa ne apropiem de casa caci era o manifestatie care tocmai intra in Piata Victoriei. Am lasat masina si ne-am dus pe jos. Din casa m-am uitat la manifestantii care erau anti orice (basescu, Ponta, etc). Cand nu ai mesaje clare si nu gandesti pozitiv sa construiesti este greu sa fii inteles de marea masa. Era un frig de crapau pietrele, cei circa 250-300 de manifestanti nu au rezistat decat 30 de minute si au plecat din nou spre Universitate sa faca miscare pe Calea Victoriei. Nu am vazut de mult Jandarmii asa agitati si de echipati ca aseara. Oare de ce ? Cu certitudine scandalurile si luptele acestea din afara regulilor democratiei trebuie sa inceteze iar minoritarii sa respecte majoritatile. Daca nu se respecta aceste reguli intram in anarhie.
RăspundețiȘtergere