Mediocritate

Marţea neagră

Am urmărit cu jenă şi dezolare evenimentele din "marţea neagră", cum piratul Traian Băsescu a exploatat mediocritatea liderilor Parlamentului. Este aici vorba de Valeriu Zgonea, cea mai nefericită opţiune pentru funcţia de preşedinte al Camerei Deputaţilor. Din cauza acestor legi, una votată, una nu, a curs multă cerneală, s-a făcut mult zgomot, s-au alertat diplomaţii unor ţări prietene şi aliate din Europa şi Statele Unite. Atmosfera de secret, la miezul nopţii a Comisiei Juridice, cât şi opinia idioată şi neghioabă a lui Dan Voiculescu, cum că Antonescu şi-a dat mâna cu Băsescu ca să-l bage în puşcărie. Asta a sporit intenţia de rea intenţie şi abuz, mai ales că preşedintele Comisiei Juridice este domnul Ciucă, notar de profesie şi deputat de la PC! 

Că situaţia este altfel asta a liniştit diplomaţii după explicaţiile date de membrii acestei comisii, dar un subiect aşa de sensibil, trebuia pus în dezbatere publică, chestionate foruri juridice, Ministerul Justiţiei, CSM, ICJC şi alţi responsabili ai justiţiei, după cum a recunoscu chiar Victor Ponta.

Cu mingea la fileu Traian Băsescu a continuat să facă valuri, să ceară dizolvarea Parlamentului, demisia lui Ponta, Antonescu, Zgonea şi alţii. Cine cere asta? Cel mai demis om din România, prin opţiunea poporului.

Băsescu, un om cu o istorie infracţională bogată, a fost contrabandist ca orice marinar, are probleme cu dispariţia flotei româneşti, la Turnu Severin am mers pe Dunăre cu un vapor sârbesc, cu şmenării cu case şi terenuri are impresia că toţi sunt ca el. Ştiu de acest complex, era în Piteşti un vajnic peremist, Neguş se numea! Asemănarea de nume ne apropiase şi când discutai cu el, toţi erau puşcăriaşi sau puşcăriaşi în devenire. Tipul fusese magazioner la CFR şi furase şi făcuse puşcărie pe vremea ailaltă, cred că se credea politic, nu hoţ, dar trăia complexul că toată lumea este la fel!

Revenind la Valeriu Zgonea, mediocritatea acestuia îmi creează nostalgii după dinozaurii din '90, Alexandru Bârlădeanu, Marţian Dan, şi ultimul pe listă Ion Iliescu (fără groaznicul 1990). Ei măcar aveau uzul manipulării şi conducerii oamenilor, nu cădeau în astfel de capcane. Nu ştiu cum nu au selecţionat  ăştia de la PSD  unul mai acătării pentru această funcţie. Mediocritatea de care adu dovadă useliştii la grămadă, nici liberalii nu strălucesc mă umple de amărăciune.

Zoe Petre

Aşa că am să trec la literatură, cultură şi altele.

Am urmărit un interviu din Historia luate distinsei doamne Zoe Petre. Este fiica academicianului şi arheologului Emil Condurachi, nepoata lui Grigore Moisil a moştenit genele excelenţei. Ea poartă o luptă neîntreruptă cu dacofilii şi tracologii. Este foarte greu de dovedit rădăcinile românilor din anticii daci şi geţi. Domnia sa are şansa să ştie pe mai multe spiţe originile familiei care se întind în toţi Balcanii. Românii nu prea au documente de origine, vorbesc de cei obişnuiţi. Biserica ortodoxă nu avea bucoavne în care să înregistreze naşterile şi morţii. Asta spre deosebire de  saşi care îşi ştiau istoria familială din vremea emigrării transilvane de la 1200. Exact ca ghidul din Rothenburg, care-şi ştia originile din 1238! De la biserica actolică şi ulterior, luterană. Şi era vorba de oameni obişnuiţi, de burgeri, de meşteri şi calfe, nu de aristocraţi. Despre ţăranii locurilor filiaţia cu vechii locuitori ai ţinuturilor româneşti se face doar prin costumaţia rămasă aceeaşi la daci şi ţăranii acestor locuri.

Este interesant că Zoe Petre vorbeşte despre Crin Antonescu, care i-a fost student şi pe care l-a remarcat în urma unei lucrări scrise care arăta originalitate. A fost înscris la doctorat la doamna Petre, dar a renunţat când a devenit deputat: "acum sunt deputat, când  n-o să mai fiu revin la doctorat" a spus Antonescu. Probabil o politică academică mai sănătoasă faţă de demnitarii de azi care îşi îngrămădesc titluri academice în perioade nefiresc de scurte.

Poezia tinerilor de la 2013

Am citit ultima Românie Literară.  În mod obişnuit nu citesc opinii despre poezie, am un mare conservatorism în domeniu. Am citit totuşi despre două cărţi a doi tineri poeţi. Unul dintre ei are numai 22 de ani şi ar fi şi critic literar. Poezia lui este o porcărie, pentru autor dragostea este porno, frumuseţea este să te dedai unor perversiuni.  Celălalt are o poezie horror, cică! Drogurile şi experienţele cele mai sinistre, agresiunea celorlalţi sunt poezia acestuia. Ştiu că beatnicii au experimentat vagabondajul, drogurile, dar nu  sunt aşa de sigur că au elogiat mizeria umană. Inclusiv cei care fac prezentarea au oarecari reţineri. M-am mai lămurit cu astfel de poezie. Cu riscul să par un înapoiat şi un retrograd detest acest gen de pseudo-literatură. 

Cele mai amuzante şi simpatice notaţii le face Livius Ciocârlie în notaţiile sale de jurnal, publicate în aceeaşi revistă. Cam şi eu fac acelaşi lucru. De fapt jurnal a scris şi Alice Voinescu, la îndemnul lui Roger Martin du Gard marele romancier interbelic francez. Şi jurnalul este mărturia sfârşitului unei epoci şi începuturile teribile ale comunismului.

Şi România Literară ne face prezentarea şedinţei secretariatului PCR condus de Ceauşescu în care acesta reduce cantităţile de hârtie la ziarele cotidiane şi revistele culturale, etc. Ideea acestui cizmar nereuşit era că  sunt prea multe şi nu reuşesc să îndobitocească suficient pe compatrioţi şi că trebuie continuat acest program. Este prezent şi Păunescu care preluase Flacăra, care a devenit ulterior cel mai citit săptămânal. Pentru că pe lângă mângâierile dosului ceauşist jurnalişti adevăraţi scriau şi despre subiecte interesante.