O zi plină 11 decembrie 2013 - Revederea cu Mac

Restaurantul Divan

Pe Mac îl ştiu de acum exact 30 de ani. A venit plin de candori, de la Politehnică, excelent absolvent al Energeticii, Secţia de Nucleare. Voia să-şi aducă familia la Mioveni, să facă multe şi să fie un bun inginer. Cu Mioveni a pus apoi un bemol, s-a mutat la garsonierele din Găvana, ca apoi să se transfere la Proiectare în Bucureşti.

Strada Franceză

Împreună cu el şi cu Dan Popescu constituiam cel mai tare colectiv de analize termo-hidraulice şi de securitate nucleară. Reuşisem cu sprijinul lui Sandu Catană să facem să funcţioneze codul RELAP4 şi puteam aborda orice chestiune care privea transferul de căldură al reactorului de cercetări de la Piteşti. 

Eu la Divan

Cea mai mare reuşită s-a întâmplat când am fost în stare să estimăm ce se afla în stratul izolator de azot al unei bucle de testare a combustibilului nuclear, erau mari pierderi de căldură pe nişte ţevi. L-am rugat pe Mac să estimeze inductiv care este conductivitatea materialului  izolator şi Mac a găsit că era apă! Ce scandal! Că a apărut imediat securitatea, că de ce voiam să opresc funcţionarea buclei şi a reactorului. Am spus că fac pariu că acolo este apă şi dacă nu este, beau eu apă din piscina reactorului, iar dacă găsesc apă acolo, să o bea ei! Dezolat,  Marinică P. a mărturisit că era apă!

 

Eu cu Adi la Divan

Mac era un bun programator şi ne-a făcut praf când a realizat un program la displayul CDC-ului main frame. Era un joc de bursă, cu care ne distram cum ne îmbogăţim sau dăm faliment, ca nişte mari şi autentici capitalişti în mizerabilii ani ai iepocii de aur a lui Ceauşescu de la mijlocul anilor '80!

Mac cu mine

Împărtăşesc cu Mac pasiunea pentru istorie, el fiind mai mult decât un diletant pasionat! 

Era atunci vremea când se publica la Meridiane Fernand Braudel şi marile opere ale Şcolii Analelor, care mi-au schimbat viziunea de spre istorie, împreună cu cele ale lui Gheorghe Brătianu, şi el un discipol al acestei şcoli franceze, care studia istoria la firul ierbii, fără prea mulţi regi şi nobili, dar cu burghezi,negustori şi ţărani.

Mac este suporterul teoriei lui Neagu Djuvara cu Toctomerius, în fond şi francezii şi ruşii au suportat un descălecat care le-a format naţia. Noi de ce am fi mai speciali?

Mac, eu şi Adriana

După Revoluţie şi-a schimbat destinul, parcă jocul ăla a fost o premoniţie! Mac a devenit om de afaceri.  Pentru că Mac a făcut o carieră şi în afaceri şi a deţinut demnităţi publice importante, ne întâlneam mai rar. Ne mai vedeam totuşi periodic, ultima oară prin 2009. 

A plecat din România şi umblă prin Europa, revenind din când în când acasă. Este cel mai straşnic comentator al blogului meu, Adriana fiind impresionată de nivelul de cunoştinţe al lui Mac.

Şi acum câtva timp mi-a spus că ar vrea să ne revedem, cu ocazia revenirii sale acasă. 

Aşa că după interesanta conferinţă de la sediul OASR, de pe cheiul Dâmboviţei, de lângă sala Ciulei, a Teatrului Bulandra de pe Măgureanu am luat-o spre Centrul Vechi. 

Ne-am întâlnit la Divan, restaurant turcesc de pe Franceză, strada de pe lângă Muzeul Naţional de Istorie.

Noi am ajuns mai devreme, Mac deja rezervase masa şi au apărut şi ei curând, el şi cu soţia. 

Mac ne-a făcut cadou o prăjitură specială de Crăciun, Adriana s-a ocupat şi ea să pregătească nişte cadouri din partea noastră pentru ei. Şi apoi ne-am pus pe mâncat!

Ne-am ospătat cu bunătăţi levantine, vinete Imam baialdî, salată de vinete,  sarmale în foi de viţă cu stafide, brânză de capră, stropite de rachiu de anason (grecescul uzo). Toate cu lipie turcească, d'aia de se pune la chebab! 

A urmat enorm chebab  de oaie şi vită cu roşii şi orez turcesc, iar Adriana cu frigărui de vită şi salată stropite cu Fetească şi Crâmpoşie. Mac a insistat şi la dulciuri, baclava, cataif, prăjitură cu sirop de trandafiri. 

Soţia lui Mac ţinea post şi s-a limitat la mâncăruri fără carne, de care turcii nu duc lipsă!  

Ce mai, un festin în toată regula. Bucătăria asta spune cât le suntem de îndatoraţi la mâncăruri otomanilor, care ne-au stăpânit vreo 4 secole, multe feluri naţionale vin de acolo, din Fanar şi Asia Mică!

Am stat de vorbă şi ne-am simţit bine! 

Noroc că Adriana a fost dotată cu prafuri de burtă, că prea m-am umflat!