Citesc prin reviste
despre proiectul grupului de sociologi conduşi de Zoltan Rostas. Rostas şi
studenţi sau discipoli de ai săi au publicat mai multe volume privind viaţa din
comunism.
Iată că a apărut
volumul "Bişniţari, descurcăreţi, supravieţuitori" în coordonarea lui
Rostas şi a lui Antonio Momoc. Tânărul critic literar Paul Cernat face în Observator cultural face o prezentare a acestui
volum.
Ei bine, doi
congeneri de ai mei, Mihnea Moroianu, matematician şi cel sub pseudonimul un soriso îl iau la şuturi pe prezentator şi îi
reproşează vrute şi nevrute în ideea nostalgiei tânărului critic după trecutul
regim. Aceste reproşuri nu prea au nimic cu prezentarea volumul distinşilor
sociologi, ei au ce au cu Paul Cernat care şi-a mărturisit oarecari aplecări
spre stânga, nu mai zic de un şir de idei nemestecate suficient despre anticomunism
ale soţiei Bianca Burţa Cernat a domnului critic şi ea literat!
Cumva în răspăr am şi
eu nostalgia epocii! Care? Pentru că Cernat povesteşte de cele două perioade
ale ceauşismului, probabil sub impresie celor citite în volum: perioada 65-75 a
liberalizării şi perioada lipsurilor din anii 80.
Să mă explic! În
prima perioadă zisă, eram student şi apoi tânăr absolvent plin de proiecte şi
speranţe. Mă durea în bască, în pofida avertismentelor şi ameninţărilor
securiştilor, aveam 18 -25 de ani şi nu-mi păsa de nimic. De acea vârstă port
nostalgia, nostalgia tinereţii mele!
Dar poveştile cu
bişniţari mi-au trezit amintiri legate de tentativele mele de deveni un prosper
afacerist. Pe la sfârşitul anilor 60, în cămin un tip făcea rost de ţigări Kent
la preţ scăzut, cred că vreo 11-12 lei. Ei bine eu puteam să le revând cu 15
lei să fac o afacere şi să-mi rămână şi de fumat. Era vremea unui târg
internaţional şi Bucureştiul era inundat de ţigări străine. Eu le vindeam la
Ploieşti unde nu se găseau aşa la liber. Din afacere cred că mi-am scos câteva
pachete de Kent gratis! Un alt episod bişniţăresc a fost să-i comercializez
nişte casete video de la văr'miu Jean, marinarul, nu-mi ieşea nimic, doar că
Jean îmi făcea rost de blugi! Cu videu
şi un televizor color un coleg a reuşit să-l schimbe pe o Dacie, bună afacere!
Făceai bişniţă de
nevoie. Însă erau unii care din bişniţă au ajuns bogaţi şi influenţi. Cei mai
importanţi bişniţari erau studenţii arabi, care erau controlaţi de securişti şi
aşa au ajuns unii dintre aceştia foarte prosperi după Revoluţie!
Care e etimologia cuvantului ? Una rea ? In Sua e liber sa faci bisnita cu bilete ( in rest totul e ori business or ilegal). Blamatul bisnitei era / este o idiotenie de stanga indreptata impotriva afacerii nu practicei. Nu bisnitarul e de blamat ci sistemul care functioneaza prost economic. Vezi Mana lui Samuelsson. Arabii aia erau niste tipi destepti, cu o technologie superioara intr o societate primitiva. E ca si cum i ai blama pe Englezi ca au utilizat Maxim impitriva sulitei zuluse. M
RăspundețiȘtergere